286 matches
-
am înaintat-o de a începe mult doritul și așteptatul catalog al manuscriselor cuprinzând muzica de cult și acțiunea s-a finalizat cu cele două volume rezultate în urma unui grant susținut material de CNCSIS, titlul permițând deschiderea spre notația kriuki, kieveană și guidonică<footnote Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova secolele XI - XX, vol. I și II, Iași, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași 2010; footnote>. Din nefericire, criza a afectat puternic finanțarea cercetării românești și așteptăm deblocarea financiară care
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
dar și față de Federația Rusă a fost abordată de Octavian Ticu, care s-a oprit lucid asupra faptului că "Extinderea Europei aduce atingere esenței lumii ruse în două aspecte: primul ține de conturarea istorică a lumii ruse începând cu Rusia kieveana spre cea moscovita și apoi spre cea mongola, apoi dimensiunea imperiala și Uniunea Sovietică, care au făcut ca Moldova să intre în această civilizație rusă, un mediu pe care l-am asumat, inhalat și interiorizat, fapt care face complicată crearea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este minuțioasă și se extinde în literatura de specialitate germană, franceză, latină, greacă, italiană, engleză, rusă etc. Astfel, pentru perioada medievală apelează la extrasele de patrologie, în limba greacă și latină, ale lui J. P. Migne, dar și la letopisețe kievene și rusești, însoțindu-și însemnările cu extrase din partituri de epocă. Nu sunt neglijate textele specialiștilor vremii: J. Combarieu - La musique et la magie, Etudes de philologie musicale, Hugo Riemann - Handbuch der Musikgeschichte, Georg Schünemann - Geschichte der deutschen Schulmusik, Johann
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
probabil că despre Caragiale și comedia lui îi va fi vorbit C. Dobrogeanu-Gherea, pe care Troțki îl cunoscuse cu ocazia acestei călătorii în România și căruia îi face un lung și foarte elogios portret într-una din corespondențele trimise ziarului kievean. Atît de puternică va fi fost impresia făcută de Gherea lui Troțki, încît își amintește de el și în eseul autobiografic Viața mea4, în legătură cu voiajul făcut în 19121913 în Balcani. „Luna pe care am petrecut-o în România m-a
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
6). Kiev, locul unde a luat naștere Biserica Ortodoxă Rusă Biserica ortodoxă rusă își regăsește originile în Botezul din Kiev din 988, când Prințul Vladimir I a adoptat în mod oficial religia Imperiului Bizantin ca religie de stat a Rusiei Kievene. Datorită acestui fapt, Biserica Ortodoxă Rusă și-a sărbătorit în 1988 aniversarea a o mie de ani de existență. Jurnaliștii de la BBC Mundo scriu că și acest lucru are o greutate foarte mare în ceea ce privește criza din Ucraina. Referendum pentru deciderea
Trecutul turbulent al Ucrainei reprezentat pe hărți. Cursul lucrurilor ar putea schimba istoria by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41831_a_43156]
-
locală, individualizată prin cultura Dridu, care corespunde etapei de încheiere a formării poporului român. în primul sfert al mileniului al II-lea, mențiunile scrise despre români și țara lor (viitorul stat Moldova, denumit Valahia Minor sau Ruso-Vlahia - Vlahia de lângă Rusia Kieveană!) se înmulțesc, fiind puse în legătură cu marea invazie mongolo-tătară de la 1241-1242. De asemenea, populația locală este atestată de un mare număr de așezări și necropole „situate îndeosebi în partea centrală și septentrională a Moldovei, cercetate prin săpături arheologice, confirm continuitatea tipului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-lea statul medieval țara Românească Moldova, a continuat să fie supus năvălirilor pustiitoare ale ultimilor migratori asiatici de origine turco-mongolă: pecenegii, cumanii, uzii și, ultimii, mongolo-tătarii. în aceste condiții, comunitățile românești, menționate și în documentele scrise, bizantine, maghiare, papale, slave (Rusia Kieveană)organizate în obști sătești și teritoriale, având conducători proprii, militari și administratori, juzi, cnezi și voievozi, au găsit un modus vivendi cu migratorii care, în schimbul unor dări și tributuri, furnizau securitate pentru populația locală, producătoare de bunuri materiale. Documentele istorice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost îngrădită de popoarele baltice fino-ugrice, iar spre Marea Neagră - de semințiile nomade de stepă. Acest handicap a dictat politica externă a formațiunilor statale ale vechilor ruși: Rusia Kieveană și cnezatele care au luat naștere pe ruinele acesteia. Formarea Rusiei Kievene este legată de așa zisa „teorie normană”[xi]. Slavii răsăriteni erau divizați în mai multe federații de triburi care se războiau între ele. Printre aceste triburi se deosebeau slavii ilmenieni cu centrul în Marele Novgorod. Aceștia erau singurii dintre slavii
