58 matches
-
mă opresc aici, menționând În Încheiere răspândirea În spațiu și timp a limbii românești: de la Atlantic până În Munții Himalaya, din Egipt până În Scandinavia, Începând cu vremurile pierdute pe răbojul timpului (mileniile VI-V Î.H.) până În primele secole creștine. Limba Koine, comună În Imperiul lui Alexandru cel Mare, apoi În Imperiul Roman și În zonele limitrofe, numită arbitrar greaca veche (este limba În care s-a scris aproape Întreg Noul Testament și 3 din cele 4 cărți ale Macabeilor), nu era decât
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
DOR Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor să-mi fie dor de tine ! Un dor rămas pe multe file în jurnal ... Lipsești din mine, de mult timp... în koine... ... nu pot rosti, c-ai fost un fapt banal . Lipsești din mine, tu---gând ce m-a-ntregit, În vremea când atins-am flacăra iubirii ... Rămas-a gol... cuvântu-i ne-mplinit... Pierdut în hău e gândul și forma-i strălucirii. Rămas-ai în
DOR DE DOR de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379713_a_381042]
-
Dacia romană, teritorii din afara sa. În perioada creștinismului timpuriu în spațiul românesc asistăm la începuturile "penetrației păgâne" în creștinism. Limba primară a creștinismului, a evanghelizării și a liturghiei celor mai vechi comunități din Orient și Occident a fost greaca comună (koine). Abia din secolul II, în provinciile latinofone, limba latină a început să se substituie limbii grecești din acel moment, creștinismul devine un "factor de latinizare". În spațiul românesc, situația era asemănătoare: în orașele grecești din provincia Moesia Inferior, predicarea Legii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această situație tragică. Se prea poate ca evreii și palestinienii să se urască mai puțin dacă vor schimba rețete culinare și vor dansa pe muzica adversarilor! O problemă esențială pentru funcționarea „satului global” va fi, neîndoielnic, „limba comună”. O asemenea koine însă există deja. Este engleza - cu gramatica ei simplă, cu lexicul monoton și cu pronunția nepretențioasă -, care se studiază, ca prima sau a doua limbă străină, în aproape toate țările de pe continentul american, din Europa (inclusiv în republicile fostei Uniuni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care o recunoaștem ca atare, si ca recunoaștem că există o limbă istorică ca atare, dacă s-a stabilit o limbă comună". Firește, conceptul de limbă comună nu se referă aici la cel de proto-limbă, ci la cel de koine, forma de comunicare supraregională, supradialectală: Dacă s-a stabilit o limbă comună, supradialectală, atunci toate acele genera loquendi care au legături istorice mai strînse cu această limbă comună decît cu oricare alta și care au asemănări structurale mai evidente cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
respectiv, a lexicului 197. Clasificările autoarei au o structură dihotomica: limba indigena vs. limba imigranta, limba vernaculara/locală vs. limba vehiculara/lingua franca, limba majoritară vs. limba minoritara, limba oficială vs. limba nonoficială, limba standard vs. limba nonstandard, limba comună (koine) vs. varietăți regionale, limba maternă vs. limba secundă și limba "mixtă" vs. limba "pură". După criteriul originii și al provenienței o limbă poate fi aborigena 198 (indigena 199, endogena 200, autohtonă) sau imigranta (exogena 201, comunitară, neautohtonă)202. Limba endogena
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
numită "Avesta"), sanscrita în hinduism, pali (limba în care e redactat canonul budist), chineză clasică și tibetana clasică în budism; liturghia iudaica folosește ebraica biblică și iudeo-aramaica; în creștinism, Vechiul Testament e redactat în ebraică și arameica, iar Noul Testament în greacă koine. Creștinismul este religia care folosește cele mai multe limbi liturgice: latină ecleziastica a romano-catolicilor a fost înlocuită tot mai mult cu limbi vernaculare, mai ales după 1965; greacă medievală (medie) e folosită de ortodocșii greci, armeana clasică e limba liturgica a bisericii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gheza de creștinii ortodocși din Etiopia; slavona bisericească e utilizată de ortodocșii slavi (ruși, bulgari, sîrbi), dar a fost folosită și în biserică românească ortodoxă că limba liturgica, fiind înlocuită treptat, începînd cu secolul al XVI-lea, de limbă română. Koine dialektos a fost inițial, în antichitatea greacă, o limbă vehiculara cu baza în greacă ionică și atica. Prin extensie, koine a ajuns să denumească o variantă lingvistică supraregională și supradialectală, formată din diverse dialecte reciproc inteligibile prin fenomenele de amestec
