150 matches
-
mare, Toată ziua stă la soare, Se-nvârtește, se sucește Și nimic nu-nfăptuiește. Să prindă vreun șoricel, Nu se mișcă el, defel. Mai degrabă șoricuțul Îl prinde pe el, drăguțul. Uite-așa, pisoiul meu Lenevește tot mereu. Chinezoiul meu lățos Nu e harnic, da-i frumos! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: PISOIUL MEU / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Ardelean : Toate
PISOIUL MEU de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1474109645.html [Corola-blog/BlogPost/375929_a_377258]
-
facem pe plac! Aduceți prințesa să-și ia rămas bun de la iubitul său, care vrea să plece! - Mă duc eu, Majestate! spuse grăbit căpitanul Zefir care plecă spre Turnul Vânturilor Turbate. Când ajunse în turn, rămase stupefiat de ce văzu: tâlharii lățoși, deși erau înlănțuiți și nu se puteau arunca asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424077927.html [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
care cârâiau beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște namile urlătoare din foale și chitare, aduse special de Iarnă din Țara Vânturilor Veșnice. Nor Vânăt dansa cu baba Cloanța-Cotoroanța în chiote turbate, în hora babelor zăltate. Lupul Colț Fioros urla ca un apucat, de chiotele babelor acompaniat. Vrăjitorul
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXIV Mărțișor și Norocel prizonieri la palatul de Gheață Veșnică Odată ieșit de sub zăpadă, Mărțișor se rugă de Negru-Cioară să-l scoată și pe Norocel, îngropat alături de el. -Care, mă, sfrijitul ăsta? întrebă un Vânt Lățos. -Da, spuse Mărțișor, este fratele meu.. dacă mă luați prizonier, nu mă despărțiți de el. -Ha, ha, ha, râseră namilele, să luăm și pipernicitul! - Legați-i! urlă Negru-Cioară. Matahalele se năpustiră asupra lui Mărțișor, care-l ținea îmbrățișat sub el
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425239661.html [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
sunt plictisit, mă plimb printre ei, privesc cerul și constat pentru a nu știu câta oară cât de singur sunt. Offffff, dacă ar mai fi și Lupușor cu mine... Eram trei maidanezi și formam o mică haită. Subsemnatul, Paco cel lățos și Lupușor. Principala noastră preocupare era să nu fie răscolite tomberoanele de gunoi de către boschetari. Când îi vedeam că atentează la ,, teritoriul ” nostru ne enervam la maximum. Șeful este Paco, el deține supremația. Chiar se poate observa cât de durduliu
,, AMIGO” de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Povesti_de_cartier_amigo_cornelia_curtean_1351858048.html [Corola-blog/BlogPost/344995_a_346324]
-
fiu auzită. Din întâmplare a iesit din casă o tânără, cred că era sub 18 ani. Era îmbrăcată că pentru plajă, cu pântecele gol, cu o bluză gen sutien sumar și cu o fustă doar de câțiva centimetri. Părul creț, lățos și îmbâcsit, si fel de fel de zorzoane care subliniau farduri grele pe față și unghii colorate mai mult în negru, iar în picioare niște pantofi cu vârfuri lungi, aproape încă odată cât pantoful. S-a apropiat de poartă cu
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_conflictul_dintre_genera_elena_buica_1329817235.html [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
COPII) Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului -Pisicuțo, ce-ai făcut? Lăpticul mi l-ai băut, M-ai lăsat fără păpică, Cu un gol mare-n burtică! -Ce vorbești, cățel lățos, Trebuia să papi un os! Sau... aștepți să te poftesc La ospăț împărătesc? -Am crezut că ți la mine, Nu-i așa, acum văd bine, Doar la tine te gândești Și mâncarea șterpelești! -Ce naiv ai fost, măi frate! Am
PRIETENIE (POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1416284542.html [Corola-blog/BlogPost/377905_a_379234]
-
pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere. Apoi se îndreaptă către stație și așteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă. Nimic nou sub soare
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1474666864.html [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
