189 matches
-
cărții de joc, furată și ascunsă la jartea, piciorul care se freacă, desculț, de scaun a plăcere și extaz, ochii vicleni și parșivi care se învîrtesc a intrigă și complicitate fără de sfîrșit împotriva a ceva sau a cuiva. Vînzoleala sau lîncezeala din jurul unei mese de jucat cărți, dimensiunea cinică și grotescă de pe scenă, înainte și după moartea Margaretei, creează o imagine susținută și de ideea decorului, de cele cîteva scoarțe oltenești, autentice. Scenograful Vittorio Holtier nu numai că împarte spații și
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
ciomagul de ulm și atât, și fără să prindă de veste ai săi, s-a strecurat binișor afară pe poartă. Îi era limpede că, odată pornit, pentru el, nu se mai afla drum de înapoiere. Satul zăcea încă înecat în lâncezeala greoaie a somnului și întunericului. Apoi a urcat pe ulicioare dosnice până în marginea lui. S-a furișat pe cărarea de lângă gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
mă convinge pe deplin cu acest 89 89...fierbinte după '89. Întregul drum de la text-texte la spectacol este perfect articulat, argumentat, coerent, fără încărcături, cosmetice, brizbrizuri. Simplitatea și onestitatea lui tușează, emoționează. Vibrațiile contează să anuleze, măcar pe durata reprezentației, lîncezeala din noi, pietrificările, inerțiile, nostalgiile. Recomand spectacolul și ca pe o formă de terapie. Cine uită, nu merită!" Cam ce se petrece cu noi... Din această întîlnire a Anei Mărgineanu cu sine și cu această trupă a avut de cîștigat
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
geamuri mari, generoase, delimitează spațiile de joc, exteriorul și interioarele, traseele fixe sau aleatorii ale acțiunii, imprimînd atmosferei un aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală prelungită la infinit, o stare de provizorat, un interval, cum ar spune Pleșu, un teritoriu pe care trenează melancolia chefurilor și amînarea deciziei de a le pune capat, de a intra în ritmul obișnuit cotidian. Complicitățile, aranjamentele, jocurile de culise
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
himen trece libelula ca o lila, ca un tutun; e semn! La cuibul dumitale vin în genunchi să mă depun! înălțare Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav, Toți împachetează și pleacă hei, nici urmă de lâncezeală lirică; prin biserici varul crăpat desparte fecioara de prunc. Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului; parcă trezit din anestezie pe un pat de spital începe purificarea prin vomă, curând ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
și-aș vrea să fii aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de a doua strofă accentuează atmosfera de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
să se clatine, ca atunci, cînd studenta aceea frumoasă îmi oferea o bibliotecă de plăceri pe doar o pungă de prune uscate: Doamne, primăvara lentilelor ei de contact pare fără sfîrșit/ iarba înaltă a fiorului mai adie încă în liniștea lîncezelii de-acum. * * * aceasta e viața! - înfiorătoare ca urletul celulelor de reeducare/ frumoasă ca dimineața de vară în care bărbații bat coasele îngenuncheați într-un lan de lucernă ca pe o toacă la capătul lumii/ ...coală de indigo prinsă între două
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară satisfăcut ai spune bună femeii în care te-ai adăpostit înainte de a reîncepe istoria cotidienelor treburi. Citește mai mult Dacă aș mai fi cea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Execuția. Un crescendo cu o singură finalitate, fără drept de apel. Recent și în volumul, frumos intitulat „Aduceți Basarabia Acasă!”, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2016, se aude aceeași voce puternică, de fapt, un strigăt de revoltă al autorului față de nepăsarea, lâncezeala celor care ar fi trebuit să lupte pentru reîntregirea țării mari. În toate acestea, ca și în volumul de față, Virgil Ciucă înfăptuiește o execuție virtuală a tuturor celor care au adus țara în starea în care se află astăzi
