78 matches
-
obiectul ei și deci de a-l cunoaște adecvat.” 51. Sau a explicării posibilității de a legitima idei ca libertate, Dumnezeu și nemurire prin utilizarea practică a rațiunii 52. În acest spirit este formulată și concluzia care încheie monografia: „Tragedia kantianismului stă în năzuința de a salva metafizica, făcând toate jertfele cu putință, mai ales îngrădind știința la fenomen, fără ca prin aceasta știința să piardă caracterele necesității, valabilității universale și obiectivității”53. Ultimul capitol al monografiei, „Interpretările filosofiei kantiene”, impresionează și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și de a oferi o bază rațională speranței în triumful lor final. Convingere ce poate fi calificată drept o expresie particulară a optimismului istoric al vremii. Motru s-a format și a lucrat într-o ambianță filosofică puternic impregnată de kantianism. El nu putea să nu-și dea seama că încercările sale în metafizică sunt dintre cele ce cad sub cenzura severelor interdicții kantiene. Cu toate acestea Motru nu a redeschis procesul intentat de Kant metafizicii. Altfel spus, el nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Paul Ricoeur etc. Defectul acestor fascinante dezvoltări metodice de tip modernist consta în faptul că restrângeau obiectul cunoașterii la un singur nivel de realitate, dogmă puternic înrădăcinată în mintea umană. Modelul unui singur nivel de realitate a fost impus de kantianism, care a redus obiectul cunoașterii la fenomen, noumen-ul rămânând zona inaccesibilă pentru rațiune. Dar dacă pentru gânditorul de la Königsberg Dumnezeu exista, Nietzsche declară moartea Zeului, însă pentru a-l dezgropa pe defunctul Dionysos. Practic, Nietzsche pare să fi trecut din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
epocă trebuie explicată după criteriile sale. Dar hermeneutica istorică, prin descoperirea și asumarea unei conștiințe istorice, facilitează surmontarea'acestui relativism al înțelegerii istorice. Epoca prezentă poate fructifica astfel toate fluctuațiile interpretărilor anterioare, ea fiind privilegiată în raport cu trecutul istoric. Dilthey continuă kantianismul sub forma unei critici a rațiunii istorice, adică a capacității omului de a se cunoaște pe sine, societatea și istoria. Hermeneutica lui istorică repară ruptura comunitate-natură refăcând legătura dintre științele naturii și științele spiritului, mai precis, ridicîndu-le pe cele din
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
e și necunoscută. Prin urmare nici mângâietoare, nici mântuitoare, nici implicând o îndatorire: la ce îndatorire ne-ar putea supune ceva necunoscut?...99. Cu al patrulea capitol al istoriei platonism-nihilismului Nietzsche consfințește etapa de scepticism și incredulitate metafizică ce urmează kantianismului și idealismului, și care poate fi identificată cu pozitivismul incipient. Ca urmare a destrucției kantiene a certitudinilor metafizice, credința în lumea ideală și în caracterul său cognoscibil devine insuficientă. Acest lucru nu înseamnă însă că însuși platonism-nihilismul este depășit. Odată ce
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
patriotice sunt enunțate și în programul societății studențești „Românimea cea tânără”, pe care o fondează în cadrul colegiului. Cu o bună pregătire filosofică (citise temeinic pe Aristotel, Spinoza, Voltaire, Rousseau, tradusese Fizica lui Fr. Chr. Baumeister), formată mai ales în spiritul kantianismului, se întoarce în 1846 la Blaj, unde ține un curs de filosofie, prelucrând, ca și Bărnuțiu, prelegerile kantianului W. T. Krug. În publicistică debutase încă din 1845, la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, cu un studiu privitor la ortografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
despre La crise de la conscience européenne (Criza conștiinței europene) care s-a produs către sfârșitul secolului al XVII-lea, urmărind răspîndirea ideilor iluminismului și, într-o lucrare ulterioară, împământenirea lor în Europa. *9 În Germania au apărut nenumărate studii despre kantianismul lui Schiller, despre contactele lui Goethe cu Plotin și cu Spinoza, ale lui Kleist cu. Kant, ale lui Hebbél cu Hegel, și despre alte asemenea subiecte, în Germania, într-adevăr, colaborarea dintre filozofie și literatură a fost adesea extrem de strînsă
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
