105 matches
-
100(4), 48-49, 1969. ZEGA, N., "F. M. Dostoievski", în Gazeta Învățămîntului, 17 februarie, 1956. Hegel despre intelect, rațiune și devenire (Hegel about intellect, reason and evolution) Emanuel COPILAȘ Abstract. Hegel's philosophy is characterized, to a great extent, by the Kantian distinction between intellect and reason. However, Kant's successor offers new meaning to both intellect and reason and contradicts the Kantian assumption of the intellect being a more reliable source of knowledge than reason. For Hegel, the empirical knowledge provided
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
about intellect, reason and evolution) Emanuel COPILAȘ Abstract. Hegel's philosophy is characterized, to a great extent, by the Kantian distinction between intellect and reason. However, Kant's successor offers new meaning to both intellect and reason and contradicts the Kantian assumption of the intellect being a more reliable source of knowledge than reason. For Hegel, the empirical knowledge provided by the intellect is not enough to know the world aș a process; reason is needed în this case, and by
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ne aflam față de intelectul kantian; spre deosebire de acesta, intelectul hegelian are capacitate de discernământ, pe care la Kant o posedă doar facultatea de judecată teleologica, superioară în planul cunoașterii intelectului. Apoi, gândirea intelectului hegelian se ridică la un nivel superior celui kantian, nemaioferind o primă și schematica reglementare a materiei experienței, ci stabilindu-și scopuri pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea propriilor interese și de distincții imposibile pentru intelectual kantian, cum este mai sus amintită disociere între
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a adevărului. Că "încredere [...] în sine nemărginita a gândirii"33, filozofia lui Hegel nu poate decât să trateze cu reticența mefienta kantiana relativ la rațiune, la care ne vom opri mai încolo. În al doilea rând, intelectul hegelian reprezintă, spre deosebire de cel kantian, o limită. Dacă intelectul kantian își desfășura activitatea pe terenul naturii că suma integrală a experiențelor posibile, intelectul hegelian nu poate gândi adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ecologice, pentru a oferi doar două exemple, nu mai reprezintă apanajul politicii de stat, ci sunt probleme realmente internaționale, a căror soluții, pentru a fi eficiente, trebuie să fie globale, nu locale. Autorul distinge între un cosmopolitism de tip vechi, kantian în esență, bazat pe primatul republicanismului în organizarea politică, respectiv pe liberă circulație a ideilor, persoanelor și mărfurilor - și un cosmopolitism de tip nou, "încercând să îmbine constrângerile comunității și autonomia individuală, loialitatea față de națiune sau grupul etnocultural și solidaritatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
echivalarea unui termen străin - a se păstra, pe cât posibil și depinzând de context, pentru un termen străin unul și același cuvânt în limba română. Eminescu, însă, nu se luptă doar cu echivalarea semantica, ci de-a dreptul și cu gândul kantian - el interpretează, de fiecare dată, cuvântul dat, în funcție de contextul apariției sale, si ne dă nu atât o corelare semantica stabilă, cât o interpretare și reinterpretare ale contextului în care apare gândul filosofic respectiv. Poate că traducerea, astfel realizată, nu va
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
considerente, o standardizare, simplificare, minimizare și sărăcire ale vocabularului filosofic. Desigur, nu vreau să susțin că din perspectiva limbii filosofice pe care o vorbim azi, ar mai fi de conceput să utilizăm un termen precum „judicia” pentru una dintre accepțiunile kantianului „Urteil”. De vreme ce termenul nu s-a păstrat în limba, noi nu mai putem gândi și opera cu el. Dar daca, într-o istorie contrafactuală a semanticii vocabularului filosofic românesc, s-ar fi păstrat mai multe echivalente ale acestui esențial termen
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
alți oameni care pun în pericol viața animalelor. Sunt animalele sălbatice cu adevărat libere, chiar și în mediul lor natural? Sunt animalele sălbatice libere să umble prin orașe, să atace oameni și să își caute hrană? Dacă am aplica imperativul kantian că libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilat am avea o problemă în a explica acest principiu tigrului sau rechinului. Tocmai de aceea, animelele aflate în captivitate la Zoo, deși nu au libertate, se bucură de protejarea vieții
DEZBATERE - Eşti de acord cu existenţa Grădinilor Zoologice? Nu putem mânca animalele de la ZOO () [Corola-journal/Journalistic/26250_a_27575]
-