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și în biserică românească ortodoxă că limba liturgica, fiind înlocuită treptat, începînd cu secolul al XVI-lea, de limbă română. Koine dialektos a fost inițial, în antichitatea greacă, o limbă vehiculara cu baza în greacă ionică și atica. Prin extensie, koine a ajuns să denumească o variantă lingvistică supraregională și supradialectală, formată din diverse dialecte reciproc inteligibile prin fenomenele de amestec, nivelare și simplificare a lor și care ajunge să fie comună pentru întreaga populație a unui teritoriu. Arabă literară, hindi
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nivelare și simplificare a lor și care ajunge să fie comună pentru întreaga populație a unui teritoriu. Arabă literară, hindi din Fiji, engleza australiană și engleză neozeelandeza, occitana literară a trubadurilor din evul mediu, basca unificată - toate sînt exemple de koine. Aspectul cel mai îngrijit al limbii comune se numește limba standard sau limba literară, caracterizată printr-un nivel ridicat de codificare/normare. În acest sens se poate afirma că, de pildă, limba italiană comună este un koine care se opune
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
sînt exemple de koine. Aspectul cel mai îngrijit al limbii comune se numește limba standard sau limba literară, caracterizată printr-un nivel ridicat de codificare/normare. În acest sens se poate afirma că, de pildă, limba italiană comună este un koine care se opune numeroaselor varietăți regionale ale limbii italiene. Pidginuri, creole și limbi mixte În opinia lui Robert Chaudenson, limbile creole sînt "varietăți de limbă pe care le întîlnim în unele dintre fostele colonii europene și care, desi evident născute
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
276, 277, 317, 321 kikuyu (gikuyu) 273, 276, 326 kiluba (luba-katanga) 276 kimbundu (mbundu) 277, 317 kinyarwanda 277 kiranti 188, 277, 329 kirundi (rundi) 277, 319 kituba (monokutuba) 227, 277 kîpceak 181 kîrgîza 181, 277, 326, 335 klingoniană 233, 277 koine 105, 106, 111, 153, 154, 266, 282, 346, ~ dialektos 111 komi 178, 179, 277, 278, 326, 332 konkani 152, 278 kordofaniană 121, 209, 211, 212, 213 kpelle 212, 278, 324, 327 kuanyama 278, 287, 317 kurdă 110, 152, 278, 325
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de cărți. Prima parte a Bibliei este Biblia ebraică, denumită de creștini Vechiul Testament. este un element fundamental al civilizației creștine. Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile grecești, întrucât a fost scris în limba greacă. Este vorba despre greaca „koine dialektos”, limba care s-a vorbit în bazinul mediteraneean începând cu epoca lui Alexandru cel Mare (sec. IV î.d. Hr.) și până în jurul anului 500 d. Hr.. Termenul este o traducere a latinului "Novum Testamentum", care corespunde cu originalul
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
ales din inscripții, excepții notabile fiind fragmentele lucrărilor poetei din insula Lesbos, Sappho, și poeziile poetului spartan, Pindar. După cuceririle lui Alexandru cel Mare din secolul 4 î.Hr., s-a dezvoltat un nou dialect internațional, cunoscut ca greaca comună sau Koine, bazată foarte mult pe limba atică, dar cu influențe de la alte dialecte. Acest dialect le-a înlocuit, în curând, pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină). Alfabetul grecesc are următoarele 24 de litere: !rowspan="2" style="background:#ccf;"|Litera !rowspan="2" style="background:#ccf;"|EchivalentulFenicianletter !colspan="4" style="background:#ccf;"|Denumirea !colspan="2" style="background:#ccf;"|Transliterarea in
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
este presupusă a fi ultimul strămoș comun al dialectelor grecești, inclusiv a limbii miceniene, a dialectelor grecești clasice, atic-ionic, eolic, doric, a dialectului de nord-vest și, în cele din urmă, a limbii grecești comune (Koine) și a neogreacăi. Unii erudiți includ fragmentara limbă antică macedoneană, fie ca descinzând din mai vechea limbă "protoelină", sau incluzând-o, prin definiție, printre dialectele limbii protogrecești. Protogreaca ar fi fost vorbită în ultima parte a mileniului 3 î.Hr., cel
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
Greaca Koine (, "limba greacă comună", sau , "dialectul comun") este forma populară a limbii grecești, apărută în antichitatea postclasică (cca. 300 î.Hr. - 300 d.Hr.) și marchează a treia perioadă a istoriei limbii grecești. Alte nume sunt greaca alexandrină, elenistică, comună, sau greaca
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
