161 matches
-
Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucînd rolul Maslovei în Învierea la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e "jupînița" Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că acesta, Andrei Pietraru, care o iubea la început în taină, o seduce pe fata boierului. El uzează involuntar
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
făcea parte. Mai mult decât o modă, pălăria a fost de-a lungul timpului „purtătoarea“ unui statut social. Iată o întâmplare de la Iași (1693) care a făcut vâlvă, rămânând, zice cronicarul, „pe veci, de aducere aminte“:... „într-o zi viind jupânița cu ișlic la curte, doamna Maria, soția lui Duca Vodă i-au luat ișlicul din cap și i l-au băgat în foc și-au lăsat-o cu capul gol, zicând că numai doamnele se cade să poarte ișlice iară
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
mai limpede mi-ai spus, cinstite mare bucătar, câte guri și în ce fel ai de hrănit domnia ta săptămâna asta. Eu mi-am însemnat aici toate, urmând a arăta și ce se va slobozi de la cămări. CEAUN: Apoi nu așa, jupâniță, că știu eu cel mai bine câte și de care-mi trebuiește. (scoate o altă listă) Iaca dară cum zic eu, după ce am chibzuit fiecare bucățică. LIANA: Bine, jupâne Ceaun, citește, și-om vedea dacă suntem într-un gând. CEAUN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și de care-mi trebuiește. (scoate o altă listă) Iaca dară cum zic eu, după ce am chibzuit fiecare bucățică. LIANA: Bine, jupâne Ceaun, citește, și-om vedea dacă suntem într-un gând. CEAUN: Am să citesc și are să-ți placă, jupâniță, că am zis toate în stihuri, care eu, când n-am altceva de făcut, așez cu dichis vorbele pe hârtie, încât sunt lăudat în toată cetatea pentru ăst dar și meșteșug al împerecherii acelor vorbe. Ia ascultă ce am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din șapte hotare, nu să pregătești, timp de șapte zile, gustarea, prânzul și cina Măriei Sale și celor mai înainte arătați. CEAUN: Însă se arată și alții. Dumneata, jupâniță Liana, ești tânără și n-ai de unde cunoaște că pe de laturile mesei Măriei Sale se ațin puzderie de sfetnici și de dregători, care cată a fi îndestulați dacă nu vrei să-i vezi cu sprânceana încruntată. Ba, cu cât au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu pecete, ce ai a cere și a căpăta. Te înfățișezi la cămări cu însemnarea asta. Și să nu cutezi a face altfel, pentru buna liniște a domniei tale. (Îi dă hârtia. CEAUN citește și pare foarte nenorocit.) CEAUN: Apoi, jupâniță, cu ce mi-ai dat aici abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale, fiind cu mare băgare de samă să nu-mi fure mâțele nimica de prin străchini! LIANA: Întocmai, cinstite mare bucătar. Și te sfătuiesc să nu mai zăbovești, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PÂRJOL (ia înscrisul, citește, dă semne de uimire): Peste poate! Însă despre ce copilă vorbești? De când a ajuns jupâneasa Ilinca o copilă?! CEAUN: Că nu-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și mie câte ceva, că nu ți-a fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva clipe, Pârjol intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că n-ai intrat în casă pustie... Oare tocmai domnia ta, care ești pus mai mare peste străjerii cetății, să nu știi a te purta cuviincios? PÂRJOL (cu superioritate): Eu jupâniță?! Păi eu am slujit la trei împărați, și cu acesta al nostru patru, și pretutindeni am agonisit învățături alese, în vorbe, în purtare, în straie... Ia uite numai, văzut-ai dumneata un bărbat mai chipeș până acum? (se rotește, pozează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a dat buzna așa, ca un bivol? PÂRJOL: Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc același răspuns din partea domniei tale. Oare ți-aș putea fi de folos întrucâtva? PÂRJOL (o privește cu încântare vădită): Folosul cel mare îl am privindu-te, jupâniță Liana; și ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această jupâneasă, cu toate că se arată cu mult mai strânsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de minune la afaceri, întocmai ca un neguțător. Nu-i rău, pentru că nu se știe cum se întorc