109 matches
-
au folosit pistolul. VINERI, 14 IANUARIE YUKIO MISHIMA În 1925 s-a născut scriitorul japonez Yukio Mishima. Este considerat de critici drept cel mai important romancier nipon din secolul XX. Opera sa include 40 de romane, poezii, eseuri și drame Kabuki și Noh. A fost nominalizat de trei ori pentru Premiul Nobel pentru Literatură. El a rămas în istoria literaturii nipone și mondiale în primul rând prin „Templul Pavilionul de Aur“ (1956) și tetralogia „Marea Fertilității“ (1965-1970). A murit în 1970
Agenda2005-02-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283264_a_284593]
-
din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru“, genul de oficiu scenic în care invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma, păstrează tensiunea, e o dovadă că regizorul simțea prea bine că forma modernă a teatrului e atinsă de carență spirituală. În fine, condiția reușitei teatrale
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
personaje în derivă, artiștii explorează o lume înspăimântătoare, dar frumoasă în același timp, care visează la dragoste. Japonia nu se lasă mai prejos. La Cetatea Cisnădioara, „Dojoji” este o piesă jucată în cele două stiluri teatrale tradiționale japoneze, noh și kabuki. Yamanote Jijosha adună o colecție de texte cum ar fi cel mai vechi material „Tales of Times Now Past” sau „Hidaka-gawa iriai zakura” din teatrul kabuki și „Dojoji”sau „Kiyo hime” de Torahiko Koori, dramaturg al secolului trecut și descrie
14 iunie la Festivalul International de Teatru de la Sibiu [Corola-blog/BlogPost/98108_a_99400]
-
Dojoji” este o piesă jucată în cele două stiluri teatrale tradiționale japoneze, noh și kabuki. Yamanote Jijosha adună o colecție de texte cum ar fi cel mai vechi material „Tales of Times Now Past” sau „Hidaka-gawa iriai zakura” din teatrul kabuki și „Dojoji”sau „Kiyo hime” de Torahiko Koori, dramaturg al secolului trecut și descrie feminitatea dusă la extrem care are ca rezultat distrugerea. Greu de ales, dar important de mers. Ne vedem la FITS!
14 iunie la Festivalul International de Teatru de la Sibiu [Corola-blog/BlogPost/98108_a_99400]
-
mai impresionante spectacole, mai ales pentru europeanul ce se întâlnește cu o manifestare diferită a emoțiilor, specifică Japoniei. Adaptarea după Asasinarea unei femei in infernul de ulei, de Chikamatsu Monzaemon, din 1721, jucată în special pe scena de bunraku și kabuki, piesa este rezultatul unui efort extraordinar: repetițiile pentru premieră au durat 8 săptămâni, iar exercițiile scenice cu actorii au avut loc în ultimii patru ani. “De-a lungul a patru ani, de când lucrăm la acest proiect, au fost nenumărate ateliere
Prietenia maghiaro-română, socializarea spontană, tobe şi acrobaţii, mişcări japoneze şi dans modern [Corola-blog/BlogPost/97732_a_99024]
-
liber, în limita locurilor disponibile. În deschidere, marți, 25 februarie, de la ora 19:00, va fi prezentat filmul lui Hirayama Hideyuki CĂLĂTORIE ÎN TREI (YAJIKITA DOUTYU TERESUKO / THREE FOR THE ROAD), în care evoluează și un mare actor de teatru Kabuki, Kanzaburo Nakamura, pe care publicul românesc l-a putut aplaudă acum cativa ani pe scena Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Iubitorii filmelor de animație vor avea ocazia să vizioneze POVESTE DE CURAJ (BUREIBU ȘUTORI / BRAVE STORY), anime realizat după
Zilele Filmului Japonez, la Cinemateca Română [Corola-blog/BlogPost/94279_a_95571]
-
de culoare, situații incredibile și amuzante, o călătorie la capătul căreia vor ajunge să descopere valoarea prieteniei sincere și a dragostei adevărate. Filmul este o comedie plină de verva și umor, în care joacă și un mare maestru al teatrului Kabuki, Nakamura Kanzaburo. POVESTE DE CURAJ (BUREIBU ȘUTORI / BRAVE STORY) Japonia, 2006, film de animație, 111 min., color, subtitluri în engleză Regia: Chigira Koichi Scenariul filmului se bazează pe cunoscută nuvelă fantastică a lui Miyabe Miyuki. Wataru este elev de școală
Zilele Filmului Japonez, la Cinemateca Română [Corola-blog/BlogPost/94279_a_95571]
-
cu participări artistice modeste, am avut parte de întâlniri extraordinare, în avalanșă, cu mari regizori și mari spectacole autohtone și străine. La Sibiu, de pildă, afișul, cu cele 358 de oferte ale sale, a fost dominat, exceptând pe japonezi și kabuki-ul lor, de Silviu Purcărete cu Faust după Goethe, Așteptându-l pe Godot de Beckett și Lulu de Frank Wedekind. Din păcate, plătind tribut câteva ore unui blocaj în trafic la intrarea în Pitești, nu am ajuns la timp, așa cum
