84 matches
-
și prin parcuri, vorbeam de una alta, dacă nu ne vedea nimeni ne țineam de mână și ne jucam distrându-ne de jocul lor, ne zâmbeam și ne opream privindu-ne în ochi până unul dintre noi simțea că-i lăcrămează și și-i cobora. Stăteam pe vreo bancă zgribuliți și ne atingeam umerii, ne împingeam unul pe celalalt și iar râdeam. Și într-o seară din asta am sărutat-o. Ne-am oprit pur și simplu amândoi în semiîntunericul platanului
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_kellner_1481568471.html [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
părintești până la care vezi oricând și de oriunde, prag de pornire și de sosire, unde „tata ți-a pus pe umărul drept o valiză din stejar; / numele tău era scrijelat în lemnul ei, ca o pecete a neamului; / mama a lăcrămat și ți-a atârnat, de umărul stâng, un sac de merinde, umplut până la gură cu bucate de pace, dor și iubire...” Orizontul - punct de liman. Ajuns în rând cu contingentul său, având, de-acum, un orizont înșelător dinainte, copilul Părinților
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
tânăr ofițer coborât din primul taxi pe care l-a luat în viața lui, prezentându-se la garnizoana dintr-un orășel alintat cu titlul de „metropolă”, după ce călătorise cu un tren tras de „o locomotivă tare jingașă”, căreia „mereu îi lăcrămează ochii când îi vine miros de ceapă” dinspre o comună limitrofă renumită prin cultura acestei agresive legume. Peste ani, în șindrila casei rămase de mult fără stăpânii ei de drept, care „s-au dus dincolo, să uite de cele rele
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
păcate ce o viață-am strâns în spate. și mă crește doamne-nalt ca să văd și peste gard peste gardul cel de spini să văd mândra din vecini. când la mine s-o uita nu-o ști de ce-o lăcrăma. fă-mă doamne măr de vară unde trece drum de cară fă-mă măr doamne ales numa de mândre cules de pe carul cel de fan să mă bage doamne-n sân cum de dragoste-s flămând cu mândrili-oi fi pe-
CÂND O FI CEASUL DE SOMN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_o_fi_ceasul_de_somn.html [Corola-blog/BlogPost/356195_a_357524]
-
dragoste ,aducând în mijlocul acțiunii doi eroi: ,, Dacă venea pe stradă Cu mâinile în buzunar Și ochii râzând Cu sunet ritmat-cunoscut Aș fi fost uimită luminată De o scumpă viziune Imaginea ta mă pătrunde Întindeți brațele Unindu-ne mâinile Râzând și lăcrămând Frate! Referință Bibliografică: Dragostea mai presus de orice / Paul Leibovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1752, Anul V, 18 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paul Leibovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DRAGOSTEA MAI PRESUS DE ORICE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1445175087.html [Corola-blog/BlogPost/371742_a_373071]
-
te odihnești puțin. Și-ai să te schimbi în alte ceruri și alte gânduri, alte suflete... O vei lua iar de la capăt... o clipă... o zi... o lună, un an... Nedefinirea timpului e ca un sacrificiu în sălbăticia singurătății. Timpul lăcrămează --fără să simți-- desfrunzirea cerului, încărunțit de neliniștea noastră... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: LĂCRĂMAREA TIMPULUI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LĂCRĂMAREA TIMPULUI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1447273074.html [Corola-blog/BlogPost/384703_a_386032]
-
juca, îndrăgostiți care își vor spune cuvinte sincere de iubire , oameni care vor rosti rugăciuni și vor aduce flori. Veți un zid al iubirii, al speranței și al iluminării. Îngerul s-a înălțat la cer iar femeia l-a privit lăcrămând. A mâncat din pâine și a băut vin apoi a început din nou să lucreze cu spor. Pietrele amuțișeră și încremeniseră în tăcere așa că nu au mai deranjat-o. În câteva zile aproape treminase pietrele. De frică ca ele să
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Viata_ca_un_zid.html [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
oțel, Cu urme netopite de zăpadă. Al treilea cimitir e plin de flori -Prin florile de câmp cresc pietre grele; Pe pietrele de căpătâi, în zori, Zâmbesc luminii roșiile stele. Și unsprezece primăveri în șir Și unsprezece toamne ne-ntrerupte Au lăcrămat pe dealul cimitir, Pe-ostașii morți, nemaiîntorși din lupte. Dacă-arputea vorbi acești soldați, Dacă-ar putea din groapă să se scoale, Bancheri, voi ați putea, ne-nfricoșați Să le priviți orbitele lor goale? Și nici un greu fior nu v-ar
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
16); ori, în tiparul pur al colindului dunărean-valahic («Colindul Brândușii»): <poem>Zvârliți neamuri cai în hamuri și cătați-l pe la hramuri, în perete scris ca sfinții c-o aripă de erete să își laude părinții. Îl cătară nu-l găsiră lăcrămară și-l lăsară. Cată-l mătuși prin brânduși...</poem> (TGrp, 449 - 451).
