173 matches
-
pensia - e numai o fata morgana. Un miraj. Nu pot să mi-l permit". Neavînd la îndemînă forța blasfematoare, demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
textului; să-l interpretezi înseamnă să desfășori noile medieri pe care discursul le instaurează între om și lume". Nici vorbă despre astfel de desfășurări în spectacolul orădean. Însăși relatarea la nivel primar pe care o adoptă montarea ar fi devenit lâncedă dacă nu ar fi fost înviorată de mișcarea scenică și dansurile concepute de Victoria Bucur, care se străduiește astfel să infuzeze reprezentației visceralitate. Tinerii actori pe care excelenta coregrafă i-a transformat în dansatori de performanță și care compun personajul
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavimentul tern/ ( ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini/ cu hălbi/ de bere lîncedă, pe mese,/ cu straturi de cîrciumărese/ și,-n spate, prăfuite nălbi". Nu sînt disprețuite nici anecdotele prelucrate cu răbdare, distilate în așa chip încît să consume cu libertatea subtilă a discursului: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
blînde sau amețite de somn// fii atent ce cravată îți pui/ în ce partid te înscrii/ dă dovadă de patriotism înfășurat/ în mantie de pîslă grosime menită/ să te apere de agresiunea/ pornită din citadela viespiilor" (Sfaturi metafizice). Acestei demonii lîncede, roase de plictis i se opune (vorba vine!) o imagistică flamboaiantă, o țîșnire a unui imaginar violent, suspect de violent, făurit din aceeași materie mic-provincială precum un obiect kitsch. Pufăind din pipa împrumutată din tabloul lui Magritte, măsurînd absent tavanul
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
umbre. Pomeneam, mai-nainte, de poveste. Harta cerească se face, e firesc așa, din descrieri. Dacă auzi asta, nu mai deschizi cartea. Fiindcă peisajul, însăilat din cuvinte cît de frumoase, are faima, nedorită, nemeritată, de multe ori, a unui gen lînced, plicticos. Ei bine, nu. Știe pe dinafară, oricine a fost elev, formulele de rigoare prin care i se făcea, în comentariul vreunei ,bucăți", dreptate sărmanei still life : natura nu este un simplu cadru, ea participă etc. Să le scriu, acum
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
cel mai bine. De pildă, micul tratat de (anti) artă oratorică despre cum se declamă din Eminescu, în stare, abstras din chenarul (îndoliat...) al polemicilor de tot felul, să tragă o chestie (pardon!) serioasă, dom'le, spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
ce mai vreți - oameni buni? mai rău decât mine nu poate fi decât cel ce-a uitat de fulgere - spre-a vădi în temple lumina - sau cel ce nu și-a sculptat în Poem - toată vina DEMISIE obosit - bolnav și lânced - răstignit pe valuri vreau arsura unei stele - dincolo de maluri am vâslit spre nemurire - ciung și făr' de-aripe în priviri frământ ruine - înfrângeri - risipe... am scârbit în ceruri zeii - exhibând năpasta m-am scârbit pe mine însumi - străpungându-mi coasta nici
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
fior). Pentru totdeauna ele vor umblă în lume sub vestmîntul trimis de condeiul lui Alecsandri și îndrăznesc a crede că acesta este actul liric fundamental al poetului, mult mai important decît, poate, întreaga să opera în versuri, azi sunînd a lînced (cu exceptia posibilă a pastelurilor). De altfel, în 1921, Sadoveanu spusese că "balada această (Miorița), fără seamăn în literatura noastră, este cel mai mare titlu de glorie al poetului de la Mircesti. Dacă numai atîta ar fi făcut, era de ajuns ca să
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
un rîd pe spinarea/ fierbinte a unui nisip mișcător// o mare eclipsă e această naștere/ și nimic nu o va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se rodează, în care orizontul e ocupat de singură imagine purtătoare de tîlc, cea vag ezoterica a Martorului? Geometria suporta confruntarea cu misterul inform al concretului: "uneori doar semințele veacului/ uneori da povestea încet
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
luptă și primitivă și primară. Este vorba de un fel de luptă, simpla, a fiecăruia cu sine (cu Dumnezeu, cu legile, de ordin divin, moral, scriptură!). În debutul ei, îndepărtat, lupta pare a fi fost de cele mai multe ori confuză, viscerala, lînceda. Treptat, lupta se transformă într-un adevărat război cu imperfecțiunea lumii. Căutarea se radicalizează și devine lupta barbara. Și acum, să trec direct la subiect. Poetesele bune, ca și prozatoarele bune șunt rarissime. Cele care există, întîmpină (au întîmpinat) obstacole
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
o nouă viziune, majoră, ci și a făuri un instrument lingvistic care să topească incertitudinile dulcege, dibuirile frivole, capitulările unui manierism al imperfecțiunii, într-o modalitate de expresie de înaltă ținută, modernă. Gheara sa de leu a scrijelat în materia lîncedă a unei versificații fără destin semnul victoriei. La ora actuală, lirica de tot modestă a contemporanilor lui Eminescu ne interesează cu precădere pentru a determina teribila distanță pe care marele creator și-a luat-o în raport cu aceștia. Aidoma unui fabulos
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
visat-o vreodată" (Poesia mirabilis - variantă). Proza (relatarea obiectivă) pe care și-o asumă versurile de o asemenea factură, pentru a-și exprima aderența la fața ingenuă a lumii, nu le împiedică a denunța înfățișarea prozaică, id est denaturată, a lîncedei vieți cotidiene, văduvite de orice orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
