110 matches
-
obiect și schemele transcendentale, care nu sînt cuprinse în fenomene. Deoarece asupra semnificatelor transcendentale se pot emite judecăți contrare, al căror adevăr se sustrage verificării, metafizica este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor, Nietzsche dezvoltă punctele de plecare kantiene în critica structurilor abstracte, despre care s-ar crede că reflectă chiar ordinea lumii sensibile, a contingentului, considerîndu-le simple reprezentări fictive, metafore, cu o sorginte retorică. Influența uriașă a lui Kant se întinde și peste orientările filosofice ale secolului XX
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
Gheorghe Grigurcu În calitate de scriitor, Felix Aderca își întemeiază teza autonomiei personalității "energetice" pe cea a autonomiei esteticului. Avînd o ascendentă kantiana, aceasta din urmă a fost, după cum se știe, promovată, la noi, de Ț. Maiorescu și, cu urmări cardinale, de E. Lovinescu și școala să de critică. În consonanta și, adesea, în vădita alianță cu mentorul Sburătorului, autorul Domnișoarei din strada
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
lucru vrea să spună că aceste interpretări erau cu putință, că piesa literară permitea o multiplă abordare, ca operă deschisă mai multor interpretări! Însă cât de multe? Putem oare presupune că ar fi posibilă și o interpretare plotiniană, și una kantiană, și una spinozistă și una bergsoniană? Apoi, această ,șovăire" arată că Dragomir a evaluat și a cântărit aceste trei grile de interpretare - platoniciană, aristoteliciană și leibniziană - și a conchis, în cele din urmă, că interpretarea platoniciană ar fi preferabilă. Preferabilă
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
pag. 69) Mai puțin o artă poetică decât o clarificare a unor amintiri, un astfel de text ratifică factual o metaforă doar pentru a o invalida decizional. Motocicleta de sub piele e, în ciuda asemănărilor, dintr-o altă lume decât aceea - jucat kantiană - parcată, într-un celebru text al vremii, sub bolta înstelată. Rostul ei e fremătător, dinamica ei nu are nimic nostalgic, zgomotul ei nu poate fi amortizat în vreun fel. Agitația ei - descinsă dintr-o patologie expresionistă - contaminează chiar bucăți din
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
a lui Herman Cohen? Nu, vom mînca, frugal, idei fripte pe grătarul special al uitării geometrice formale, servite ăà la Leibniză. Iar că deșert, în loc de colțunași cu brînză, triunghiuri abstracte cu sos picant de posibilități infinite ăà la purismul neocriticismului kantiana. Iar de veți rămîne flămînzi, nu uitați că foametea duce la setea ideilor. Să nu mîncăm orb, ci în lumina ideilor. Să mîncăm după calcule geometrice. Să stăm să ne gîndim. Ni se va lua mîncarea din fața? Ce-are a
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Ce să facem, vrem sau nu, neamțul, tot neamț! Dar pentru că, indirect, cu câteva rânduri mai sus, am pomenit numele lui Kant, reamintim tuturor (mai mult sau mai putin deștepți, mai mult sau mai putin instruiți), ca ,,Lucrul” din perspectiva kantiana (și nu numai a sa, aproape toată filosofia continentală modernă pune sub semnul întrebării cuvântul ,,lucru’’), are și o alta conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Ce să facem, vrem sau nu, neamțul, tot neamț! Dar pentru că, indirect, cu câteva rânduri mai sus, am pomenit numele lui Kant, reamintim tuturor (mai mult sau mai putin deștepți, mai mult sau mai putin instruiți), ca ,,Lucrul” din perspectiva kantiana (și nu numai a sa, aproape toată filosofia continentală modernă pune sub semnul întrebării cuvântul ,,lucru’’), are și o alta conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Ce să facem, vrem sau nu, neamțul, tot neamț! Dar pentru că, indirect, cu câteva rânduri mai sus, am pomenit numele lui Kant, reamintim tuturor (mai mult sau mai putin deștepți, mai mult sau mai putin instruiți), ca ,,Lucrul” din perspectiva kantiana (și nu numai a sa, aproape toată filosofia continentală modernă pune sub semnul întrebării cuvântul ,,lucru’’), are și o alta conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
