11 matches
-
cotei impuse pentru studenții evrei, Babel a fost admis la Institutul de Afaceri și Finanțe din Kiev. Aici a întâlnit-o pe Evghenia Gronfein, cea care avea să-i devină soție mai târziu. În 1915, Babel a absolvit cursurile institutului kievean și s-a mutat în Petrograd, în ciuda restricțiilor impuse evreilor care voiau să se așeze în Capitală. Aici l-a întâlnit pe faimosul deja scriitor Maxim Gorki, care i-a publicat mai multe schițe în revista lui literară "Letopis"' ("Летопись
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
al lui Șevcenko, chiar în al doilea meci al grupei, un 2-2 cu Newcastle, la Kiev, Dinamo pierzând victoria printre degete, după ce în minutul 79 scorul era 2-0 pentru ucraineni. Andriy nu a înscris în victoria, scor 3-0, obținută de kieveni în fața Barcelonei, însă, în returul de pe Camp Nou, Dinamo Kiev a obținut o victorie extraordinară, 4-0, iar Șevcenko a înscris un hattrick, atrăgându-și deja privirea marilor cluburi de pe continent. Dinamo Kiev s-a calificat în sferturi, unde a fost
Andrei Șevcenko () [Corola-website/Science/308090_a_309419]
-
Kiev, de unde se și retrage. La 28 august 2009, Șevcenko a semnat un contract pe doi ani cu fosta sa formație Dinamo Kiev marcând din penalti la primul său meci de ligă de la revenire, cel cu Metalurg Donețk câștigat de kieveni cu scorul de 3-1 pe 31 august 2009. A fost folosit ca extremă stânga, fiind numit de pe acea poziție și în echipa anului 2009. La 16 septembrie 2009, Șevcenko a jucat în primul meci de Champions League de la întoarcerea la
Andrei Șevcenko () [Corola-website/Science/308090_a_309419]
-
sedentarizat de-a lungul frontierelor stepelor Rusiei Kievene. Unele triburi rebele ale berindeilor s-au refugiat în regatul Ungaria, care la vremea respectivă cuprindea teritorii care astăzi sunt parte a României. Cei mai mulți dintre berindei au rămas însă pe teritoriul principalităților kievean și Pereiaslavl, unde au funcționat ca trupe de cavalerie în regiunea cursului inferior al fluviului Nipru. În decursul secolului al XII-lea berindeii au fost asimilați, păstrându-și însă aristocrația militară proprie. Nobilii berindeilor au fost acceptați de elita statului
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
blănuri, ceară de albine și miere pentru export. Dată fiind poziția pro-scandinavă a cronicii "Povestea anilor care au fost", unii istorici ai slavilor au pus în discuție rolul varegilor în înființarea Rusiei Kievene. Până la domnia lui Sviatoslav (aproximativ 945-972), prinții kieveni au adoptat religia și numele slavilor, dar drujina (gărzile de corp) erau în continuare formată din scandinavi. Cuceririle militare ale lui Sviatoslav au fost uimitoare: el a dat lovituri mortale celor mai puternici doi vecini ai săi, Hazaria și Imperiul
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr., în partea estică a dealului Toome (Toomemägi), estonienii au ridicat o fortăreață numită Tarbatu. În 1030, prințul kievean Jaroslav cel Înțelept a cucerit Tarbatu și și-a construit propriul fort în acest loc, precum și o catedrală închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Creștinii ortodocși au fost ulterior expulzați din oraș de germani în 1472, care l-au
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
așezaseră în zona dintre Bug și Dunăre. Împreună cu ei veniseră și uzii și onogurii, alte popoare turanice. De la onoguri, aliați cu maghiarii, provine denumirea de „unguri”. În jur de 1000 apar și cumanii, înrudiți cu pecenegii. Ei ocupă sudul Cnezatului Kievean și teritoriile actualei Moldove și nord-estul Munteniei, numit temporar și Cumania. Pecenegii și cumanii au organizat și campanii la sud de Dunăre. Câteva cuvinte din limba română vin din cumană. Familia Basarabilor era, deasemenea, Familia Basarabilor era, deasemenea, de origine
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
identificarea lor dificilă. O descriere etnică a lor (sub numele de "brondieni") a fost făcută de cronicarul bizantin Niketas Choniates care, în "Istoria" lui, îi descrie ca fiind "taurosciți" adică Sciți din Taurida, termen aplicat și slavilor orientali din statul "kievean rus" (dintre care se trag rușii). În același document, Choniates a făcut distincția între cumani și vlahi. Denumirea "brodnici" a dispărut pentru totdeauna din izvoare odată cu marea invazie mongolă din 1241). După Spinei, teritoriul brodnicilor acoperea spațiile aflate astăzi în
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
după ocuparea Alexandriei de către otomani s-au refugiat la Constantinopol, menținându-și titulatura de patriarhi de Alexandria) sau după modelul mitropoliților de Kiev (care după distrugerea Kievului de către hoardele tătare s-au refugiat la Moscova sau la Vladimir, numindu-se „kieveni"). Aici a avut loc la 1 aprilie 1941 un masacru, în care aproximativ 2000 de persoane au fost ucise de către grănicerii sovietici. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată apoi de către URSS în anul
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
despre Tetraevanghelul popii Nicodim, 1404-1405, cel mai vechi manuscris miniat din Țară Românească; Valentina Pelin - aspecte inedite în manuscrisele lui Gavriil Uric; Maria Harisiadis - miniaturile din tetraevanghelul moldovenesc de la Bibliotecă „Serai” din Istanbul; Anca-Irina Ionescu - circulația traducerilor românești ale Sinopsisului kievean; Dan Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
în limba rusă, lucrări de interes teologic, ca Istoria bisericească și Vedenia tainică a patriarhului Gherman al Constantinopolului (în 1690), Împotriva ereziilor de Simion, arhiepiscopul Tesalonicului (în 1691) sau Epistolele lui Ignatie Teoforul, arhiepiscopul Antiohiei, pe care le trimite mitropolitului kievean Varlaam Iasinski și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției, în polemica dogmatică ce împărțea la acea dată cercurile ortodoxe de la Kiev și Moscova în reprezentanți ai curentului latin și ai celui grec, tradiționalist. În 1693 oferea, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]