pleacă gârbovit sufletește, rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere. Apoi se îndreaptă către stație și așteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă. Nimic nou sub soare
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1468617314.html [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
mare, Toată ziua stă la soare, Se-nvârtește, se sucește Și nimic nu-nfăptuiește. Să prindă vreun șoricel, Nu se mișcă el, defel. Mai degrabă șoricuțul Îl prinde pe el, drăguțul. Uite-așa, pisoiul meu Lenevește tot mereu. Chinezoiul meu lățos Nu e harnic, da-i frumos! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult E frumos al meu pisoi -Ochișori de chinezoi,Blana galbenă o are:„Muki, haide la mâncare!“Așa-l strigă mama mea,Vrând merinde
MARIOARA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/marioara_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
către cartierul general: - Crau! Crau! Craaau! Ce să mai spunem că la palat aceste zvonuri se amplificau, cioroipanii de gardă rotindu-se mereu în stoluri, în cârâieli asurzitoare. Majestatea Sa Iarna, care asista la un concert de jazz al vânturilor lățoase, se enervă la culme la auzul acestor cârâieli, spunându-i unui Fulgoi: - Ia vezi, ce-i cârâiala de-afară? Dar n-apucă să-și termine vorba că în salonul de gheață albastră, unde avea loc concertul, intră val-vârtej, călare pe
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424638210.html [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
obișnuia să meargă des, vârsta, ce să-i faci?... Da vara mai ales, să zicem o dată, de două ori pe lună, tot urca el coasta până-n pădure. Pleca dimineața, când se îngâna ziua cu noaptea, fără câine, cu toate că avea unul lățos acasă, Waldi îl chema, bătrân ca și stăpânul lui. Trecea ca o umbră, neștiut, nevăzut de nimeni, pușca frântă o ținea într-o învelitoare sub braț, scăunelul cu trei picioare îi atârna în bandulieră la șold. Nu-și făcea niciodată
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Panda.html [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
și înainte de a adormi m-am liniștit. Dimineața, pe balcon, îmi beam cafeaua cu soțul. Pe trotuarul din fața balconului am văzut o mămică, de pe scara alăturată, cu un cărucior. În el un bebeluș. De mânerul căruciorului era legat un câine lățos. -Unde mergi vecină? Am întrebat-o. -Mă duc la alergolog. Copilul are alergie la părul câinelui. -Eu zic să dai câinele la cineva care are curte ... -Nu pot să mă lipsesc de câine. Îl iubesc foarte mult! -Mai mult decâte
CÂINELE STĂPÂNUL OMULUI? POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cainele_stapanul_omului_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/354395_a_355724]
-
burduhănoși, fălcoși, mitocani, bădărani, jegoși, puturoși. Adevărul este că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor lățoase și cefele jegoase invitau ciomegele, labele lor butucănoase cerșeau nuiele de alun, iar spinările lor mătăhăloase, harapnice de plumb. S-ar putea ca fioroasa Iarnă, înconjurată de urâciunile amintite, să fi avut o scânteie de admirație și dorință în fața delicatului
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424882176.html [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
ei. Măreața ei ură! De ce să-l prefacă în... sau în...? Nuuu! Are alte treburi mai importante. Răcni: - Garda! Să vină garda! Cioroipanii de la ușă se executară rapid: - Poruncă, Majestate! - Luați prizonierul și aruncați-l în Temnița Troienelor Uriașe! Vânturile Lățoase să-i spulbere zăpada în ochi, iar Nămețilă să-l îngroape până la gât în nămeți. Cioroipanii îl săltară, executând imediat porunca. Transmiseră celor în cauză poruncile împărătesei, însă, Nămețilă, care făcea numai troanțe, îl îngropă în zăpadă cu totul. Turbatele
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424882176.html [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
