83 matches
-
Din întâmplare, în cea dintâiu sară ce am petrecut aici șafarăț, m-a surprins luna, ce-am zărit printre crengi. N-aș fi crezut că o arătare atât de comună poate să provoace atât de vii mișcări în suflet. Am lăcrămat". Luna lui Maiorescu este poate cea mai tipică pentru omul secolului 19, așa cum criticul-avocat-ministru-profesor, născut și el în 1840, anul deșteptării, membru al Academiei Române, al Societății Geografice din Paris, al Societății Filozofice din Berlin, este unul dintre cei mai tipici
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-mi zgîriam genunchii cu pantalonii în zdrențe. Sus, pe poteca lăsată - ne-au întîmpinat alte convoiuri de lipitori." A fugit că duhurile și abia, abia a scăpat. Emoționant și plin de înțelesuri studioase sînt surprinse mînăstirile
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
fumează, se dau replici politicoase în genul conversației de salon cu sofisme și virilisme de cabaret, se joacă tare, dar cu sifon, se mai aleargă pe acoperișuri, dar nu mult și au ralenti că nu rezistă bypass-ul și se lăcrămează după vremurile bune de odinioară anii '42, '43. Regizorul a apelat la o variantă mai tînără a sa - interpretat de actorul ceh Petr Falc -, pentru scenele din anii '40, care, nimic mai caraghios, asemeni unui abil ventriloc vorbește cu vocea
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
vorba, fără a uita să-i facă atenți pe cei de față. Apoi dacă mă tot întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de nenea Jănel, îmi lăcrămează ochii. In timp ce rostea aceste ultime vorbe, geana umedă a lui Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spre București, iar de acolo, spre Tel Aviv. Bătrînul evreu hotărîse să-și sfîrșească zilele În Țara Făgăduinței. Îl conduceau la rată socrii lui, soții Schimpf, cu fiul lor slab de minte Jóska. Afară de Weisz, plîngeau cu toții. Nici primarul nu lăcrăma. Venise și el să și petreacă prie tenul de care se simțise tare apropiat În ultimii ani. Mama ple case la Cluj să mă ia pe mine acasă, În va canță. Depla sarea asta fusese aranjată În așa fel Încît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sala neîncălzită, Între ceilalți jurizanți, profesori de muzică, etnografi, muzicologi, interpreți de folclor, oameni de teatru. Cedaseră la inimioară În fața lipsei vederii celor de pe scenă, nu mai Întîlniseră un asemenea fenomen În masă, mulțimea orbilor Îi copleșise, sînt sigur că lăcrăma seră la cîte o poezea, la cîte un duet mai reușit. Găseau că toți interpreții fuseseră minunați. — Dumneavoastră nu vă gîndiți cît se chinuiesc ei pînă Învață toate astea, nici nu știu de ce-i obligă să vină aici de așa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În biserica lor Încă din acea sfîntă zi a Schimbării la Față. La fel și-n zilele următoare, plecau acasă după miezul nopții. Se rugau, cîntau pricesne, iar din cînd În cînd auzeai cîte o femeie că strigă... Vedea icoana lăcrămînd, zărea chipul Maicii Domnului pe unul dintre vitralii, i se părea că dă să coboare din icoană. Satul Începea să se umple de nou-veniți. Intrau cu de la ei putere În curți, dădeau binețe, deshămau caii sau vacile de la car și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numai Între sărbătoarea Schimbării la Față și cea a Adormirii, de la 6 pînă la 15 august. Localnicii se mulțumeau să vorbească numai Între ei despre asta. În fiecare an, se Întîmpla să fie văzută de mai mulți oameni, mai ales lăcrămînd din icoană sau umblînd noaptea prin naos cu o lumînare aprinsă În mînă, dar fără să-și mai Înalțe glasul În cîntec. Aflau de pogorîrea ei și cei ce se despărțiseră de sat. Astfel, purtat În brațe de mama, am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o pățit, că el săracu’...“ Cu aceste vorbe, s-a lăsat pe spate peste perne și dusă a fost. Eram În internatul școlii din Cluj. Am aflat de moartea ei odată cu Începutul vacanței de primăvară. Nu țin minte să fi lăcrămat. Viața mea se schimbase atît de mult din clipa intrării În regimul de elev intern, cunoscusem atît de multă lume nouă, atenția Îmi fusese răpită, vorba lui Truman Ca pote, de alte glasuri, alte Încăperi. Întoarcerea acasă În vacanță, după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și în muzică deopotrivă, se face melodramă. Astfel clișeele dau năvală în film, știm că rusul este cam nebun din fire, dar lipsa de măsură se conjugă admirabil cu arta, știm că este sentimental așa că plânge în hohote sau doar lăcrămează și devine duios, știm că se îmbată și când se îmbată cântă sau pune mâna pe mitralieră, știm că este grosolan și când are ocazia nu se dezminte, știm că trăiește la cele mai înalte cote pasiunea așa că dirijorul ne
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
oțel, Cu urme netopite de zăpadă. Al treilea cimitir e plin de flori -Prin florile de câmp cresc pietre grele; Pe pietrele de căpătâi, în zori, Zâmbesc luminii roșiile stele. Și unsprezece primăveri în șir Și unsprezece toamne ne-ntrerupte Au lăcrămat pe dealul cimitir, Pe-ostașii morți, nemaiîntorși din lupte. Dacă-arputea vorbi acești soldați, Dacă-ar putea din groapă să se scoale, Bancheri, voi ați putea, ne-nfricoșați Să le priviți orbitele lor goale? Și nici un greu fior nu v-ar