era Doamna... nu-i spun numele..., îi voi spune Madame Caliopi... Al cărei realism era... nu realism socialist, realismul realism, realismul absolut, fără de care clasa muncitoare n-ar fi existat... Realismul fără de nici o umbră. Realismul... sau lucrul în sine... Ceva kantian, fără ca Madame Caliopi să-și dea seama sau să realizeze... DAS DING AN SICH!... Madam Caliopi făcuse filozofia ailaltă... Dar sunt sigur că nu citise Critica rațiunii pure. Auzise ceva. Dar de citit, nu citise. Era, în epoca aceea, una
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
ce e valoare este progresist, de multe ori împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? (...) Marxismul îmi per-mite să fiu și platonician, și aristotelician, și kantian..." (p. 227) Curat murdar, coane Alecule! Astăzi ironia zdrobitoare a acestor afirmații sare în ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul anilor șaptezeci ele au putut trece drept un omagiu adus regimului (să nu uităm că până în
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
În discuție temeiurile. Un jurist ia În considerație ceea ce este și se mărginește la a Înțelege și interpreta În sens propriu normele pozitive, fără a cerceta dacă nu ar putea să existe altele mai bune. Dând un sens pe deplin kantian rolului și funcției filosofiei dreptului ca „speculație a idealului, critică a raționalității și legitimității dreptului existent”, gânditorul italian scrie: „Filosofia dreptului cercetează tocai ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui să fie În drept, În opoziție cu ceea ce este, opunând un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scurtcicuit provocat de credință, de ideologizare, nu obiectivă, dar slujind anumitor interese. Există însă și cealaltă față a medalie: științele naturale se dovedesc evident incapabile să ofere motivație empirico-matematică pentru o astfel de meta-lege naturală. Nu este necesar să fim kantieni pentru a recunoaște că răspunsul la întrebarea despre un superprincipiu "transcendent" (și în același timp "imanent") ce merge dincolo de orice tip de experiență empirică nu mai este de competența științelor naturale. Depinde doar de filozofie, dacă aceasta vrea să se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
exacte, dar la un evoluționism temeinic, solid și organic, în linia lui Spencer și Buckle. Plecînd de la convingerea că, dincolo de epoci și de persoane, există un adevăr general valabil pentru toți oamenii, a fost, din punct de vedere etic, un kantian convins. Propovăduind, în relația umană, scepticism moderat, și-a găsit în maximele lui Schopenhauer catehismul indispensabil. Cam atît! Și-a păstrat nealterat acest mic manual filozofic de uz propriu pînă la sfîrșitul vieții. Maiorescu nu a scris mult în aria
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
puteam judeca nimic și când, orice s-ar fi întâmplat, trebuia s-o văd". În fine, ca să se vindece, Șerban a înlocuit dragostea pentru Ela cu pasiunea pentru filozofie. Cu alte cuvinte, a înlocuit un drog cu altul. Studierea „apriorismului kantian" îi provoca stări de luciditate narcotică: „Erau în mine un luminiș, o claritate binefăcătoare, asemeni calmului de fulg pe care-l dă morfina". Apelul la acest tip de metafore face parte din stilistica lui Camil Petrescu. Îl vom găsi și
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
unor idei pe care cititorul obișnuit, speriat poate de masivitatea celor două volume, va renunța să le caute singur, văduvindu- se astfel de întîlnirea cu una din cele mai influente cărți din gîndirea europeană. Definit cu anticipație, Schopenhauer e un kantian cu tentă hindusă, un gînditor care pleacă de la intriga lui Kant (distincția dintre fenomen și lucrul în sine) și sfîrșește în deznodămîntul lui Budda: negarea voinței de a trăi. Între cele două capete de drum se desfășoară patosul retoric al
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
gândire: apelul la autonomia voinței. Ca agenți trebuie să facem ceea ce suntem obligați să facem și cerem să știm de ce. Așadar, nu doar dispozițiile noastre, ci, mai degrabă, motivele și impulsurile particulare care izvorăsc din ele ne apar ca normative. Kantienii cred că sursa normativității poate fi găsită în propria voință a agentului. Capacitatea reflecției propriei conștiințe asupra acțiunilor noastre ne conferă un fel de autoritate asupra nouă înșine, iar această autoritate dă normativitate cerințelor morale 114. Conform perspectivei voluntariste, normativitatea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
acuzați numai pentru actele făcute în cunoștință de cauză. Beneficiul secundar al acestei garanții este că cei care sunt pedepsiți au avut măcar satisfacția de a lua și de a îndeplini decizia de a încălca legea 54. Hart reiterează principiului kantian potrivit căruia oamenii trebuie tratați ca scopuri nu ca mijloace și admite îngrădirea libertății individuale doar pe baza comportamentului manifestat, ținând cont de intenții, motive și capacitate de discernământ. "În general, oamenii au sentimentul că au ales să acționeze așa cum
