179 matches
-
închidere. Tânărul Lupu și-a desfăcut umbrela și-a pornit-o tacticos prin ploaie, spre intrarea principală. „Doppler“-ul strălucea artistic, cu arcurile de-oțel și țesătura cadrilată. A trecut pe sub banner-ul oficial, îl observai de-aici, mare și lăbărțat, flutura pe laterala clădirii ca un drapel național bătut de vânturi. Scria pe el: „CONFERINȚĂ EXTRAORDINARĂ. CEL MAI MARE SCRIITOR ROMÂN“, după care nu se mai vedea nimic, vântul răsucea banner-ul și numele aluneca sub rotocoale, literele se scufundau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai ostenesc? Aveți perfectă dreptate. Nu e bine să vă dați numele străinilor. Am continuat să merg mai departe, în timp ce Tramontana îmi ciupea obrajii, și m-am pornit iar să studiez sculpturile. Ea m-a urmărit iarăși cu picioarele ei lăbărțate, dar rapide. Nu am nevoie de un ghid, i-am spus și am scos din buzunar niște bani și i-am dat o sută de lire. Ce este asta? m-a întrebat. Ce să fie? Bani. Ce îmi dai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că și eu dansez puțin. La cerere, bineînțeles. În afară de asta, trebuie să menționez că am deseori senzația c-aș fi supravegheat, oarecum sporadic, de stră-străbunicul Zozo; simt că, în chip misterios, are grijă să nu mă împiedic în șalvarii mei lăbărțați, de clovn, când mă plimb prin pădure sau intru în sala de curs, și poate că urmărește ca, atunci când mă așez la mașina de scris, nasul meu fals, borcănat, să se întoarcă spre răsărit. În sfârșit, nici Seymour nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
față în față cu Georgie mi-am dat seama că sunt rece și aproape furios pe ea. Nici nu îndrăzneam să mă analizez cât eram de furios pe mine însumi. Georgie era îmbrăcată cu o fustă veche și un tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin loc pe masă împingând într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite. În cameră aerul era rece și îmbâcsit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trecând din abur în lumina soarelui. — Uite-l pe preot, spuse Eastcote. Câțiva metri mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care se spunea că era de lână, de parcă ar fi fost o sutană de baie. — Arată ca un clovn, spuse Rozanov. — Nu-i un clovn, dar e un om ciudat. — De ce poartă costumul ăsta? Are cicatrici pe corp? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu mirosul lui. Se uită mohorât la George. Acesta din urmă nu căuta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Europei până aici la câteva sute de kilometri înainte de vărsare. Veneau apoi, ca o centură, cartierele născute din legendă, cu birturi, cârciumi, restaurante ieftine de periferie, reînviate acum ca și după primul război, de tarafuri tocmite în grabă, cu repertorii lăbărțate, cu țigani chipeși, prelungind la ureche dulci melodii de cântece deocheate, apoi duioase romanțe de dor, căci se respira încă - naiv - aerul din veacul trecut, pe care nici tancurile celui de-al doilea război nu-l putuseră distruge. Nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau a unui desen; biserica ctitorită de Ștefan cel Mare la Pătrăuți este, ca dimensiuni, extrem de redusă, dar de un caracter monumental indiscutabil. Pe de altă parte, multe clădiri sau statui de o mărime strivitoare nu sunt altceva decât hipertrofiate, lăbărțate mărunțișuri. Interogând lexicoanele aflăm îndată că termenul „monument” vine de la verbul latinesc moneo, care înseamnă a atrage atenția, a avertiza (pe nemțește Denkmal, de la denken = a gândi, și Mal = semn; decit semn pentru gândire). Așadar, monumentul înseamnă un avertisment, o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
