9 matches
-
izvoarele” (am spune, mai bine, „temeiurile”). Ideea de Început afirma că: „nu tot Dreptul este În mod necesar pozitiv”. De ex., un proiect de lege nu constituie Încă un drept pozitiv deși are, cu toate acestea, forma dreptului sau forma juridicității; sau, de asemenea, o lege are și Își păstrează caracterul logic al dreptului, chiar dacă, la un moment dat, a fost abrogat și deci pierde caracterul pozitiv (de Drept În vigoare!). Cu alte cuvinte, „pozitivitatea (unei propoziții-lege) nu depinde de un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
anumite țări”. Cel pe care Iosif-Constantin Drăgan Îl numea „monumentul viu” al științei juridice de la Roma, sublinia hotărât valoarea excepțională a comprehensiunii raportului intim dintre Stat și Drept, de pe pozițiile Dreptului natural, sau, mai exact, a unei suple dialectici: dintre „juridicitatea naturală” și „juridicitatea pozitivă”. Giorgio del Vecchio aprecia că trebuie să fie exclusă a priori „posibilitatea de a rezerva, În chip unic, Statului producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe care Iosif-Constantin Drăgan Îl numea „monumentul viu” al științei juridice de la Roma, sublinia hotărât valoarea excepțională a comprehensiunii raportului intim dintre Stat și Drept, de pe pozițiile Dreptului natural, sau, mai exact, a unei suple dialectici: dintre „juridicitatea naturală” și „juridicitatea pozitivă”. Giorgio del Vecchio aprecia că trebuie să fie exclusă a priori „posibilitatea de a rezerva, În chip unic, Statului producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații. Pe de altă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În sânul Statului, dar independent de el, și, uneori, chiar Împotriva lui, și altele, desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre, conștiința noastră etică”. Giorgio del Vecchio respinge critic: „divinizarea Statului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
reprezintă periodic în Adunările de stări 78. Nevoia constituirii organului reprezentativ al personalității colective Adunările de stări a impus unirea stărilor: la început între stările aceluiași ordin, apoi stările aceleași țări. Elementele esențiale care le susțin existența sunt permanența și juridicitatea. Pentru persoanele sau grupele sociale care nu sunt cuprinse în organizarea corporativă a stărilor privilegiate și au o prezență sporadică în Adunările reprezentative, textele epocii folosesc deseori formula "alterius cujusvis status et condicionis". Este deosebirea dintre stare și stare privilegiată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sancțiunii ar fi singurul sau cel mai important element de diferențiere între normele juridice și celelalte norme sociale ar însemna să li se nege normelor dreptului existența unei particularități specifice, ce nu se întâlnește la celelalte norme, și anume caracterul juridicității. Indiferent de sancțiunile pe care se sprijină, indiferent de faptul că dreptul este respectat adeseori datorită tendinței individuale de a evita adversitatea mediului social, dreptul mai posedă în sine o anumită putere proprie, el exercită o anumită autoritate asupra conștiințelor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Datoria ce e decât dreptul unui subiect, care implică datoria obiectului, ce datorează." Aici se ascunde imaginea complexă a dublului binom, care "duce la dezlegarea unei controverse ce a traversat veacuri, între raționalism și istorism. Școala istorică a dreptului, considerând juridicitatea ca un produs al vieții sociale dintr-un timp dat și un loc dat, nu putea explica identitatea unor norme juridice aparținând diferitelor perioade și popoare și nici impregnarea unor sisteme juridice naționale cu instituții aparținând altor sisteme. Nici raționalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lângă leagănul lor și să le urmărești pas cu pas intrarea în carieră." În cazul de față, recomandarea e cu atât mai oportună cu cât e vorba de un popor care a legiferat oarecum pentru umanitate. Difuzarea limbii latine, a juridicității respective, a culturii, a spiritului ce se degajă din instituțiile lumii romane constituie un fenomen istoric de însemnătate extraordinară. Un proces de asimilare și aculturație s-a produs în timp, proces destul de bine cunoscut astăzi. Pe seama lui, îndeosebi, se pune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întreprinsă peste mai bine de trei decenii de Alison Browning în L'Europe et les intellectuels (1984). Pentru istoricul Philippe Aries, această realitate comportă o determinare spațială mai precisă, fiind vorba de occidentul "latin", în sens larg, adică apartenent la juridicitatea romană. "refaire la Renaissance" e de altfel deviza lansată de protagonistul cel mai fervent al ideii europene, Emmanuel Mounier. Acesta nu vrea să însemne că se poate identifica amintita "Europă" cu "piața comună". Cândva Hugh Seton-Watson a și atras atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]