129 matches
-
trădători și delatori, inspirația cu care Claudiu Goga a construit o armonică a lașităților este o izbîndă. Se strîng toți unul într-altul, își anulează fețele, corpurile, semnele ce-i individualizează pentru ca apoi, cînd situația pare sub control, să-și lăbărțeze caracterele mizere, urîțenia fiecăruia în parte. Mi se pare remarcabilă minuția cu care este pregătită apariția fiecărui actor din acest cor și prezența corului în întreaga sa anatomie. Scena de taină a complotului, amplasată noaptea, într-un cimitir, este una
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
am cum să-l descopăr. Se scurge pe la coada ochiului. Proprietăreasa de maci vila unde locuiesc pentru cîteva zile la Cluj se află la mijlocul unei străzi în pantă. La capătul ei, în vîrful dealului, o panoramă grozavă a orașului se lăbărțează la picioarele mele. Într-o după amiază m-am luat după o actriță (importantă) care căuta un loc să-și repete textul. Urma să aibă spectacol. Știam că are un întreg ritual, că pașii ei și acel du-te-vino (mai amplu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
titluri mai mari. În noua sa înfățișare, Adevărul pare o copie nereușită a COTIDIANULUI, de pe vremea cînd Cotidianul începuse să apară în culori. Adevărul comite în noua sa haină cîteva greșeli elementare de dozare a paginației în pagina de copertă. Lăbărțează titlurile și mărește corpul de literă în dauna densității de informații de pe prima pagină a ziarului din vechea sa înfățișare. Vrînd să devină mai ușor de citit, Adevărul își pierde tensiunea din prima pagină pentru a se transforma într-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
personajele „favorizate” ale urbei „în care filosofii/ sînt mai numeroși ca măcelarii”, de la „părinții” administrativi la barzii dedați erotismelor triviale, cu toții pofticioși de chiolhanuri: „Chipul primarului rînjește/ din cotloanele gloriei provinciale,/ de pe zidurile bibliotecilor obscure,/ locale.// Faima redactorului șef se lăbărțează,/ cuprinde în pîlnia ei numele/ poetului urbei.// Mărunt și slinos,/ el proslăvește în versuri policrome,/ numele, faptele/ vivandierei locale,// mîine vor nunti cu toții,/ vor smulge cu măselele de 24 de carate/ carnea fragedă de pe mielul pascal./ Vor chiui, vor tropăi
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară/ Privesc cearcănul meu maro ca/ tutunul de pipă/ am stat aiurea până la 5 dimineața/ și-am fumat într-una/ ficatul mărit se lăbărțează printre coaste/ am corpul tot intoxicat cu nicotină// tânjesc să mă ridice cineva apucându-mă de ceafă/ ca pe un pui de pisică/ dus între colți într-un loc/ ferit unde crește/ mușchiul verde jilav". O întreagă dramă a femeii
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
ciocan, cerul va fi o corabie cu pînzele zdrențe, tu vei purta cravată roșie de pionier, spînzuratului îi va curge din gîtiță arginții ca niște solzi de pe spinarea unor pești braconați - muți, făceam toate astea, în timp ce o dihanie roșie se lăbărța peste capetele noastre retezate - Vasile Blajinîi scîncea vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
ceea ce se tot spune despre ea. Huideo, capodopera! Să anihilăm sâcâitoarea capodoperă care nu este în stare să se anihileze ea însăși pe sine. Să tăbărâm în sfârșit cât mai mulți și să zărim capodopera indiferentă la toate ce se lăbărțează în importanță trans-seculară fără a putea pricepe vreo iotă despre alte capodopere mai puțin capodopere. Că doar n-o să ne uităm noi pre noi - pentru ea anume - care nu se poate uita pe sine și este atât de pipernicită - pardon
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
parte, s-a retras în sacristie, locul unde se cinstește evenimentul cu vin turnat direct din damigeana așezată pe lespedea criptei în care-și doarme veșnicia Marele Mareșal Johanes de Herseny. Vinul roșu, vâscos, se prelinge din paharele preapline, se lăbărțează că o pată de sânge peste literele, inca lizibile din epitaful, care nu interesează pe niciunul dintre oamenii vii. Non nobis Domine non nobis, șed nomini Tuo Da Gloriam!! Silabisește Mărțina. Se bucură că se află încă dincoace de lespedea