degrabă îngrijorarea și mândria unui tată decât ale unui soț: Era o femeie delicată și, în ciuda părului blond decolorat și a rochiei destul de frivole, părea mult mai în vârstă decât dl Chandler. Îmbrăcată în costumul ei galben de petreceri, destul de lăbărțat, părea să fi pășit direct din una dintre scenele de bal din Marele Gatsby al lui F. Scott Fitzgerald. În tinerețe, când el o salvase dintr-un mariaj nefericit, trebuie să fi fost răpitor de frumoasă. Chiar și acum, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
În cele 5-7-5 silabe o foarte mică parte din el, lăsînd sub apă sentimentele poetului și mesajele nespuse. Dacă Încercați să Înghesuiți prea multe Într-un haiku care permite doar un mic număr de cuvinte, mesajele voastre vor fi prea lăbărțate și prea subțiri pentru a mai avea vreun Înțeles. Este deci recomandabil ca el să reveleze, ca un iceberg, doar o parte și să omită sau să lase ascuns cît mai mult posibil sub apă, la dispoziția imaginației cititorului.” (Inahata
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ale lui James sau cele ale lui Faulkner, Hemingway, ale Virginiei Woolf și, desigur, ale lui Joyce. În ultimul timp, totuși, criticii romanului interesați de aspectele teoretice ale formei și structurii își îndreaptă din ce în ce mai mult atenția către "monștrii mari și lăbărțați", cum a numit James romanele victoriene, care la prima vedere par într-o măsură atît de mare lipsiți de formă 161. Consecințele acestei schimbări a centrului de interes sînt duble. Pe de-o parte, materialul textual al romanului victorian, care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
începe cu Simion Stîlpnicul, cel religios cu Crăciunul, cu Bunavestire, 25 martie, 25 decembrie, nouă luni, numai trei luni rămîn pentru revenirea din poziția, de plîns dintotdeauna, de mort încă viu, vorbește un mort încă viu, și-a pierdut moartea, lăbărțat cum este, homunculus cu josnicul animal sufletesc peste trupul călătoriei, era să zic al copilăriei, tendință paronimică justă și ce e sufletul? un abur care se plimbă, se plimbă! are de zburdat peste tot în 40 de zile cît îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de patetice! Nu se putea opri să nu flirteze. Când s-a îmbolnăvit, către sfârșit, a devenit hidoasă și era necesar să fie mințită în legătură cu înfățișarea ei. Își pierduse silueta și umbla în pantaloni de catifea reiată și o jachetă lăbărțată. Arăta ca un holtei bătrân, cu hainele pătate de băutură și tabac. Și totuși, petrecea zilnic câte o oră ca „să-și aranjeze fața“. Poate că aceasta este cea de pe urmă dintre plăcerile la care renunță o femeie. Nu, niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
curții, tăind stânca și întregind într-un fel compoziția tabloului, acoperind picioarele lui Hartley, așa cum stătea acolo ținând în mână un coș și poșeta. Astăzi purta o rochie de stambă albastră, imprimată cu margarete albe, dese, și o jachetă largă, lăbărțată, cafenie, deși ziua începea să fie fierbinte. Am alergat spre ea și am prins-o, nu de braț, ci de mânerul coșului de cumpărături. Urmărirea, capturarea ne înspăimântaseră pe amândoi. — Vai, Hartley, nu fă una ca asta, nu fugi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acest drum ziua, într-o escapadă de recunoaștere, când îmi ticluisem și un plan cum să pătrund prin spate în grădina bungalovului Nibletts. Nu era un lucru greu, întrucât numai un șir de pari, legați între ei cu o sârmă lăbărțată, despărțeau partea de jos a grădinii, de câmpia lungă, povârnită, presărată cu tufișuri de grozamă și ciorchini de stâncă galbenă, care borda cărarea înaltă dinspre sat. Principalul handicap al expediției mele, în afară de coșmarul posibilității de a fi descoperit, consta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bunica s-a așezat pe prundiș, s-a lăsat pe spate, sprijinindu-se zdravăn de pământ cu palmele desfăcute, și a început să împingă gospodărește, cu tălpile, pământ peste mormântul lui Haiduc. Picioarele! N-am mai văzut asemenea picioare...! Umflate, lăbărțate, crăpate, cu niște călcâie elefantine și