care trebuie luat în considerare și care poate duce la o discuție despre drepturile animalelor. Pe baza recunoașterii diferenței de statut moral dintre oameni și animale se poate configura o poziție ultraminimalistă cu privire la tratamentul aplicat animalelor, numită "utilitarism pentru animale, kantianism pentru oameni" caracterizată prin următoarele susțineri 223: • maximizați fericirea totală a tuturor viețuitoarelor; • stabiliți constrângeri colaterale stringente asupra a ceea ce li se poate face ființelor umane. Aceasta înseamnă că ființele umane nu pot fi folosite în nici un caz în nici un
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unei persoane atâta vreme cât punem alta în locul ei sau diverse intervenții ale ingineriei genetice prin care creăm oameni cu anumite capacități, de exemplu, oameni care acceptă să fie sclavi, doar pentru că utilitatea este asigurată. Concluzia lui Nozick ambele poziții, utilitarismul și kantianismul sunt amendabile și trebuie revizuite. Kantianismul tratează animalele drept mijloace, iar utilitarismul, așa cum am văzut, duce la consecințe inacceptabile pentru oameni și animale. Combinația dintre utilitarism și kantianism propusă mai sus nu rezolvă problema. Nozick identifică în analiza sa dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ei sau diverse intervenții ale ingineriei genetice prin care creăm oameni cu anumite capacități, de exemplu, oameni care acceptă să fie sclavi, doar pentru că utilitatea este asigurată. Concluzia lui Nozick ambele poziții, utilitarismul și kantianismul sunt amendabile și trebuie revizuite. Kantianismul tratează animalele drept mijloace, iar utilitarismul, așa cum am văzut, duce la consecințe inacceptabile pentru oameni și animale. Combinația dintre utilitarism și kantianism propusă mai sus nu rezolvă problema. Nozick identifică în analiza sa dificultăți insurmontabile ale unor poziții teoretice tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
doar pentru că utilitatea este asigurată. Concluzia lui Nozick ambele poziții, utilitarismul și kantianismul sunt amendabile și trebuie revizuite. Kantianismul tratează animalele drept mijloace, iar utilitarismul, așa cum am văzut, duce la consecințe inacceptabile pentru oameni și animale. Combinația dintre utilitarism și kantianism propusă mai sus nu rezolvă problema. Nozick identifică în analiza sa dificultăți insurmontabile ale unor poziții teoretice tradiționale în etica mediului. Poate veni salvarea din încurcătură din vreuna dintre criticile următoare sau toate cad sub incidența criticii lui Nozick? 2
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fi definit sub presupoziția distincției subiect- obiect, reziduu al unei metafizici „sterile“, neproductive. Miza este de fapt mai veche, fiind asumată, în mod exemplar, de către Hegel. Sub semnul acestei relații, conștiința transcen dentală se constituie după modelul celei empirice, iar kantianismul este condamnat să funcționeze doar prin bine-cunoscuta excludere sau, mai exact, amânare indefinită a oricărei metafizici. Soluția este aceea de a redefini cunoașterea, în accepțiunea ei transcendentală, în afara conceptelor reziduale de subiect și obiect. Odată cu această definiție nouă, și conceptul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
noaș terii „ironice“, care deconstruiește obiectul pentru a-i revela natura infinită. Obiectul este o teză, afirmă Novalis, iar abso lutul este recunoașterea acesteia. Încă o dată, prin conceptul romantic al absolutului, Benjamin se opune de fapt, ca și în cazul kantianismului, înțelegerii abstracte a transcendenței. Finitul, lumea, obiectul își regăsesc originea divină nu prin pără sirea regimului lor ontologic, ci chiar în interiorul acestuia. Relația obiectului cu subiectul determină, după afirmația lui Benjamin, venirea la-ființă a primului: „Denn die Erkenntnis ist, nach
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