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Impresiona prin vigoarea spiritului, prin neodihna gândului îndreptat mereu spre cei de dincolo de Prut și îngrijorat că lucrurile nu mergeau așa cum năzuiseră cei ai generației sale. Lacrima sa pentru Basarabia era mai vie și mai durerosă ca oricând. Ar fi lăcrămat, poate și acum, înduioșat de neputințele vremii și ale oamenilor, văzând că editorul a socotit că truda sa gazetărească pentru Basarabia merită a fi trimisă, într-o cuprinzătoare și atent alcătuită ediție, doar în 100 de exemplare. Doar atât și
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
numai politicos, - mă luă amical, oarecum patern, după umeri în sufrageria de alături. După o jumătate de oră, devenise vesel după păhărelele de palincă pe care le-a băut - patru la număr - încât atunci când ciocnirăm pe cel de-al cincilea, lăcrămă: - Ehe! ce-a fost pe vremea mea, n-o să mai fie... - Niciodată n-o să mai fie ce-a fost; la ce vă referiți? - La tot. Ce știți dumneavoastră ce-a fost! Puteai să vorbești ce vroiai, nimeni nu-ți cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu Thanatos. Aspectul mioritic al „maicii bătrîne” din amintita variantă a Caloianului se resimte mult mai stabil în forma baladescă: Iar dacă-i zări, Dacă-i întîlni Cea maică bătrînă Cu iia de lînă, Cu brîul de sîrmă, Din ochi lăcrămînd, Din caier torcînd, Pe toți întrebînd... Este o schiță de vestimentație sobră, de pelerin pus la grea încercare. Podoabele sunt drastic structurate, însemne ale călătorului bătut de soartă și de nenoroc; nici o formă decorativă care să aducă aminte de viața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai bătrân de șase ani. Am ales din aceste îndemnuri la decelarea istoriei Cotnarilor patru „grase”. Când se uita Moldova la soare Când se uita Moldova la soare ca de nuntă, Rămase grea - se spune Cu fiul său Cotnar Și lăcrămă țărâna De-acea plăcere cruntă Iar Venus și cu Bachus Ieșiră din altar. De cum lovea copilul Pe maică-sa în pântec E păstrătoare cupa Când plină la-nchinat La scumpa apăsare Răspunde cu un cântec Ca de visare trează, Când grijile
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
despre Ștefan și mormântul lui („Opinia" - Iași, 17 aprilie 1912) punându-le în valoare personalitatea: „...Nu cred să fie român, cât de înstrăinat cu gândul, care intrând în Mănăstirea Putna și dând cu ochii de mormântul lui Ștefan să nu lăcrămeze îngenunchind. E atâta sfințenie în acel ungher de biserică; e atâta suflet strâns de veacuri acolo; e atâta îndumnezeire în acel binecuvântat colțișor de biserică, că te uiți pe tine, stai pironit uitându-te și-ți trece pe dinainte, ca
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fratelui său la pământ, l-a înădușit plânsul și a ieșit din curte. Scena aceasta continuă Drăghici cu cât a fost de crudă, cu atâta și tristă, pentru că, nici un curtean n-a simțit mai puțină jele și însuși Ipsilanti a lăcrămat de acea întâmplare; apoi, Tufecci bașa Gheorghi, lăsându-și meseria de arnăut și trăgându-se la moșioara dăruită de stăpânul său pe care îl slujise mulți ani, a zidit biserica din Iași, cu hramul Sfântului Haralamb, la Sărărie, ce se
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
tânăr, memoria mai fidelă și foaia respectivă e la Suceava, deci... Ce mai faci? De mult nu mai știu ceva despre mata. Fă-mi plăcerea și scrie-mi câteva rânduri, căci, ori de câte ori dau de lucrarea D-voastră (cu prof. Popa), lăcrămez pentru prematura dispariție a prietenului nostru comun. Sărutări de mâini doamnei matale. Cu toată prietenia (Îi pot spune veche) V. Tempeanu 80 Carte de vizită (Buftea, nedatată, 1981) Prof. Dr. Virgil Tempeanu (Membru al Uniunii Scriitorilor din R.S.R. - Membru corespondent