niște falii laterale în care al rigoare se puteau aciua greierii în sezonul hibernal. Tumefiate asemenea unor butuci de miile de lovituri primite de-a lungul vieții sale, lățite și deformate în urma pișcăturilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai e cu politicienii ăștia, cum va fi vremea, ce-a mai plouat astă noapte!... Eu, de pildă, Îi admir foarte mult pe bețivii satului. Nu sunt mulți, dar cu personalitate. Au un fel de a fi inconfundabil, de la mersul lăbărțat și clătinat, Înjurăturile sfioase sau grele până la silabisirile neinteligibile și pline de mister. Îi mai admir apoi pe bătrânii respectuoși și cu bun-simț ce se Îndreaptă duminica spre mănăstirea cu acoperișuri hâite, gata să pice. În rest, oameni de tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
am lovit atât de dureros, încât organele mele cu secreție externă au intrat automat și simultan în funcțiune eliberând înspăimântate produsele degradate ale activității lor fiziologice. Pe fața de pânză roșie se vedea limpede un lichid sub formă de pată lăbărțată, iar în atmosfera camerei de tortură plutea un iz de natură viscerală. Eram îngrozit. Nu mai eram o ființă umană, ci un animal, un cobai terorizat, bătut și schingiuit în virtutea unei legi nescrise dar care funcționează din păcate în toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și revelații. Plecarea spre Pune, la evenimentul pentru care ne călisem în muncile purificatorii - puja cu SHRI MATAJI - s-a întâmplat exact așa cum mi-aș fi visat-o, dacă aș fi îndrăznit să visez la subiecte exotice: într-un autobuz lăbărțat, obișnuit din punct de vedere al confortului, cu bagajele urcate pe acoperiș și legate cu sfori. Doar în filmele documentare mai văzusem așa ceva și, de fiecare dată, trezeau în mine mirajul necunoscutului, al aventurii. Despre plecarea spre Pune se mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe atunci, de altfel, se găsea din belșug și era ieftină. Jalnică explicație, nemeritând nici cea mai mică atenție. În schimb, cu mult umor, un prieten din acea vreme a observat că, în ciuda caracterului foarte mărunt, scrisul meu e cam... lăbărțat. Îmi recomanda să-l mai comprim! În dimineața aceea lucram la o cronică despre o carte de versuri a lui Marin Sorescu (cred că era vorba de volumul Tinerețea lui Don Quijote). Ceva-ceva scrisesem deja (cam o cincime de pagină), avansasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căzuți din dezgust și ură pentru toți oamenii din jurul ei și care n-a știut să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei lăbărțate, care, după masa vegetariană a doctorului, plecat repede la treabă, scotea de la pivniță mieii fripți, plăcintele și vinațurile ca să chefuiască la aceeași masă cu amanții ei, vizi tiul de la caretă și olteanul de pe stradă? Cerul n-a lăsat-o să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
depășit niciodată schița și cronica unor actualități ale zilei, sau fantezia minoră, uneori versificată, cu subiecte eterogene tratate cu afecțiune literară, asezonate cu un stăruitor vocabular de enciclopedie universală sau cu vaiete ale persoanei lui Închipuite, totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice a aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără a poseda
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să facă ceva mai bun atunci când se strâng laolaltă să-și etaleze public forța analitică sau hazul este un simptom grav. Astfel de obiecții ar părea de detaliu când vorbim de principalele eșecuri ale celor două decenii: câte o șuetă lăbărțată și anostă la televizor, fie ea și între celebrități intelectuale, nu conteză în evoluția generală a țării. Ba contează, zic eu, pentru că un astfel de exemplu este doar vârful ghețarului. Pentru a aborda masivele probleme, cum ar fi corupția sau
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]