allen symbolischen Formen“. „Romanul“ este numele pe care Schlegel îl dă continuumului formal care este absolutul artei. Kant conturase demersul critic, în prefața la Critica rațiu nii pure, în sensul unei analize cu privire la posibilitatea, principiile și întinderea cunoașterii legitime. Reevaluarea kantianismului pe care o întreprinde Benjamin în textul analizat anterior specifică înțelesul demersului, ca deducție a cunoașterii din forma conceptelor primare. În disertația doctorală, mai apoi, romanticii sunt priviți din perspectiva kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o lume care, prin repeziciune și anonimat, o refuză? Metoda sa de cunoaștere, fizionomia, se va suprapune peste scenariul epistemologic expus de Benjamin în prologul amintit mai sus. Experiența urbană pe care o întruchipează va corespunde, mai mult, proiectului revizuirii kantianismului, de la care am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul că ea se constituie în relația tensionată cu o lume ostilă ei. Ea nu este un dat, ci rezultatul unei lupte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al experienței este, în cele două cazuri, similară. Concluzii la excursuri Un prim moment al lecturii pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept“ odată cu prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept“ odată cu prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
analitică, el ar fi prezis că cineva ar putea, ca un exercițiu pur formal, să producă un set de axiome geometrice care diferă de cele ale lui Euclid și totuși nu implică nici o contradicție. Ce nu ar fi putut accepta kantianismul este ideea că o astfel de geometrie neeuclidiană poate fi luată în serios ca o propunere științifică pentru structura geometrică a spațiului chiar acel spațiu în care ne sunt date aparențele. Asta este exact ce a propus Einstein." (Maudlin 2005
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
justifică oarecum afirmația făcută la începutul acestei secțiuni cu privire la importanța pe care a avut-o teoria relativității generalizate în raport cu concepția asupra matematicii a pozitiviștilor logici. 61 Astfel, ei "au susținut o poziție în întregime nouă care este la mijloc între kantianismul tradițional și empirismul tradițional." (Friedman 1991: 514). După Kitcher, aceasta nu este decât o altă manifestare a tendinței majorității empiriștilor de a adopta o viziune transcendentalistă (a se vedea nota de mai sus) și deci de a abandona naturalismul atunci când
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. TERIAN, Andrei. Blestematul limbaj esopic. În: Cultura (București), 3, 31 ian. 2008, nr. 4, p. 10. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (I). În: Ateneu (Bacău), 48, nov.-dec. 2011, nr. 11-12, p. 4. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (II). În: Ateneu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (I). În: Ateneu (Bacău), 48, nov.-dec. 2011, nr. 11-12, p. 4. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (II). În: Ateneu (Bacău), 49, ian. 2012, nr. 1, p. 13. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. TRANDAFIR, Constantin. Critica feminină? În: Acolada (Satu Mare), 7, oct. 2013, nr. 10
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
schimb și un rit. Un mănunchi de obiceiuri, de tradiții. Este oglinda moravurilor." Cartea prezentată: Moștenirea, de Anne Gotman. (5) "Această carte nu este doar o interpretare a Criticii rațiunii pure, ci își propune să explice și în ce fel kantianismul este piatra de temelie a întregii filosofii contemporane, atît în ramuri, cît și în rădăcinile ei adînci." Cartea prezentată: Știință și metafizică la Kant, de Michel Meyer. (6) "Yvon Brès încearcă să definească condițiile unei noi psihanalize: mai modestă, psihanaliza
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în actul definitoriu de prezentare a cărții: Structura sintactică este un calcul al coordonării latine: "nu doar... ci și". (5) Această carte nu este doar o interpretare a Criticii rațiunii pure, (ci) își propune să explice (și) în ce fel kantianismul este piatra de temelie a întregii filosofii contemporane, atît în ramuri, cît și în rădăcinile ei adînci. Nevoia de a oferi o explicație, chiar în textul prezentării cărții, se leagă de campania publicitară generală de la PUF: "Cărțile de la PUF pun
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
am spune, ceva din dimensiunea daimonică a limbii de care vorbea Platon). În acest din urmă sens, reflecțiile lui Blaga au adus un spor de analiză și au exemplificat, credem, într-un mod veridic. Noica, așa cum sugeram, nu rămîne în kantianism, ci raționa în veacul XX în acord cu exigența unui principiu pe care filosoful din Königsberg pare să-l fi nesocotit: sensibilitatea spațială este neomogenă, e diferențiată. Tocmai ceea ce au spus, după Kant, Frobenius, Spengler și, la noi, filosoful din
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]