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sensurile acestui termen? Desigur, semantica pe care o vom semnala așază termenul într-o anumită relație cu ceea ce se înțelege, în filosofia critică a lui Kant și în spațiul interpretărilor sale, drept proiect al metafizicii. Acesta din urmă corespunde planului kantian de formulare a condițiilor de posibilitate a metafizicii-știință, fiind expresia unei clare intenții constructive. Proiectul antropologic, în schimb, nu trece în expresie intenția de a construi ceva nou prin raportare la proiectul metafizicii, fiindcă el doar schițează o teorie asupra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legitimare a cunoașterii clare și distincte, nici pe aceea a formulei "omul este o ființă cu anumite însușiri" proprie cercetărilor de antropologie empirică, așadar ca o consecință a unui ansamblu de presupoziții, mai degrabă teoretice, completate cu observații "de teren". Kantianul "eu sunt" este, cumva, similar Dasein-ului heideggerian: el consemnează doar faptul cel mai direct al luării la cunoștință despre ceea-ce-este omul. (Și omul apare folosind termeni heideggerieni ca ființarea căreia îi este originar faptul-de-a-fi-în-lume.) Am spus că este vorba de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și a celor universale pentru personalitate, în primele două Critici" va fi regândită de Kant pe temeiul conceptului finalității. Păstrându-se însă cadrul aporetic de sens antropologic legat de termenii de persoană și personalitate. Prin prezentarea desfășurată a proiectului antropologic kantian nu am dobândit temeiul pentru o reinterpretare a personalismului energetic. Dar avem acum posibilitatea de a privi conceptul finalității prin "funcția" sa în resemnifi-carea kantiană a unității de existență a omului. De asemenea, prin această expunere, am recunoscut modalitatea în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
critic", "practic", "metafizică" etc.), filosoful prelucrează semantica noțiunii de finalitate în așa fel încât ea să devină operațională în sistem. Acesta este motivul pentru care trebuie aruncată privirea continuu către conceptul prekantian al finalității; putem sesiza astfel diferența față de cel kantian și, în urmare, ne putem lămuri în privința rosturilor acestuia din urmă. Fiindcă diferența dintre aceste două ipostaze ale conceptului de finalitate este de ordin formal (ține de structura înțelegerii și de ordinea operațiilor logice pe care "gândirea" sa le presupune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiție a "realității" ființei inteligibile, iar finalitatea naturală (la care se ajunge prin extinderea celei dintâi de la om la natură) nu denumește o "realitate"; ea este proprie ordinii lui "ca și cum". Diferența de origine dintre conceptul prekantian al finalității și cel kantian constituie un temei pentru înțelegerea diferenței dintre structurile formale în care sunt așezate aceste două concepte. În filosofia prekantiană se opera distincția între o finalitate externă (scopul este exterior celui ce suportă scopul, celui care este supus necesității înfăptuirii unui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
evoluției energiilor din univers; tocmai de aceea conștiința este în acord cu realitatea fizică, devenind astfel posibilă cunoașterea. Deseori autorul personalismului energetic lucrează în marginea unor gânduri kantiene, dar rezolvările lui sunt într-un sistem de referință diferit de cel kantian. În ultimă instanță, putem spune, luând seama la diferențele de model filosofic, că eul are rolul unei "rațiuni afective", conștiința pe cel al "rațiunii teoretice", personalitatea pe cel al "rațiunii practice". Iar spontaneitatea aperceptivă kantiană devine anticipație personalist-energetică. Corespondențele dintre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
intuiție a priori, are sensuri care trimit la o "realitate"; el posedă o funcție constitutivă față de fenomen și este necesar în arhitectonica subiectivității transcendentale. Programul pe care și-l propune C. Rădulescu-Motru în filosofia sa este sensibil diferit de cel kantian; iar legitimitatea criticilor filosofului român, relative la filosofia kantiană, este justificată prin asumpțiile pe care sistemul său se întemeiază. Cert este faptul că încadrarea teoretică pe care C. Rădulescu-Motru o propune pentru noțiunea timpului este alta decât cea a filosofiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Charles Renouvier. Întâi, pentru că această filosofie deschide "epoca personalismelor" (deși termenul apare mai devreme, iar problemele persoanei au fost abordate cu mult înainte de acest moment); apoi, pentru că Renouvier și Rădulescu-Motru au fost socotiți, de unii dintre interpreții operelor lor, drept kantieni, sau cel puțin gânditori personaliști ale căror lucrări cuprind influențe kantiene, ceea ce ar constitui o probă pentru lucrul ambilor în spiritul unei formule filosofice de origine kantiană cu deschidere "personalistă". În prima lucrare de interpretare a lucrării Personalismul energetic, Vasile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]