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
renumita cale fluvială „de la varegi la greci”. Pentru ei, în calitatea lor de negustori, instaurarea unei stabilități politice în regiune era de o importanță deosebită. În secolul IX, pe harta Europei mai apare încă un mare stat feudal timpuriu - Rusia Kieveană. Unii cercetători, bazîndu-se pe cele expuse în letopisețul „Povestea anilor de demult” („Povesti vremennîh let”), susțin că acest stat a fost fondat de către konungii (cnejii) varegi și că politonimul de Rusia provine de la denumirea unei regiuni omonime din Suedia. Varegii
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
Nu-mi este drag Kievul, ci vreau să trăiesc în Pereiaslavețul de pe Dunăre, deoarece aici va fi centrul tuturor pămînturilor mele...” („Ne liubo mi esti v Kieve, hociu jiti v Pereiaslavțe v Dunai, iako to esti sereda zemli moiei...”). Cneazul kievean a vrut să-și strămute capitala în acest orășel situat pe cursul inferior al Dunării, adică nu departe de regiunea care ne interesează. După cum vedem, Bugeacul urma să devină placa turnantă a imperiului său. Ultima sa bătălie, Sveatoslav a dat
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
Anume acolo a și fost omorît Sveatoslav de către pecenegii cumpărați de bizantini. Asprokastron (Cetatea Albă) se afla cu mult mai aproape de Constantinopol și decît enclava Tmutarakan de pe peninsula Taman din zona strîmtorii Kerci pe care a stăpînit-o un timp Rusia Kieveană. În afară de aceasta, navigația pe Marea Neagră a fost (și a rămas în continuare) una de cabotaj. După fărîmițarea Rusiei Kievene în cnezate de udel, cnejii din Halici și Volînia au încercat să-și impună dominația în regiune, însă fără succes. Ei
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
URIAȘILOR Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Legenda uriașilor Nu este vorba despre legenda chazarilor poposiți pe plaiurile carpatice, dunărene și panonice, după înfrângerea imperiului de pe Volga de către Bizanț și Rusia kieveană, în sec. X-XI d. Hr. Se spune că în urmă cu zeci de milenii trăia o specie umană care avea ceva ce nu s-a mai repetat în istorie. Pe măsură ce omul înainta în vârstă, el creștea în înălțime cu circa
LEGENDA URIAȘILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376067_a_377396]
-
au înființat, în secolul IX, primul stat rus vechi, având capitala la Kiev, capitala actuală a Ucrainei. În secolele X-XI, sub domnia lui Vladimir I. SVEATOSLAVICI (980(1)1015) și a lui Iaroslav I cel Înțelept (1016-1018 și 1019-1054), statul kievean atinsese apogeul puterii sale. În acel stat, creștinismul, de tip bizantin, devenise religie de stat. Ulterior, în secolele XII-XIII, Rusia Kieveană s-a destrămat în câteva cnezate, situație care a determinat acțiuni de cucerire din partea mongolilor, lituanienilor și a polonezilor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
domnia lui Vladimir I. SVEATOSLAVICI (980(1)1015) și a lui Iaroslav I cel Înțelept (1016-1018 și 1019-1054), statul kievean atinsese apogeul puterii sale. În acel stat, creștinismul, de tip bizantin, devenise religie de stat. Ulterior, în secolele XII-XIII, Rusia Kieveană s-a destrămat în câteva cnezate, situație care a determinat acțiuni de cucerire din partea mongolilor, lituanienilor și a polonezilor. Unificarea Rusiei s-a realizat într-o perioada relativ lungă în secolele XIV-XVI, în jurul marelui cnezat al Moscovei, în timpul domniei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
o dată controlul teritoriilor nord-dunărene, care își vor menține dominația în zonă pănă la sfârșitul secolului al XII-lea. Ca o paranteză, trebuie să spunem că politica bizantină la Dunărea de Jos s-a interferat uneori cu aceea a cnejilor Rusiei kievene. Ulterior, spre mijlocul secolului al XII-lea, în ciuda succeselor expedițiilor din nordul Dunării, în anii 1148 și 1160, Imperiul nu și-a extins dominația politică la sud și est de Carpați din cauza prezenței aici a triburilor cumane.1 După revenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est de Carpați erau dependenți bisericește de patriarhul Constantinopolului, însă, de facto, nu se supuneau acestuia, înclinau să se administreze singuri. În vecinătate, în nord-estul Moldovei, în secolul al XII-lea, își făceau loc noi realități politice, după 1125, statul kievean a slăbit mult, s-a fărâmițat în mai multe cnezate autonome. La începutul secolului al XII-lea, s-a afirmat cnezatul Haliciului, unit ulterior cu Wolhynia (Volânia), în regiunea Rusiei apusene. Această formațiune s-a consolidat sub cneazul Iaroslav Osmomâsl