-i spulbere zăpada în ochi, iar Nămețilă să-l îngroape până la gât în nămeți. Cioroipanii îl săltară, executând imediat porunca. Transmiseră celor în cauză poruncile împărătesei, însă, Nămețilă, care făcea numai troanțe, îl îngropă în zăpadă cu totul. Turbatele Vânturi Lățoase spulberau în prostie numai zăpada de deasupra. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-18 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424882176.html [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
de raze, ce vor zbura în jurul nostru, ca să topească nămeții uriași. -Iar noi vom arunca în jur fermecații clopoței ai prințesei Primăvara, le zise Ghiocel flăcăilor. Coborâră în zăpadă, lângă trei sălcii, cu trunchiurile sfârtecate. Pe râul înghețat, trei Vânturi Lățoase patinau și suflau cu turbare în stuful de pe mal. În lațele lor de pe frunte se încurcaseră ciulinii, care îi zgâriau pe turbații nespălați atunci când suflau, fapt ce-i înfuriau și mai mult. Când văzură ceata flăcăilor, se luară după ei
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Hai să le furăm! Și se aruncară asupra vestitorilor, suflându-le în față să-i orbească și să le fure hainele. Dar Sabie de Raze îi trăsni drept în lațele pline de ciulini. Și ciulinii luară foc, speriindu-i pe lățoși, care o luară la fugă pe valea râului înghețat. Încurajați, flăcăii și luptătorii strigară bucuroși: -Uraa! Trăiască Primăvara și Soare-Împărat! Luptătorii începură un dans ciudat, lovindu-și săbiile de scuturi, din care țâșneau mii de raze ce se revărsau în
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
antrenează o logică lirico-dinamică subtilă a contradictoriului (cf. LLog, 59 sqq.): Omul-Fantă are îndepărtate origini. / El vine din afară: / din afara frunzelor, / din afara luminii protectoare / și chiar / din afara lui însuși. // Ia ființă venind. / Astfel, el se umple / cu imaginile diforme, / atârnând lățoase de marginile / existenței, / sau, pur și simplu, / el adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se / devorat de ea. // Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul- Fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deșerturi. El mănâncă o frunză, / dar
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
a coborât pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1429770644.html [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
gând să mi-l scoată Dumnezeu în cale. Ne-am așezat amândouă pe pământul rece. Ea plângea iar eu mă rugam așa cum mă învățase mamaie. Nu știu cât a durat totul, dar pe neașteptate a țâșnit printre sârmele gardului vecinului, un cap lățos, cu două coarne mari, întoarse ca un melc, care, după ce a scrutat cu privirea grădina s-a îndreptat spre noi ca un fulger. Nu am văzut restul blănii care se agățase în sârma ghimpată, m-am ridicat și până să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
toată ziua... Se apropia oră de terminare a programului școlar. Mi-am luat umbrela și am pornit spre școală. La întoarcere, am respectat acelaș ritual pe care îl facem zilnic cu băiatul meu: hrănirea câinilor maidanezi. Ajunși la blocul nostru lățosul de Paco, tocmai se certă cu doi boschetari pe tomberon. Cand ne-a văzut i-a lăsat baltă, ne-a fixat cu privirea, a început să se lîngă pe boț și s-a apropiat de noi. Venea pentru paharul cu
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Selectie_naturala_cornelia_curtean_1388597924.html [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422040042.html [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Ei bine, Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai lui erau unii dintre clienții pe care Deta, cățelușa pe care o aveam noi atunci, nu-i suporta de nicio culoare. Era o cățea de talie mai degrabă mică, avea părul lățos și alb cu pete negre pe alocuri, de parcă cineva o stropise cu vopsea neagră. În plus, ochii îi erau înconjurați de două zone concentrice, cea din interior mai îngustă și de culoare albă, cea din exterior ceva mai lată și
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1431618923.html [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]