sau , "dialectul comun") este forma populară a limbii grecești, apărută în antichitatea postclasică (cca. 300 î.Hr. - 300 d.Hr.) și marchează a treia perioadă a istoriei limbii grecești. Alte nume sunt greaca alexandrină, elenistică, comună, sau greaca Noului Testament. Greaca Koine este importantă nu numai pentru istoria grecilor, ca primul lor dialect comun și principal strămoș al limbii demotice, ci și pentru impactul său asupra civilizației occidentale ca lingua franca a Mediteranei. Koine a fost și limba originală a Noului Testament
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
alexandrină, elenistică, comună, sau greaca Noului Testament. Greaca Koine este importantă nu numai pentru istoria grecilor, ca primul lor dialect comun și principal strămoș al limbii demotice, ci și pentru impactul său asupra civilizației occidentale ca lingua franca a Mediteranei. Koine a fost și limba originală a Noului Testament al Bibliei creștine și mijlocul prin care s-au răspândit învățăturile creștinismului. Greaca Koine era, neoficial, prima sau a doua limbă a Imperiului Roman. Greaca Koine a apărut ca dialect comun în
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
principal strămoș al limbii demotice, ci și pentru impactul său asupra civilizației occidentale ca lingua franca a Mediteranei. Koine a fost și limba originală a Noului Testament al Bibliei creștine și mijlocul prin care s-au răspândit învățăturile creștinismului. Greaca Koine era, neoficial, prima sau a doua limbă a Imperiului Roman. Greaca Koine a apărut ca dialect comun în armatele lui Alexandru cel Mare. În timp ce statele grecești aliate, sub conducerea lui Macedon, cucereau și colonizau lumea cunoscută, noul lor dialect comun
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
occidentale ca lingua franca a Mediteranei. Koine a fost și limba originală a Noului Testament al Bibliei creștine și mijlocul prin care s-au răspândit învățăturile creștinismului. Greaca Koine era, neoficial, prima sau a doua limbă a Imperiului Roman. Greaca Koine a apărut ca dialect comun în armatele lui Alexandru cel Mare. În timp ce statele grecești aliate, sub conducerea lui Macedon, cucereau și colonizau lumea cunoscută, noul lor dialect comun era vorbit din Egipt până la hotarele Indiei. Deși elemente ale dialectului comun
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
influențeze, la rândul lor, limba greacă. Trecerea în următoarea perioadă, cunoscută ca limba greacă medievală (bizantină), datează de la fondarea Constantinopolului de către Constantin I în anul 330 d.Hr. Perioada postclasică a greacăi se referă, astfel, la crearea și evoluția dialectului Koine de-a lungul perioadelor elenistice și romane ale istoriei grecești, până la începutul Evului Mediu. Koine (), cuvântul grecesc pentru "comun", este un termen care a fost aplicat mai înainte, de către erudiții antici, câtorva forme de vorbire grecească. O școală de erudiți
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
bizantină), datează de la fondarea Constantinopolului de către Constantin I în anul 330 d.Hr. Perioada postclasică a greacăi se referă, astfel, la crearea și evoluția dialectului Koine de-a lungul perioadelor elenistice și romane ale istoriei grecești, până la începutul Evului Mediu. Koine (), cuvântul grecesc pentru "comun", este un termen care a fost aplicat mai înainte, de către erudiții antici, câtorva forme de vorbire grecească. O școală de erudiți, din care făceau parte Apollonius Dyscolus și Aelius Herodianus, folosea termenul "Koine" pentru a se
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
începutul Evului Mediu. Koine (), cuvântul grecesc pentru "comun", este un termen care a fost aplicat mai înainte, de către erudiții antici, câtorva forme de vorbire grecească. O școală de erudiți, din care făceau parte Apollonius Dyscolus și Aelius Herodianus, folosea termenul "Koine" pentru a se referi la limba protogreacă, în timp ce alții îl foloseau pentru a se referi la orice formă autohtonă de vorbire grecească diferită de limba literară. Când "Koine" a devenit, treptat, o limbă literară, unii oameni o clasau în două
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
erudiți, din care făceau parte Apollonius Dyscolus și Aelius Herodianus, folosea termenul "Koine" pentru a se referi la limba protogreacă, în timp ce alții îl foloseau pentru a se referi la orice formă autohtonă de vorbire grecească diferită de limba literară. Când "Koine" a devenit, treptat, o limbă literară, unii oameni o clasau în două forme: "elină" (greacă) ca formă literară postclasică, și "Koine" (comună), ca formă populară de vorbire. Alții au ales să se refere la "Koine" ca la "dialectul alexandrin" (), însemnând
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]