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
sa și cu fiica sa. Există în film și caricatura unui proiect conjugal în care regizorul a strecurat și un picknick englezesc cu o notă de sobrietate. Filmul aduce cu specatcolul de marionete și într-o oarecare măsură cu teatrul Kabuki, iar cruzimea s-ar regăsi în cadrul culturii japoneze unde s-ar înțelege absurdismul deciziilor bărbierului ucigaș. Rigiditatea impusă de regizor actorului dusă pînă la reificare constituie în același timp o relegare de unul dintre rolurile care l-au consacrat de
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
din vedere textul: "Samurai a' lu' Amoc/ și-a luat drujbă din talcioc/ Dotată cu trei motoare./ Mândru ca cireșu-n floare,/ A ieșit la drumul mare,/ S-arate de ce-i în stare,/ Că-și luase drujbă Suzuki,/ Să rămână toți kabuki.../ Cum mergea pe drum la vale,/ Îi fugeau zbierând din cale/și vecini, și animale,/ Că așa un aparat/ Nu se mai văzuse-n sat. ŤCe-aveți, bre, ce s-a-ntâmplat,/ Nu cumva v-ați speriat?- / Mi se prefăcea, niznai
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
din rezervorul stiloului și pătează vesel întreg desenul. Filmul s-a transformat într-un BD animat, ecleraje nefirești, stînci din cine știe ce material siliconat, scene plasate în intermundii, jocuri de umbre ca în teatrul Nô sau de măști ca în teatrul Kabuki. Trecătoarea nu există decît pe video, un reportaj making-of ne arată că actorul nu mai înseamnă mare lucru, cedînd locul tehnicianului care lucrează în 3D și care desăvîrșește metamorfoza. Inginerul de sistem, supervizorul efectelor vizuale, Chris Watts scoate imperfecțiunile și
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
etnicismul! Ar fi caraghios să ne propunem un Sofocle românesc, un Will românesc, un Ibsen mioritic, ori un Cehov valah!... Teatrul e bun, sau rău: n-are pecete locală. De aceea, niciodată nu mi-am propus să fac un spectacol kabuki - japonez, ori românesc. Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să ne propunem un Sofocle românesc, un Will românesc, un Ibsen mioritic, ori un Cehov valah!... Teatrul e bun, sau rău: n-are pecete locală. De aceea, niciodată nu mi-am propus să fac un spectacol kabuki - japonez, ori românesc. Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Probabil că își dă seama că e pe domeniul meu. Presupunând că trebuie neapărat să apară un articol, ar fi normal să-mi fie încredințată mie sarcina asta. — Juniper, și și-o imagină încă o dată ca pe o eroină de kabuki, în fața paravanelor lăcuite; „resturile“ ei dispăruseră într-un dulap retro cât tărâmul Narnia. Ai apucat deja să scrii materialul despre Razza? — Păi, am terminat cu recenzia, dar am să-i iau un interviu joi seara, și atunci ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
placenta protectoare a insulei Honshu, Oshima a învățat, treptat, să respire independent. Răsuflă, ce-i drept, cu oarecare greutate, astăzi, când oamenii migrează invariabil spre oraș; totuși, este cu neputință să nu-i auzi bătăile ritmice, imitând toba din teatrul kabuki, chiar de pe puntea vaporului care te duce spre portul ei principal. Suntem aici, așadar, pentru a petrece patru zile într-un ryokan (han tradițional). Ocazia este unică și nimeni nu poate înțelege ideea de confort a samurailor până când nu vizitează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu reușesc să treacă definitiv în lumea de dincolo, ci se mențin într-o regiune cosmică indefinită, bântuind lumea materială în încercarea de a se răzbuna. Nakata dă ca exemplu Povestea fantomei lui Tokaido Yotsuya (la origine, piesă de teatru kabuki din perioada Edo), dar mă văd nevoit să punctez că instanțe similare pot fi selectate, fără efort, încă din faimosul roman al doamnei de curte Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji: "o femeie frumoasă este otrăvită în chip violent de soțul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a japonezului după fetița-copil, în care înflorirea deplină nu este decât o îndepărtată presimțire. Și pentru