astăzi din mrejele acestei ademeniri; [...] - în sfârșit, dacă ar trebui să-l aducem pe om cu mandat (de om) dinaintea ființei, ar trebui mai întâi să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu ființa de la ultima ei mare aducere, cea kantiană, la tribunalul «rațiunii», și ce s-a întâmplat cu judecătorul însuși, cu subiectul transcendental. Pentru că dacă însuși omul a murit, cum se spune, cine ar mai fi să semneze mandatul de aducere și cine ar mai fi de adus?“ Omul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sculptura, pictura, arhitectura. Configurația spirituală a popoarelor este o neonatură în natură, așa cum proclama Kant. * Și dacă vorbim în limbajul unor deschideri ale modernității, poezia își creează spațiul său cuantic și timpul său supratemporal sunt două tipare cu adevărat subiective kantiene; iar gândirea geniilor pare a fi transneuronală, confirmând ideea lui Eminescu potrivit căreia geniul este o entitate dinafara lumii creată de Dumnezeu. Nici Demiurgul nu-i poate înțelege încifrarea. Prin urmare, poetul creează o neolume, un absolut propriu al omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
du solhst!). Astfel, incontestabile merite ale lui Kant în domeniul moralei sunt datorită strădaniei lui neobișnuite de a întemeia o etică științifică pe baze la fel ca cele ale matematicii și științelor naturii din vremea să. Chiar dacă pentru mulți opera kantiana a fost considerate grea, cu un limbaj dificil, ea este o operă unitară, completă, dar în același timp, de neegalat. Cuvintele lui Titu Maiorescu descriu cel mai potrivit acest fapt: “Stilul lui Kant este rece ca gheața. Să nu uităm
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
daimonionul” său interior este cel „care-l oprea de a acționa În anumite situații”. Greșim de fiecare dată atunci când „ne luăm permisiunea” de face ceva, fără a ține seama de „interdicții”. Glasul „daimonionului” interior socratic este „legea morală din mine” kantiană. Este oare permisiunea libertate, iar interdicția o pierdere a acesteia? Nu. Acționând sau făcând ceea ce-mi este permis eu sunt liber, Întrucât sunt În deplin acord cu conștiința mea morală. Încălcând Însă interdicțiile, eu Îmi periclitez statutul prin pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și argumentat această legătură, vizând-o fie într-o modalitate generală, fie în una determinată la nivelul unor concepte, idei, motive filosofice. Astfel, Ion Petrovici socotea că filosofia lui C. Rădulescu-Motru se ridică "până la schițarea unei concepții proprii, pe temelii kantiane"12. Mircea Djuvara evidenția faptul că finalismul constituie elementul kantian permanent în filosofia lui C. Rădulescu-Motru. Influența lui Kant este mai consistentă în teoria cunoașterii și în doctrina personalistă ale lui C. Rădulescu-Motru, susține Simion Ghiță; potrivit lui Gheorghe Al. Cazan
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de lămurirea unor probleme "filosofice", înainte de toate, de problema propriului său mod de a fi. Ceea ce înseamnă că proiectul antropologic constituie, cel puțin pentru unele reconstrucții, "argumentul" condiției propriu-zis filosofice a acestora. Cred că aceasta este situația reconstrucției filosofice critice kantiene. De aceea, abia după dezvăluirea proiectului antropologic din filosofia critică vom putea determina structura formală a conceptului kantian al finalității, în legătură cu care va fi interpretat personalismul energetic. Trebuie făcută încă o observație înainte de a trece la prezentarea problemelor antropologice ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
parte din acest model, iar "interpretarea" sa personalist energetică, de asemenea. Re-cunoașterea-de-sine, ca fapt ce actualizează neîncetat metafizica, nu este posibilă într-o singură formă, pe o singură cale, nici nu este supusă modelului unic, explicației singulare (de pildă, celei kantiene). Există atâtea re-cunoașteri câte reproblematizări ale temeiului "natural" al filosofiei (omul). Unele reconstrucții filosofice pot amâna re-cunoașterea ca atare. Astfel, filosofiile născute de necesitatea momentului, interesate de soarta omului în existența cotidiană determinată istoric, sunt filosofii ale amânării și sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