timpurile, și oștenii, nemaiavând căutare, s-or face meșteri, ori neguțători, ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul pământ, toți împărații au avut trebuință de oșteni vrednici, cu care să-și poarte războaiele. Eu am fost și am să rămân mereu oștean. LIANA: Multe se schimbă pe lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas. LIANA: Oare n-ar fi mai bine să cauți a-i ține sprinteni, punându-i să facă ceva de folos? PÂRJOL: Treaba lor, jupâniță, este să se bată, punându-și viața chezaș pentru Măria Sa Gând-Împărat și pentru toată împărăția. Altceva la ce-ar fi buni? LIANA: Cu voia domniei tale, oștenii de care-mi vorbești pot fi prielnici și Măriei Sale și țării în multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care-or crâcni dă-le drumul în lumea lor; la așa împărăție nu de oșteni mulți, ci de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă și altcum decât venind aici cu sarsanaua după tain. Mi-ar fi în cinste să ne preumblăm din când în când împreună, dacă nu-i cu supărare. Eu, neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița despre care mi-a vorbit Ilinca. LIANA: Eu sunt, Măria Ta. LIOARA: Am vrut să te văd, pentru că despre tine mi s-au spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toboșar.) TOBOȘARUL (strigă puternic, intercalând răpăituri de tobă): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul și moșneagul, că feciorul măritului nostru împărat și al împărătiței sale, Brăduț-Voievod, se însoară. Iară aleasa dumisale este jupânița Liana, carele a fost ajutor jupânesei Ilinca chelăreasa, dară de-acu-ncolo se face domniță. Așa că, de azi în trei zile, va să pornească nuntă mare, fiind chemați în ospeție mulțime de împărați cu muierile și cu odraslele lor, precum și alte fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Zi-mi: cu care din chelii / Zăpăcești amantele??“ „Cu noaptea-n cap...: Baba asta cu dambla / Și cu oftică pe moșu’ / Cică nu s-ar ambala, / dacă i-ar cânta... cocoșu’!“ „Tâmplarul mahmur către soție: Când lucrarea i am gătat, / Jupânița cea bălană / M-a cinstit și m-a rugat / Să-i mai bat un cui... în blană!“ „Minifabulă: Cucul doar depune oul, / Puii îi va crește... Boul !“ Momentul apoteotic al umorului lipsit de umor practicat de Aculin Tănase îl constituie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Gh. Brăescu un colonel anacronic e poreclit Moș Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu. Boierii adevărați poartă uneori după nume toponimul domeniului, la Camil Petrescu Saru-Sinești sau Boiu-Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numită în București, admirativ, Jupînița). Alteori toponimul vine de la numele stăpînului: de la Guma - Gumești. Bengescu vine de la Benga (Dracul, "te-a luat Benga") și de la numele lui toponimul Bengești (comună în Gorj). Iată cum porecla creează denumire geografică. În cazul parveniților, în loc de domeniu li se
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
-o conștient pentru că patru, șapte, doisprezece sînt numerale prea mici pentru o înjurătură savuroasă, cum se cuvine pentru o deplasare veloce. Caii lui funcționează pe numere mari. E bizar că harabagiul lui Creangă nu înjură, poate tot de sfială față de jupînița transportată. Vorbe tari la autorul Caprei cu trei iezi se află doar în ilustra Poveste a poveștilor. Conflictul e chiar declanșat de nervozitatea țăranului care, întrebat ce seamănă, răspunde cu obrăznicie. Dumnezeu răspunde cu blestem, urîndu-i să răsară exact ce
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
Moșul. La Gh. Brăescu, un colonel anacronic e poreclit Moș Belea, dar unui general i se zice apreciativ Englezu. Boierii adevărați poartă uneori după nume toponimul domeniului, la Camil Petrescu: Saru-Sinești sau Boiu-Dorcani (fiica lui, Ioana Boiu e numită admirativ, Jupînița). Alteori toponimul vine de la numele stăpînului: de la Guma - Gumești. Bengescu vine de la Benga (Dracul,„tea luat Benga”) și, de la numele lui, toponimul Bengești (comună în Gorj). Iată cum porecla crează denumire geografică. Parveniților li se agață de nume ocupația joasă
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]