că japonezul este obsedat de esențe, și pentru că simțirea lui de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice fetiță-copil reală nu poate fi decât o copie imperfectă. Personajul feminin din kabuki întruchipează, în formă stilizată, Arhetipul. Ironia supremă a acestei "estetici androcentrice" (Nina Cornyetz) este, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de bază este eminamente estetică, nu are cum să te mire descoperirea că, prin teatrul kabuki, el a reușit să dea viață acelei feminități absolute față de care orice fetiță-copil reală nu poate fi decât o copie imperfectă. Personajul feminin din kabuki întruchipează, în formă stilizată, Arhetipul. Ironia supremă a acestei "estetici androcentrice" (Nina Cornyetz) este, fără îndoială, separarea ideii de feminitate de existența datelor corporale: femeia este doar un dat biologic, arhetipul feminității este un construct cultural forjat și mânuit de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
loc comun al studiilor postmoderne de gender cu tematică japoneză, se naște întrebarea: ce ne dezvăluie atunci, despre bărbatul japonez, această nevoie obsesivă de a portretiza femeia în acești termeni? Răspunsul pare să fie conținut tot în piesele clasice de kabuki: de cele mai multe ori, copila inocentă și lipsită de apărare se transformă, după suferința provocată de iubitul care o înșală, într-un demon răzbunător și feroce, cu ale cărui puteri supranaturale nu se pot lupta nici măcar călugării budiști. Pornind pe acest
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care orice străin a simțit-o cu necesitate în Japonia. Însă voiam să înțeleg. În țara în care semnul instituie realitatea, aveam eu oare voie să privesc acest scaun invizibil ca pe o pură absență? Pe scena goală a teatrului kabuki, actorul, purtând somptuosul costum cu mii de culori și mii de luciri, își duce palma la ochi, privind în zare, și înțepenește în tăcere. În căștile cu explicații în engleză pe care le închiriaserăm la începutul piesei, o voce suavă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale îndepărtatului Orient: Japonia în deceniile sângeroase care duc la unificarea țării și Persia în vremea strălucitei domnii a șahului Abbas, în același răstimp, la pragul dintre secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Cele două romane, Dansatoarea de Kabuki de Sawako Ariyoshi și Sângele florilor de Anita Amirrezvani, deschid porțile spre teritoriile artelor, în care femei neobișnuite ajung să creeze (un teatru nou, popular, care concurează teatrul cult și aristocratic, cum face Okuni din Izumo) sau să recreeze (modele
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
clanuri, în curs de unificare în timpul lui Hideyoshi și a lui Ieyashu Tokugawa, cea persană în răgazul fericit al domniei șahului Abbas care a mutat capitala țării la Isfahșn, încurajând artele. În aceleași decenii, s-a născut în Japonia teatrul Kabuki, iar în Persia țesutul covoarelor de Isfahșn s-a ridicat la rang de mare artă. Cele două scriitoare au ales aceeași perspectivă ca să înfățișeze epoci de glorie a țării, cea a unei fete sărace, pornită într-o aventură în cursul
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
și tânăra persană au în comun inteligența ce se însoțește cu o inocență deconcertantă, autenticitatea sentimentelor și mai ales pasiunea pe care și-o urmează, dansul și țesutul, indiferent de câte obstacole li se pun în cale. Arte fabuloase Teatrul Kabuki și arta covoarelor de Isfahșn au deja patru secole vechime și au ieșit din perimetrul lumii în care s-au născut și au înflorit. În 2008, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a venit și o faimoasă trupă de
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
și arta covoarelor de Isfahșn au deja patru secole vechime și au ieșit din perimetrul lumii în care s-au născut și au înflorit. În 2008, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a venit și o faimoasă trupă de Kabuki, pentru prima oară publicul de la noi a avut prilejul să vadă asemenea spectacole de ținută artistică înaltă. Despre covoarele persane de Ishahșn aduse în vremuri mai vechi sau recente la noi, nu știu, dar nu este prea greu de imaginat
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]