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
cum ar fi, de exemplu, data și locul nașterii). În același timp, însă, ele nu sunt nici suficient de concise pentru ca, prin însumarea lor, să se ajungă la o imagine de ansamblu a literaturii române din secolul douăzeci. Textul se lăbărțează adeseori din cauza plăcerii autorului de a spune încă o dată, cu propriile lui cuvinte, ceea ce au spus scriitorii în operele lor. Așa stând lucrurile, lucrarea nu prezintă interes nici pentru cine vrea să afle cum au trăit și ce au scris
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
uriași, printre frunze mustoase,/ Altădată, nu știu cum, avea o mișcare rapidă,/ Se bălăngănea în spatele carelor pline de rod, încărcate cu fîn sau cu snopi” etc. (Vreau altă realitate. Artă, merg pe mîna ta). Desigur că în acest fel „țesătura realului se lăbărțează mereu”, mai ales că Iftime bagă de-a valma în centrifuga de notații și la fiecare nod (căci poemul - cam unul singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
s-au și născut aceste pagini: la defuncta cârciumă Red Lion, de pe strada Academiei, unde, în vremuri nu foarte îndepărtate, Agopian și mai tinerii lui colegi de la Academia Cațavencu (aia veche, adevărată) petreceau lungi după amieze de joi, care se lăbărțau uneori până după miezul nopții. Printre tineri: Nic Sârbu, care a început să-l bată la cap sistematic pe povestitor: “Auzi, mă, Agop, da’ de ce nu scrii tu toate chestiile astea?”. Nu i-a fost ușor să îl convingă, dar
Amintirile savuroase ale unui scriitor prea sincer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18442_a_19767]
-
un pește rece zbătându-i-se în stomac, nițel cam aproape de inimă. Se lungi pe pernă și încercă să-și regleze răsuflarea. Hm, mai spuse el încă o dată, fără teama de a fi redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor, trase spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
răsfoit, În capul paginii a treia fotografia lui Cristian trona urâtă, cerneala, suptă de hârtia proastă, Îi desfigurase marelui său prieten chipul. Sub ea, pe toată foaia, producția patriotică În versuri a de acum celebrului În județ Cristian Siboiu se lăbărța vanitoasă, cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de profesie: , etc. Vasile a zâmbit, dar nu pentru că l-ar fi amuzat elucubrațiile mai mult sau mai puțin talentate ale lui Cristian, ci pentru că În josul paginii era, negru pe alb
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
poate să inventeze asemenea orori, zice oftând, căzându-mi în brațe. O femeie perfectă trebuie să știe să fie în același timp diafană și vulgară. Pornind de aici, cel mai erotic cuvânt din limba română Îun participiu, pentru pedante) este lăbărțată. E un termen care te face s-o vezi pe lăbărțată zăcând moale, pe spate, sau, precum în Biblia lui Gala Galaction: crăcită. Un participiu care filtrează alchimic oroarea sacră a limbii de care suntem vorbiți. Asta i-am explicat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
verifica dacă și-a făcut efectul. Căci voluptatea e autosuficientă. Și abia acolo începe amorul: atunci când dai de cineva care știe să râdă voluptuos și lăbărțat fără ca aparent să aibă nevoie de tine, ci doar așa... Sibylle știa să se lăbărțeze și, alternativ, să râdă voluptuos. De ce atunci nu părea să funcționeze între noi, cu tot vicleșugul meu ieftin care o făcuse să râdă? Pentru că lăbărțarea Îsau, alternativ, crăcirea) și râsul ei erau disociate. Când râdea voluptuos nu pricepea că ar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
