5 matches
-
numai cinci sute de lei? —Știe. Dar el mi-a spus numai așa: Am un mire pentru fata ta... —Și nu l-ai întrebat de nume? — Nu l-am întrebat... —Leiba! tu totdeauna faci așa!... strigă cu nemulțămire nevasta. Iar jupitorul își aduse aminte că mâncase o jumătate de scrumbie cu ceapă; și-ndată începu să se învârtă căutând ceva; apoi își răsuci țigara și ieși tropăind ca să se ducă la șfertul lui de vin. După ce plecă el, fata începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am vorbit, degeaba i-am bătut capul! Strigă la mine și nici nu vrea să știe. Tu te chinuiești, Sanis, ca să pregătești logodna și ea se întâlnește c-un străin... Nu te-ai gândit în gândul tău ce să faci?... Jupitorul tuși încet în colțul lui. Apoi își ridică ochii spre nevastă-sa: — M-am gândit, vorbi el domol. Am vorbit și cu hahamul... După ce a ales ieri carnea cușer, l-am luat deoparte și i-am spus despre nacazul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
treabă. Știm noi ce are fata... Du-te la Făluță... Ai fost la rabin? Ce răspuns ți-a dat el? De ce-ai sfârșit așa degrabă? Credeam că vii mâni... Ce ai tu de tremuri și-ți clănțănesc măselele? vorbi jupitorul ș-o clipă o privi cu grijă. Apoi își aduse aminte de întâmplările lui și zâmbi, cu ochii ațintiți asupra unei icoane ce i se așezase numai lui înainte. Ce răspuns mi-a dat rabinul? întrebă el, și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
haină neagră de matasă. Și m-am gândit eu că așa om învățat trebuie să știe multe. Sta cu o mână la tâmplă și se uita la mine... — Ce vrei tu, Sanis? zice. De unde a știut că eu sunt Sanis?... Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zâmbet de biruință. — De unde a știut că eu sunt Sanis? Și mai zice: Ai un mare nacaz cu copila ta. Atuncea mi s-au umplut ochii de lacrimi... Învățătorule, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind și începu a pune întrebări cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a zilei, se trăsese într-un colț cu cele trebuitoare pentru rugăciune, și-și murmura în neștire silabele tremurate, bătându-se încet cu pumnul în dreptul inimii... Și Haia zăcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]