26 matches
-
poate acum ca punct de plecare a învățăturii, se oferă însă ca răspuns la căutarea sau așteptarea oamenilor epocii noastre. De aceea și rămâne mereu actuală. Astfel, toți câți trăiesc impasul scindării, nu vor disprețui această dogmă, ce este totodată kerygma unității și a iubirii. Câți o vor căuta, se vor bucura de ea. În sfârșit, toți câți au eventual depoziții duhovnicești necesare sau vreo experiență în relație cu ea și o trăiesc, nu se vor păgubi cu nimic”[19]. Același
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Problema_existentei_orei_de_religie_o_abordare_teologica_si_apologetica.html [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
poate acum ca punct de plecare a învățăturii, se oferă însă ca răspuns la căutarea sau așteptarea oamenilor epocii noastre. De aceea și rămâne mereu actuală. Astfel, toți câți trăiesc impasul scindării, nu vor disprețui această dogmă, ce este totodată kerygma unității și a iubirii. Câți o vor căuta, se vor bucura de ea. În sfârșit, toți câți au eventual depoziții duhovnicești necesare sau vreo experiență în relație cu ea și o trăiesc, nu se vor păgubi cu nimic” . Același lucru
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_predarea_religiei_crestine_in_scoala_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
poate acum ca punct de plecare a învățăturii, se oferă însă ca răspuns la căutarea sau așteptarea oamenilor epocii noastre. De aceea și rămâne mereu actuală. Astfel, toți câți trăiesc impasul scindării, nu vor disprețui această dogmă, ce e totodată kerygma unității și a iubirii. Câți o vor căuta, se vor bucura de ea. În sfârșit, toți câți au eventual depoziții duhovnicești necesare sau vreo experiență în relație cu ea și o trăiesc, nu se vor păgubi cu nimic” [103] tipuri
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_frumusetea_lui_dumnezeu_in_raport_cu_frumusetea_noastra.html [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
poate acum ca punct de plecare a învățăturii, se oferă însă ca răspuns la căutarea sau așteptarea oamenilor epocii noastre. De aceea și rămâne mereu actuală. Astfel, toți câți trăiesc impasul scindării, nu vor disprețui această dogmă, ce este totodată kerygma unității și a iubirii. Câți o vor căuta, se vor bucura de ea. În sfârșit, toți câți au eventual depoziții duhovnicești necesare sau vreo experiență în relație cu ea și o trăiesc, nu se vor păgubi cu nimic” . Același lucru
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
Biserica primară a identificat Persoana Domnului datorită speranței și nădejdii milenare a poporului lui Israel - cu Împărăția lui Dumnezeu. În acest fel Iisus - Cel Care a predicat venirea Împărăției lui Dumnezeu, a devenit „Hristos” - Cel ce a întrupat Împărăția în kerygma Bisericii. „De când este prezentă în Iisus și în iconomia Lui Împărăția lui Dumnezeu, cu toată puterea ei mântuitoare, Revelația completă și perfectă din viitor este deja asigurată. Dar această împlinire este încă o cauză, un efect și un scop al
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_judec_stelian_gombos_1329221895.html [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
Biserica primară a identificat Persoana Domnului datorită speranței și nădejdii milenare a poporului lui Israel - cu Împărăția lui Dumnezeu. În acest fel Iisus - Cel Care a predicat venirea Împărăției lui Dumnezeu, a devenit „Hristos” - Cel ce a întrupat Împărăția în kerygma Bisericii. „De când este prezentă în Iisus și în iconomia Lui Împărăția lui Dumnezeu, cu toată puterea ei mântuitoare, Revelația completă și perfectă din viitor este deja asigurată. Dar această împlinire este încă o cauză, un efect și un scop al
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_eshatologiei_soteriologiei_si_eticii.html [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
în disciplina Bisericii. Înainte de orice, dogma are un caracter biblic, deoarece ar fi ecoul cuvântului lui Dumnezeu, despre care ar da mărturie unică Biblia. Doctrina se pretinde drept concretizarea simbolică, în afirmații, în concepte, în simboluri, a mesajului biblic (gr. kerygma). Doctrina creștină este, în mod esențial, doctrina Sfintei Scripturi, întrucât exegeza, explicarea și formularea ei simbolică ar face parte din configurația textului biblic, de origine. Din această cauză, dogma ar avea un caracter stabil, adică se pretinde consecventă cu credința
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
circumstanță, epistolele invită la sărbătorirea Paștilui, care trebuie pregătit prin post trupesc și spiritual (abținere de la păcate) și prin practicarea virtuții; apoi, sînt dezvoltate una sau mai multe teme doctrinale pe baza unor texte biblice. Ultima parte a epistolelor conține kerygma morții și a învierii și anunțul privitor la data Paștilui. Temele dezvoltate în epistole sînt adesea morale, precum postul (de exemplu 1, 4), sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7, 15, 16