Foartă. În volumul sau Areal (București, Cartea Românească, 1983), tăietura în plin cuvînt e însoțită de cuprinderea în rîma a fragmentului rămas: "mai tandre mai candrii mai pișichere/ mai volnice mai largi mai adecua-/ te mai versicolore mai alene/ mai lîncede mai strîmbe mai scalene/ mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa..." (p. 23). Procedeul permite astfel și crearea de rîme rare, în situațiile în care inventarul lexical al romanei oferă prea puține posibilități. Cartea citată mai conține un exemplu similar: "și-
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
alintător îi surâdea; Când dintre neguri de vecie Setos de-a ști, stă urmărind Toți aștrii-n caravană vie Prin necuprinsuri pribegind ; Și fericit putea să fie Ca-ntâia lumii creatură, Străin de îndoieli și ura, Si veacuri sterpe-n lânced șir Nu-i tulburau senina minte... Și multe, multe...dar ce-a fost Nu mai putea și n-avea rost În voie să-și aducă-aminte ! ÎI De mult, proscris, el rătăcea Prin tristă lumilor risipă, Si veacul după veac fugea
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al lucrurilor înseși. Inocența se rezumă la o floare ivită din mlaștina degradării unanime: În clipa cînd ieșeam să cumpăr
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
recunoaște în simțiri, iar a diseca, precis ca bisturiul care dezbracă un nerv, emoțiile și temeiurile lor e-o nebunie pe care vremea noastră n-o mai poate menține la nivel teoretic. Tentativele de experiment social, prin care, din popoare lîncede, mediocre, s-ar putea scoate, lăsîndu-le să sufere îndelung, cavalerii și cete de sfinți sînt simple ipoteze pe care, știm bine, istoria nu le-a creditat. Nici abolirea suficienței individuale prin expunerea la dureri nu pare un "program" realizabil. Ce
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
sporite o pecete personală. V. Ierunca numește esențialul acestei aspirații în căutarea unui "paradis activ" și în faptul de a consemna "chinul... acestui divorț dintre lenevia lumii și reabilitatea ei energică". În absența unei asemenea energii, universul devine fad și lânced, chemând reacția de respingere și năzuința unui paradis renovat, trăit că o altă experiență inaugurală, ce presupune abandonarea stării de așteptare pasivă: "Nu nu vreau lâncezeala acestei lumi frumoase /.../ Nu vreau teroarea de-a fi, de-a nu fi/ printre
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Stai nemișcat acolo! îi porunci. Vin de la depou! L-au prins pe taică-tu, vru să spună, dar îi pieri vocea. Apa clăbucită, răspândind mirosul trupului ei, i se scurgea pe umeri în minusculele explozii solare, și toată beția aceea lâncedă în care se legăna și era și nu era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca atunci când, copil fiind, plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
inima fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
atunci Îl chema altfel. Geamurile imobilului nu erau sparte. Pe stradă, cei cîțiva trecători Își vedeau liniștiți de drum, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Soldatul care făcea de gardă la intrarea În imobil Îl salută cu același respect lînced. Toate acestea Îl neliniștiră pe maiorul Smith. Dacă Pablo era Într adevăr agentul unei puteri străine - și, după toate probabilitățile, asta era - se dovedea mult mai inteligent decît presupusese inițial, deci mult mai periculos. Un motiv În plus de a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și mai ales să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată se aude chinuitor de tare un radio. O voce stridentă și amenințătoare anunță ultimele știri. Pe fondul acestei atmosfere stătute, lâncede, în care presupui că nu se mai poate întâmpla nimic, se anunță cele mai atroce evenimente: o cursă aeriană deturnată, nu-mi amintesc unde, un accident de mașină mortal; n-aș putea spune dacă a murit, de fapt, cineva. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
râul să-l poarte departe de acțiunea mea nefastă, ca sufletul lui să se poată odihni. Multă vreme am zăcut întinsă printre răchitele râului, cu gândul aiurea... tinerii veniți la râu erau din ce mai apatici, se plictiseau, viața era lâncedă, fără acea scânteie ucigătoare a iubirii ce se aprindea la semnul Aspidei. Timpul nu mai are răbdare". Spațiul cotidian După ce-am ascultat nemișcați povestea Aspidei, am pornit grăbiți spre ieșire. Ne-am despărțit spunându-ne vag la revedere. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci am înțeles pe dată cauza înșelăciunii mele: fecioria ei atârna lâncedă de un trup ce a învins de nenumărate ori în gând sau în vis patimile iubirii. Pasiunea răzbătea prin toate orificiile ei, dorința făcea tot mai mult loc păcatului, fie el mental, oniric sau manifest. Și în aceeași patimă nestăvilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă gândesc la ea pe tot parcursul drumului. Simplul fapt că mă aflu în tren implică prezența ei fizică sau mentală (când ea nu este!); singurul loc binecuvântat, cu cât mai aglomerat cu atât mai dezirabil, în care trupurile noastre lâncede se gudură de atâta așteptare sau gândurile noastre se adună și se contopesc. În timpul zilei, sunt liniștit ori de câte ori o întâlnesc pe Pulcheria dimineața sau, dacă nu, prospectez posibilitățile de întoarcere acasă în același tren cu ea. Iată cum trenul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]