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Statul Major, trebuia să plece, și se hotărâse să-l ia și pe fratele meu: se zvonise că „nemții” vor deporta pe toți băieții mai mari, cine știe unde, iar fratele meu avea aproape 16 ani. În timp ce mama le făcea bagajele lăcrămând, eu umblam din cameră în cameră și dădeam din colț în colț, văitându-mă cât mă lua gura că trebuie să plec și eu la Iași: „Mă iau nemții dacă rămân! Mă iau nemții!” era leit-motivul gemut printre suspine și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de beton, după ce se turnase acid chlorchidric spre a dizolva cadavrele - era o comedie neplăcută la care trebuia să participe împotriva voinței lui! Sutele de mii de oameni necăjiți, așteptând ceasuri întregi în ger și viscol de-a lungul străzilor, lăcrămând de durere la gândul că cel dus spre mormânt era menit să fie adevăratul conducător al neamului și al statului, dovedeau însă că poporul român privește altfel lucrurile. Și cred că nu e nimeni din țara aceasta să-i plângă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Se duce la un deal, / Să deie malul peste dânsa. / Ea se duce, deluțul se topește, / Ea se duce, deluțul se topește. / De-acolo s-a întors înapoi / Văierând și mișelând, / Fața albă zgâriind, / Păr galbăn despletind, / Din ochi negri lăcrămând. / A văzut o baltă: / Ea se duce să se înece, / Balta sacă, se usucă [...]."29 "S-a sculat Maica Domnului și s-a pornit / La muntele Ierusalimului, / C-a auzit că-i ascuțit / Ca o sângea de cuțit, / Ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
alocuri contaminat cu elemente din lirica de dragoste țărănească, așa cum se poate constata prin comparația cu o versiune a Legendei Maicii Domnului culeasă din Bucium (zona Iași): "Și o purces Maica Maria / Cosițe negre despletind / Mărgăritari înșirând / Din ochi negri lăcrămând. / Unde lacrima chica / Două merișoare de aur se făcea / Îngerii că le strângea / Și în sân i le punea."31 Conform doctrinei creștine ortodoxe, Iosif are un vis inspirat, în urma căruia o scoate pe tânăra mamă, împreună cu Pruncul, din mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sâmbăta / Pentru dus la Canada... Foaie verde de prin vie / Pleacă omul și nu știe / Află slabă bucurie / Așa am plecat, și eu / Cu nădejdea-n Dumnezeu, / C-am auzit o minciună / Că America e bună / Dar din ochi mult lăcrămez / Și din inimă oftez...” Dreptatea publică susținut la rubrica Bibliografia recenzii ori cuprinsul cărților, revistelor și ziarelor primite la redacție. Despre Mărăști, Democratul, Școala, Calendarul copiilor, Poporul, Credința, Cuvântul țărănimii, Gazeta Bucovinei din 1924, Calendarul poporului pe anul 1925,, , Voința
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
moloșag. Dacă mîța se tologește* drept în mijlocul casei e semn că va fi moloșag. Cînd pisica se linge însamnă moină. Cînd e ger și cînele se tăvălește e semn că vremea se va muia. Slăninele din pod dacă încep a lăcrăma e semn că vremea are să se moaie: are să ningă sau are să ploaie. Cînd cînele se dă de-a tăvălugul pe omăt, are să se moaie vremea. Cînd iarna va sufla vînt dinspre ocnă, vremea se moaie și omătul se topește. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ajunsă de soare, / Coaptă la pământ, / Ne-ajunsă de vânt”. În opoziție cu portretul static al ciobanului, imaginea mamei exprimă zbuciumul sufletesc al femeii care își caută zadarnic fiul: „Măicuță bătrână, / Cu brâul de lână, / Pe câmpi alergând, / Din ochi lăcrămând”. În baladă un loc deosebit îl are mioara, care este personificată, atribuindu-i-se și însușiri supranaturale. Într-o variantă culeasă din Teleroman, descrierea mioarei pune în evidență elemente ornamentale de basm: „Cu patru cornițe / Cu câte-o piatră nestemată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
că au găsit un norod orb și de aceia s-au strâns unul peste altul" (Golescu, 1963: 80). Sau, făcând o paralelă între cea ce vedea în alte părți și la noi, spunea: "întorceți-vă ochii și la preoții noștri și lăcrămați, hotărând că mai bine este acele venituri mănăstirești să se întrebuințeze chiar spre învățătura preoților, îmbrățișând adevărata virtute, facerea de bine, iubirea către turmele ce li să încredințează, întru adevăr pătimind ..." (Golescu, 1963: 117). Comuniunea spirituală legată de credințele și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Abisiniei. Pierre Cot, Go-mo-jo Ordinea de la ceremonia privegherii și înmormântării, discursurile Malenkov, Beria, Molotov; defilarea trupelor, infanteriei motorizate în cară blindate, a aviației cu reacție, artileria grea, a rațelor (tip nou de avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]