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Hristos. Dogmele Bisericii încearcă să exprime revelația în concertul iconic al cuvintelor sfinte, cu acribie duhovnicească și atenție filozofică. Prelungind această idee, vom încerca să identificăm resorturile invizibile ale limbajului teologic al Ortodoxiei - relația teologiei cu tradiția, Scriptura și kerygma Bisericii. Bolta Templuluitc "Bolta Templului" Evangheliile au fost scrise ca răspuns la întrebarea pusă de Iisus: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Modul în care Evangheliile îl zugrăvesc pe Hristos n-ar putea fi reductibil la genul hagiografiilor pioase 1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Toma în fața Celui înviat: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (In. 20,28). Prin urmare, proclamația apostolică a lui Hristos nu evocă o fatalitate, nici nu constată un simplu „accident” istoric. Nu că Hristos a pătimit sub Ponțiu Pilat contează în kerygma Bisericii, ci faptul că moartea și învierea Domnului s-au făcut „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”1. Confesiunea apostolică are deci un profund miez dogmatic 2. Crezul Bisericii nu este doar bornă pe harta dezvoltării conștiinței religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un irefutabil portret-robot al ereziei; firește că diavolul este „tatăl minciunii” (In. 8,4). Oricine „care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist” (1In. 4,3). Au existat, fără îndoială, reacții organizate împotriva kerygmei apostolice. Varietatea acestor poziții include atât blasfemiile fățișe, cât și numeroase mostre de rea-intenție. Totuși, trebuie să acceptăm că problemele cu care ereticii s-au confruntat erau nu mai puțin și problemele teologilor ortodocși: în primul rând, înțelegerea unității transcendentale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acest secol, ci demistificarea antropologiei care a forjat metoda exegezei istorico-critice. Din antropologia modernității definirea omului ca „ființă teologică”2 a fost abandonată. Lipsită de „un călăuzitor” (Fapte 8,31), practicată ad modus recipientis, exegeza Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor. 4,20). Andrew Louth ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea descentrată a interpretului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ecleziale. Edificiu teandric în care memoria sfântă a comunității era păstrată intactă, tradiția ține de un consens tacit în marginea urmelor Revelației. Pentru Sf. Vasile cel Mare (330-379), tradiția are un versant public și vizibil, care ține de continuitatea propovăduirii (kerygma) apostolice. Un aspect „dogmatic” al tradiției ține de subteranele cunoașterii duhovnicești și le rămâne necunoscut credincioșilor botezați ai Bisericii. Tradiția are, în acest caz, o anumită dimensiune „ezoterică”, ținând ferite de vederea profanilor anumite taine ale credinței și practicii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sit privilegiat în care, zi de zi, an de an, se deapănă această povestire. Cadrul în care povestea Evangheliei continuă să fie spusă și ascultată este Liturghia Bisericii. Teologia narativă cere ca istorisirea poveștii revelației lui Dumnezeu să cuprindă atât kerygma apostolică, cât și dogma Bisericii. Întemeierea dogmelor nu se poate dispensa de recursul - complementar, firește - la istoricitate. Este imposibil de acceptat un discurs despre Sfânta Treime fără aproprierea subiectivă a revelației lui Hristos, percepută ca punct de acumulare a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacrament al luminii, pentru că iluminează conștiințele oamenilor prin vestea bună care o oferă fiecăruia: „Dumnezeu ți-a iertat păcatele!”. Prin acest anunț, confesorul devine un „profet” în viața penitentului, aducând speranță și vestea mântuirii. Acest anunț nu se referă la „kerygma” apostolilor, care se adresa celor necredincioși, ci la acel „kairos”, adică la momentul esențial și privilegiat în care se află acum penitentul, moment propice convertirii și reîntoarcerii la Dumnezeu. În predicarea acestui anunț există și un risc: căderea în moralism
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației / 215. Imaginea de sub imagine / 222. O artă a imprezentării / 234 • Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă. Dus- întors. Adorare și contemplare / 240. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă / 252. Ce e făcut să crească / 265 • Urma fără formă și apariția deschisă în Poezia lui Petru Creția / 271 • Mircea Ivănescu sau imaginea absenței de imagine / 278 • Aurel Pantea. Poemul ca developare în negativ / 287 Partea a II-a Chipul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibilului ca de lumina ochilor, ci începe să slăvească în cuvânt, să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și pe această piatră..." Fiecare credință trebuie să fie devotată legilor dacă vrea să dureze, să reziste forțelor centrifuge, intelectuale, politice și morale, și cuvîntul lui Dumnezeu presupune la început un loc de cult pentru a fi primit. Cateheza salvează "kerygma" (Buna Vestire) de neant, dîndu-i consistență, așa cum Biserica determină apariția predicii. Creștinismul ar fi murit în fașă dacă ar fi rămas o simplă mișcare carismatică fără limite, iar anunțul Împărăției ar fi rămas suspendat undeva fără un organ de transmisie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Corint în limita legalității canonice). * Sociologia religiilor și întîlnim un asemenea gen de decupaj în "istoria ideilor" procedează de obicei pe etape, potrivit împărțirii oficial recunoscute: la început expresia doctrinară a sacrului (sau codificare pe cale scrisă a unei profeții orale, kerygmă sau glosolalie), apoi expresia rituală (rituri, proceduri, liturghie); în sfîrșit, expresia organizațională (ierarhizare a credincioșilor, moduri de excludere, cenzură, canonizare etc.). Astfel, și fără îndoială cu cea mai bună știință, se opune islamul teologic și mistic (reprezentat de Corbin) celui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Der sogenannte historische Jesus und der geschichtliche, biblische Christus, în care autorul oferă o alternativă teologică la problema raportului dintre istorie și credință, insistând asupra separării credinței de incertitudinile specifice cercetării istorice 127. Dacă biografiile lui Iisus sunt sortite eșecului, kerygma sau validitatea proclamării lui Iisus ca Mântuitor rămâne adevărată, deoarce "Scripturile au o fundamentare care este în afara oricărei dovezi și care împiedică supunerea lor unor teste științifice"128. Prin urmare, autoritatea Bibliei este dată de autoritatea lui Hristos, iar a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urmare, autoritatea Bibliei este dată de autoritatea lui Hristos, iar a crede în Hristos așa cum apare El în Biblie înseamnă a crede în divinitatea Lui. Investigația istorică, afirmă Kähler, nu poate înfățișa adevărul despre Iisus. Adevăratul Iisus este revelat în kerygma, în propovăduirea Bisericii 129. Distincția operată de el între historisch (istoricesc) și geschichtlich (istoric), preluată și de părintele Stăniloae în "istoricitatea", respectiv "experiența istorică" a Învierii lui Iisus, îi va servi mai târziu lui Rudolf Bultmann la pentru a separa
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este independent de omul Iisus, căci el este "o viață umană tangibilă"130, Bultmann, împrumutând din filozofia lui Heidegger, care folosește conceptul de viitor în sensul de posibilități ale existenței umane, face o separație netă: "Iisus cel istoric nu este kerygma... pentru că în kerygma Iisus ne întâlnește ca Hristos adică fenomenul eschatologic prin excelență." 131. După Bultmann, istoria universală s-a sfârșit odată cu Hristos, care anunță eshatonul, fapt ce ar face futilă orice teologie a istoriei. Răspunzându-i, Pannenberg nuanțează că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
omul Iisus, căci el este "o viață umană tangibilă"130, Bultmann, împrumutând din filozofia lui Heidegger, care folosește conceptul de viitor în sensul de posibilități ale existenței umane, face o separație netă: "Iisus cel istoric nu este kerygma... pentru că în kerygma Iisus ne întâlnește ca Hristos adică fenomenul eschatologic prin excelență." 131. După Bultmann, istoria universală s-a sfârșit odată cu Hristos, care anunță eshatonul, fapt ce ar face futilă orice teologie a istoriei. Răspunzându-i, Pannenberg nuanțează că sfârșitul este numai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ancorează fără putință de tăgadă viața și minunile Mântuitorului în cadrul istoriei universale, abordându-le dintr-o perspectivă eschatologică (tocmai acest eseu a constituit inspirația noastră pentru a scrie lucrarea de față). Teologia istoriei este atât Cuvânt, cât și eveniment, atât kerygma, cât și acțiunea lui Dumnezeu în lume. În eseul amintit, Pannenberg formulează șapte teze dogmatice cu privire la doctrina revelației indirecte, un adevărat manifest programatic pentru orice teologie a istoriei. Teza I: Revelația de Sine a lui Dumnezeu prin martorii biblici nu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
divine de la o realitate transcendentă pînă la desăvârșirea sa în omul Iisus din Nazaret. În taina Întrupării Pannenberg vede o biografie definitivă a istoriei revelației Dumnezeului lui Israel 32. Teza VII: Cuvântul se raportează la revelație ca făgăduință, rostire și kerygma 33. Pannenberg atribuie Cuvântului lui Dumnezeu o triplă semnificație în raport cu cadrul istoric unde se manifestă. • Cuvântul lui Dumnezeu ca făgăduință apare în profețiile biblice sau viziuni și precede intervențiile divine (actele/faptele lui Dumnezeu). • Cuvântul ca rostire divină nu vizează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]