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe bulgari cu acțiuni militare. S-a declanșat o campanie susținută de acțiuni militare, care se vor desfășura fără oprire sub Focas, Ioan Tzimiskes și Vasile II.4 Imperiul, pentru a-și menaja forțele, a făcut apel la conducătorul Rusiei kievene, marele cneaz Sviatoslav, oferindu-i o sumă de bani pentru a declanșa lupta cu țaratul bulgar. Într-adevăr, în vara lui 968, după ce au coborât cu monoxilele pe Nipru, oștile ruse au ajuns la Marea Neagră și apoi la Dunăre, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cercei, inele, aplice. La Păcuiul lui Soare, schimbul de mărfuri era intens-între nordul și sudul Dobrogei se practica un negoț activ. Comerțul extern era la fel de vioi-produsele descoperite la Dunărea de Jos erau aduse din centre ale Europei, precum Scandinavia, Rusia kieveană, Bizanț, Cehia, Bulgaria. Și în alte așezări urbane din Dobrogea întâlnim aceeași vie activitate economică, în secolele X-XI, această regiune era un nod important al comerțului internațional, după cum Dunărea era o arteră navigabilă europeană. Dezvoltarea meșteșugurilor și a schimbului de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din aceste regiuni. Aceste înjghebări prestatale sunt urmarea firească a evoluției generale a societății și a structurării sale. Astfel, în epica medievală islandeză, "Saga lui Eymund", se relevă implicarea vlahilor (Blokumenn) alături de pecenegi în luptele fratricide (intestine) pentru tronul Rusiei kievene. Pe sprijinul lor conta principele Sviatopolk, refugiat la pecenegi, în iarna 1018-1019, pentru ajutor împotriva lui Iaroslav cel Înțelept, cneazul Kievului. Aceasta este o dovadă a existenței unei formațiuni ce dispunea de resurse militare importante. Un alt episod ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aur și argint. Pecenegii erau păstori și crescători de animale-ca și alți nomazi, ei locuiau în regiunile întinse de cîmpie necesare pentru turmele lor. În anul 915, după vechea cronică rusă, a avut loc prima expediție a pecenegilor împotriva Rusiei kievene, iar după încheierea păcii cu cneazul rus Igor, ei s-au îndreptat spre Dunăre. După această dată, a început se pare distrugerea așezărilor întărite ale tiverților de pe malul drept al Niprului. Bizanțul a încercat să-i atragă de partea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pecenegi, lumea lor (Patzinakia) era situată în nordul Bulgariei, la Dunăre.2 Astfel, sudul Moldovei și estul Munteniei au devenit, pentru multă vreme, sălașul puterii pecenege, baza de atac, în invaziile lor în sudul Dunării. Relațiile pecenegilor cu statul kievean au fost încordate, dar ei au acționat deseori alături de cetele cnejilor ruși. După vechiul letopiseț rus, în anul 944, pecenegii au însoțit pe Igor în a doua sa expediție antibizantină până la Dunăre, dar înduplecați de daruri, au renunțat la atacul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au întrerupt, ca urmare a unui tratat de pace cu Bizanțul, dar cu prețul unor mari stipendii plătite acestora, cf. lui Skylitzes. În același timp, pecenegii s-au manifestat activ și în teritoriile răsăritene din apropierea Moldovei atacurile lor asupra Rusiei kievene s-au succedat continuu, de pildă, în vremea lui Vladimir cel Sfânt, (978-1015), iar regele Poloniei, Boleslaw cel Viteaz, s-a aliat cu ei în luptele cu rușii din 1013 și 1018. Apoi, în conflictul din 1018-1019, pecenegii și vlahii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din teritoriile dunărene, Ivan și aliații săi s-au ndreptat spre nord, străbătând Moldova spre sudul Haliciului, dar acțiunea a eșuat. Apoi, în 1160, berladnicii sunt menționați în apropiere de gurile Niprului, la atacul Oleșiei. Berladnicii sunt urmăriți de oștile kievene și înfrânți lângă Dțiu, în apropiere de vărsarea Niprului în Marea Neagră. Mulți istorici asociază numele berladnici, pretendentul halician Berladnic și numele localității Bârlad. Bârladul este menționat numai o singură dată , în anul 1174, de cronicile rusești. Or, izvoarele scrise și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mult spre naționalism produc mai mulți istorici și mai multe scrieri. Lovitura principală dată de istoriografia ucraineană de după 1991 este susținerea ideii că Ucraina este un stat vechi de 1.000 de ani, ceea ce a pus În discuție statutul statului kievean, revendicat de Rusia ca predecesor. În acest caz, Ucraina sugerează că Rusia este un stat mai tînăr, prin urmare fără nici un drept asupra teritoriului ucrainean. Elita politică din Ucraina a sesizat rapid avantajele acestei interpretări și s-a folosit imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să primească în schimb ajutor împotriva turcilor. D. este reținut însă la Kiev, unde, invocată fiind carantina împotriva unei epidemii de ciumă, este interogat și constrâns să aștepte răspunsul la petiția adresată țarului. Declarația pe care o face în fața autorităților kievene îl arată hotărât, apărându-și cu stăruință cauza (exprimându-și rezerva față de promisiunile polonezilor „nestatornici”, D. atrăgea atenția asupra dezavantajelor ce le-ar prezenta pentru Rusia consolidarea puterii militare a turcilor în Moldova), pătruns de soarta țării, amenințată de „pierzarea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]