antologie și note Gh. Al. Cazan, Text stabilit de Gh. Pienescu, Editura Eminescu, București, 1984 (prima ediție, 1904). RADULESCU-MOTRU, C., Puterea sufletească, în vol. Personalismul energetic și alte scrieri (prima ediție, 1908). RADULESCU-MOTRU, C., Elemente de metafizică pe baza filosofiei kantiane, în vol. Personalismul energetic și alte scrieri (prima ediție, 1912). RADULESCU-MOTRU, C., Curs de psihologie, Editura Esotera Editura Vox, București, 1996 (prima ediție, 1923). RADULESCU-MOTRU, C., Personalismul energetic, (1) în vol. Personalismul energetic și alte scrieri (prima ediție, 1927). (2
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
București, Editura Academiei Române, 1995, p. 40. 14 În prima ediție (1912), această lucrare a avut titlul: Elemente de metafizică. Principalele probleme ale filosofiei contemporane pe înțelesul tuturor; a doua ediție, definitivă (1928), poartă titlul: Elemente de metafizică pe baza filosofiei kantiane. 15 H. Bergson, La philosophie, Paris, Librairie Larousse, 1915, p. 24. 16 C. Rădulescu-Motru, Personalismul energetic, p. 605. 17 C. Rădulescu-Motru, Elemente de metafizică, p. 467. 18 Ibidem, p. 509. 19 A se vedea C. Rădulescu-Motru, Personalismul energetic cap. I
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
moderne cât și al misterului, arătând oamenilor, însoțind-i în drumul lor, spre un scop îndepărtat și pur. [...] Poetul-gânditor ar garanta deopotrivă regenerarea finală și atingerea scopului, fără violență și ură8. Vitală pentru Weltanschauung-ul romantic, rămâne idea, de sorginte kantiana, ca poetul este, cum spune Bénichou, "o ființă rară și privilegiată"9. În viziunea wordsworthiană, el este capabil că, prin puterile magice ale imaginației, să creeze ceva absolut nou, unic, original, transgresând astfel condiționările propriei existente, lărgind sfera cunoașterii, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ion Barbu, dar și în cea a tradiției "poeziei pure", cu care are vădite relații, si care face din autorul american un precursor, poetul canalizează energiile universale, se instituie în ele pentru a le controla și le dă, în tradiție kantiana, măsura adevărată 17. Zicerea lui este sacra și dezvăluie adevăruri supreme. Totuși, entuziasmul nestăvilit al inspirației, al imaginației poetice creatoare, pare să spună tot Barbu, urmând îndeaproape pe Edgar Poe18, transformă opera poetica în expresia inconștiență a unei gândiri care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ale creatoare, iar intelectul este, mai degrabă, letargic. Imaginația - capacitatea de a vedea, dintr-o privire întregul univers 60, de a surprinde asemănările, în contradicții și de a le da apoi expresie sintetică - este limbajul specific geniului, în doctrina estetică kantiana, sursa principala a doctrinei romantice: [geniul 1) este talentul de a produce ceva, pentru care nu poate fi stabilită vreo regulă, ceva ce nu presupune o anumita îndemânare înnăscuta și care poate fi apoi învățată potrivit unei reguli anume; prin
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
creeze acea stare de spirit exaltata, care nu este decât o condiție pregătitoare a cunoașterii ultime, prin care artistul recuperează sensul armoniei universale și redescoperă apartenența lui organică la cosmos 63. Mai aproape de Ion Barbu, continuând, parțial, linia de gandire kantiana, de la care se revendică și Edgar Poe, Henri Bergson crede că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe baza acestor distincții, ar face posibilă o delimitare clară a domeniului și a limitelor cunoașterii noastre despre lume. Citit în acest fel, Tractatus-ul ne apare drept o carte ale cărei orientare și inspirație fundamentală vor putea fi caracterizate drept kantiene. Apropierea dintre Tractatus și filozofia transcendentală a lui Kant ar consta, în primul rând, în ceea ce s-a numit abordarea critică a înțelegerii naturii și țelurilor filozofiei. În 4.113 se spune: „Filozofia delimitează domeniul controversabil al științelor naturii.“ Filozofia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]