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
tot adaug/ și pe care o tot iau de după umeri/ în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
atent la fiecare senzație și vibrație a eului, isi întoarce privirea dinspre apă neliniștitoare spre propria făptura. Ideea mi se pare foarte interesantă și perfect plauzibilă, pentru că dacă stăm să ne gîndim, cîți nu dorm pur și simplu făcînd plajă? Lîncezeala devine adormire, ieșire completă din agitația cotidianului. Se pare că încă de la sfîrșitul secolului trecut au existat o serie de ghizi care prezentau plajă sub forma hedonista, propunînd celor interesați experiență autodescoperirii în lenea și torpoarea nisipului cald. Plajă devine
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
nesfîrșită îndoială, admirîndu-l din cap pînă-n picioare pentru cicatricele și ciupiturile de pe față, nodul impecabil de la cravată, încheietura fină a mîinii drepte, robustețea agila a genunchilor picior peste picior. Pînă și mișcarea trenului îi sporea intensitatea gratiei legănîndu-i-o cu o lîncezeala austera și am descoperit cum anume această grație îi alcătuia un acoperămînt perfect pentru furia deznădăjduita care zăcea în el." Spațiul trăirii comune acutizate de situația neobișnuită în care sînt puși cei doi, îi apropie pînă la intimitate, pînă la
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
în partea de scenă avantajată de un soi de penumbră. Cînd nu-i vede nimeni, se "răcoresc" citind cărți luate din anticariat, povestind foste călătorii și consumîndu-și năduful în ironii minore. Niște oameni de prisos, mutați de pe divan în dulcea lîncezeală din fotoliul de apartament. Printre ei, conștiințe mai "ascuțite" încearcă, în toropeala generală, să compare, știind prea bine că tot nu schimbă nimic. Și să compară în fața celorlalți cu morala lor desuetă, cu nostalgiile lor subversive față de optimismul general. Să
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
a romanului. Suspiciunile că unii transfugi devin spioni (agenți ai unei posibile subminări a regimului burghez din România) determină închiderea granițelor. Pe acest fond, locotenentul Ragaiac primește ordin să se deplaseze pe Nistru cu detașamentul său de pază. Dintr-o lâncezeală de garnizoană, Ragaiac se vede mutat într-o zonă de risc, implicat într-o misiune foarte importantă. Era tocmai ceea ce-și dorea: o schimbare radicală a vieții. Aceasta e premisa psihologică decisivă pentru a înțelege mutațiile care se petrec
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
chefuri și înregistrări de concentrații alcoolice la recomandări vag băbești e de-a dreptul cuceritor... Obiectele de îmbrăcăminte, în limbajul neaoș al începutului de secol, plantele medicinale, denumirile din popor, cu mitologizarea aferentă, ale cîte unei boli - svîcnituri, oprirea udului, lâncezeală, beșica cea rea etc. - iau loc, într-o logică mai curînd a poveștii decît a științei, pe paginile dicționarului. Întîlnirea dintre bonjuristul subțire și giubeaua tătîne-su, una din temele epocii, se poate lesne vedea și în felul cum e alcătuit
Numai vorbe și descîntec... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8457_a_9782]
-
doi au nevoie pentru a-și exprima ideile. Asta nu înseamnă că auspiciile sub care debutează dialogul ar fi putut fi mai liniștite: dimpotrivă, încordarea este binevenită, căci, fără tensiunea de la început, riscul ca tematica volumului să dea naștere unei lîncezeli discursive ar fi fost mare. Așa însă, coliziunea petrecută în primele pagini încarcă cititorul cu o stare de spirit care îi menține atenția trează, în ciuda inactualității temelor dezbătute. E ca și cum impulsul inițial îți împrumută destulă energie pentru a urmări ideile
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