atunci, ce rămâne? Păi rămâne lăbărțarea candidă. Perfidele, calculatele nu vor ști să se crăcească natural, cu uleiurile lor esențiale și bețișoarele lor parfumate cu tot. Vor avea întotdeauna fie fraze de scuză, fie tehnici de subliniere: uite cum mă lăbărțez. EU: Sibylle, te părăsesc, nu ne potrivim deloc. EA: Nu te opri, nu te opri. EU: Sibylle, m-am oprit acum ceva vreme. Ești cră cită și ai umor, așa e, dar niciodată în același timp. S-a ridicat în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să vadă dacă nu urc totuși însoțit de ceva mic... un pitic, o iguană... niște lari și penați... în camera cu tapet de hârtie, m-am trântit în pat și am înghețat: tot tavanul era o oglindă uriașă. M-am lăbărțat și am râs. Mi-au reușit amândouă, e adevărat, dar nu în același timp. N-am putut dormi toată noaptea. Mă holbam la mine gol, proiectat invers pe firmament. „Sibylle“, gemeam, și vedeam ce dureros de fals pronunța cel din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu glas umil, de parcă ar fi ajuns un simplu funcționar. —E un document tare ciudat, răspunse primarul. Nu știu dacă se cade să-l semneze un om cu situația mea... Atunci semnez eu, se oferi Pierre și-și așternu semnătura lăbărțată sub cea a lui Chavel. Ar fi bine să alegeți pe cineva de încredere, interveni primarul. Omul ăsta e în stare să semneze orice dacă se alege cu ceva de băut, și-și înghesui propria semnătură deasupra celei a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
puteam de liniștit, dacă vreau, mă pot culca cu orice femeie. Vorbeam serios, culmea. Anca râdea. - Cu orice femeie? Și psihiatrul tău ce părere are? Ha-ha-ha! - Anca, am spus. Râdea în continuare. - Anca! Se opri, dar un rânjet i se lăbărțase între buze. - Da, zise. - Mă pot culca cu orice femeie... - Pff... pufni ea. - ...pentru că am o pulă fermecată.... Hohoti, ținându-se cu mâinile de burtă. Se încurcă puțin în rochie și mi-era teamă să nu cadă în lac, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bune ca alea naturale, și de cele mai multe ori Brandy ne arată și nouă pozele. Sari cu trei săptămâni în urmă, când eram într-o casă mare din Spokane, Washington. Eram într-un castel de granit de pe South Hill, cu Spokane lăbărțat sub geamurile de la baie. Eu scuturam pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spus regina Brandy. Cu Brandy ar trebui să vorbesc, dar îi sun pe ai mei. Mi-am încuiat logodnicul ucigaș în dulapul cu haine, și când mă duc să-l pun înăuntru văd și altele dintre frumoasele mele haine, toate lăbărțate cu trei mărimi. În hainele alea am băgat toți banii, până la ultimul, pe care i-am câștigat vreodată. După toate astea, trebuie să sun pe cineva. Din atât de multe motive, chiar nu mă pot întoarce în pat. Așa că sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa fată-fantomă în satinul ei luminat de lumânări deschide dulapurile și șifonierele pline de vechile ei haine, lăbărțate de moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile torturate ale rochiilor și puloverelor și rochiilor și pantalonilor și rochiilor și jeanșilor și fustelor și pantofilor și rochiilor, aproape toate mutilate și deformate, și implorând să li se curme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit șef peste toate serviciile secrete, având sediul la Paris. La prima vedere, rețeaua țesută de el se va lăbărța pe harta Europei absolut haotic, până În clipa În care‑i descopereai arhitectonica perfectă: Paris‑Geneva‑Londra‑Berlin. O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural până la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Uite, ține cinci și lasă-mă să te fut puțin. Stropii de transpirație erau ca niște beșici pe fața buhăită de excitare, pe fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a apropiat din nou, iar s-a îndepărtat îi era frică. A stins becul, l-a aprins, și-a scos penisul ca pe o statuetă de mare preț, l-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între degete miroase a hoit acest contur lăbărțat de pământ putred. Se desenează singur în mijlocul drumului, are forma pașilor ce fug, părinte. Eu am ucis fetița din grădina botanică. Avea 9 ani și era atât de frumoasă! Alerga după fluturi, semăna cu o statuetă galbenă, de ceară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]