prinse între zeci de obligații, am o furie aproape viscerală pe cei al căror chip trădează absența oricărui proiect existențial. M-au fascinat încă din copilărie personajele bovarice, femeile singure ce petreceau ore și zile într-o perfectă stare de lâncezeală. Am cunoscut destule exemplare de acest fel, și nu puține ar fi meritat să devină eroine de roman. Le observam mai ales vara, în vizite la rude sau la prieteni ai părinților mei. Aș putea construi o veritabilă galerie a
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
lumii și reabilitatea ei energică". În absența unei asemenea energii, universul devine fad și lânced, chemând reacția de respingere și năzuința unui paradis renovat, trăit că o altă experiență inaugurală, ce presupune abandonarea stării de așteptare pasivă: "Nu nu vreau lâncezeala acestei lumi frumoase /.../ Nu vreau teroarea de-a fi, de-a nu fi/ printre mii de obiecte, frumuseți convergente/ a muri-ncet, pe-ntuneric, în genunmchi/ în asteptarea-amară de miracole absențe//Insulă-a mea adâncă! O! Eden adormit/ pământ în
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Adei, mică, mică, dar tăind aerul ascuțit cu un sunet metalic, fără culoare. — Eu nu mă urc pe vasul ăla. 48. eu Vezi tu, așa se întâmplă în toate poveștile. La un moment dat, acțiunea trenează. Suspans. Moment binevenit de lâncezeală, cât să răsufle cititorul. Sau să caște. Autorul își adună gândurile și o ia, pieptiș, prin vidul narativ. Aerul se umple de cuvinte noi. Se face pâclos sau umed. Sau se curăță de griuri și se deschide, senin, până la linia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trebuit să treacă printr-o intersecție, înainte de a ajunge foarte aproape de pictor. Dar nu mai ajunsese. Din partea stângă (dacă ne raportăm la cel care privește tabloul, evident) venise o mașină de pompieri, poate că undeva, în acel orășel prins în lâncezeala unei toamne lungi, izbucnise un incendiu, iar pompierii fuseseră chemați foarte repede de telefoanele vecinilor, pictorul surprinsese girofarurile roșii, dădeau senzația că încă pulsează, chiar dacă mașina era răsturnată pe o parte. Privitorul își putea imagina, cu ușurință, manevra disperată a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încrederea acestuia. Vasile Fetescu este un caz mai rar pentru lumea literară, ieșind din tipare în ceea ce privește evoluția operei. Spre deosebire de cei mai mulți scriitori, care debutează la tinerețe și urmează curba gaussiană firească a energiei creatoare, vârsta a treia găsindu-i într-o lâncezeală propice eventual reeditărilor, domnia sa a început să facă literatură după pensionare, deschizând parcă zăgazurile unei energii ce se acumulase de-a lungul anilor. A scris năvalnic, editând în șase ani cât alții în treizeci. Dacă lăsăm deoparte ediția a doua
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
orbi." Un mesaj de viață, și de comesenie, devine un strigăt al autenticului, dar în numele morții, cînd, în sfîrșit, jocurile nu mai au rost. Și "Doamne, dă-mi iarăși dorul de moarte al strămoșilor mei,/ nu mă lăsa să accept lîncezeala, rugina și lanțul"... Corabia lui Sebastian, cea cu neputință de oprit, e vehiculul cu care se pleacă din poezie (nu-i mai urmează, în ordinea timpului, decît cîteva poeme postume). Se pleacă pe (aproape) proză, sacadată și biografică, un dicteu
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității. Nicicând până atunci nu aflaseră ce înseamnă să oprești timpul în loc, să te instalezi în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în față cu un zâmbet candid. Primul e: "Cum vrei, e alegerea ta". Iar al doilea sună și mai enervant: Nimic nu-i mai simplu decât să spui că ești un neînțeles". Întotdeauna venirea lor mă scoate din molcoma mea lâncezeală și mă aruncă într-un iureș al acțiunii după care nu mă omor deloc. Iar plecarea lor mă face să parcurg drumul invers, către starea mea naturală, la fel de stresant. Nu știu cum să explic, dar când sunt ei la mine, toată casa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]