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
te odihnești puțin. Și-ai să te schimbi în alte ceruri și alte gânduri, alte suflete... O vei lua iar de la capăt... o clipă... o zi... o lună, un an... Nedefinirea timpului e ca un sacrificiu în sălbăticia singurătății. Timpul lăcrămează --fără să simți-- desfrunzirea cerului, încărunțit de neliniștea noastră... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: LĂCRĂMAREA TIMPULUI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LĂCRĂMAREA TIMPULUI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384703_a_386032]
-
și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea acasă zece guri de hrănit sau trăia singur cuc Într-o odaie mobilată cu sticle goale. Omul ăsta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce nu sunt. Ți-e inima la vârste viitoare Ca șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE Curcanii au mutat pe soare șirul De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii. La cerul lăcrămat și sfânt ca mirul Rotunzi se fac și joacă pîntecoșii! Șuvița stelei noi întinge-n ape, Un stăpânit pământ ascultă ani, Pământul s-a lipit de steaua-aproape. Nuntesc, la curtea galbenă, curcani. POARTĂ Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Pașii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
juca, îndrăgostiți care își vor spune cuvinte sincere de iubire , oameni care vor rosti rugăciuni și vor aduce flori. Veți un zid al iubirii, al speranței și al iluminării. Îngerul s-a înălțat la cer iar femeia l-a privit lăcrămând. A mâncat din pâine și a băut vin apoi a început din nou să lucreze cu spor. Pietrele amuțișeră și încremeniseră în tăcere așa că nu au mai deranjat-o. În câteva zile aproape treminase pietrele. De frică ca ele să
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
părintești până la care vezi oricând și de oriunde, prag de pornire și de sosire, unde „tata ți-a pus pe umărul drept o valiză din stejar; / numele tău era scrijelat în lemnul ei, ca o pecete a neamului; / mama a lăcrămat și ți-a atârnat, de umărul stâng, un sac de merinde, umplut până la gură cu bucate de pace, dor și iubire...” Orizontul - punct de liman. Ajuns în rând cu contingentul său, având, de-acum, un orizont înșelător dinainte, copilul Părinților
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
tânăr ofițer coborât din primul taxi pe care l-a luat în viața lui, prezentându-se la garnizoana dintr-un orășel alintat cu titlul de „metropolă”, după ce călătorise cu un tren tras de „o locomotivă tare jingașă”, căreia „mereu îi lăcrămează ochii când îi vine miros de ceapă” dinspre o comună limitrofă renumită prin cultura acestei agresive legume. Peste ani, în șindrila casei rămase de mult fără stăpânii ei de drept, care „s-au dus dincolo, să uite de cele rele
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
păcate ce o viață-am strâns în spate. și mă crește doamne-nalt ca să văd și peste gard peste gardul cel de spini să văd mândra din vecini. când la mine s-o uita nu-o ști de ce-o lăcrăma. fă-mă doamne măr de vară unde trece drum de cară fă-mă măr doamne ales numa de mândre cules de pe carul cel de fan să mă bage doamne-n sân cum de dragoste-s flămând cu mândrili-oi fi pe-
CÂND O FI CEASUL DE SOMN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356195_a_357524]
-
și prin parcuri, vorbeam de una alta, dacă nu ne vedea nimeni ne țineam de mână și ne jucam distrându-ne de jocul lor, ne zâmbeam și ne opream privindu-ne în ochi până unul dintre noi simțea că-i lăcrămează și și-i cobora. Stăteam pe vreo bancă zgribuliți și ne atingeam umerii, ne împingeam unul pe celalalt și iar râdeam. Și într-o seară din asta am sărutat-o. Ne-am oprit pur și simplu amândoi în semiîntunericul platanului
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
dragoste ,aducând în mijlocul acțiunii doi eroi: ,, Dacă venea pe stradă Cu mâinile în buzunar Și ochii râzând Cu sunet ritmat-cunoscut Aș fi fost uimită luminată De o scumpă viziune Imaginea ta mă pătrunde Întindeți brațele Unindu-ne mâinile Râzând și lăcrămând Frate! Referință Bibliografică: Dragostea mai presus de orice / Paul Leibovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1752, Anul V, 18 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paul Leibovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DRAGOSTEA MAI PRESUS DE ORICE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371742_a_373071]
-
că au găsit un norod orb și de aceia s-au strâns unul peste altul" (Golescu, 1963: 80). Sau, făcând o paralelă între cea ce vedea în alte părți și la noi, spunea: "întorceți-vă ochii și la preoții noștri și lăcrămați, hotărând că mai bine este acele venituri mănăstirești să se întrebuințeze chiar spre învățătura preoților, îmbrățișând adevărata virtute, facerea de bine, iubirea către turmele ce li să încredințează, întru adevăr pătimind ..." (Golescu, 1963: 117). Comuniunea spirituală legată de credințele și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cuvinte propiată/ Și-n zarafir îmbrăcată”), care îi ducea fiului merinde la temniță 451, „muma strinului” („Cea mumă bătrână/ Lu strinu ești mumă!”452), mama din Păcurari străin („Și vi-ți întâlni/ O mamă bătrână,/ Cu cârpă de lână,/ Lacrimi lăcrămând,/ Păru-și despletind,/ Noroc blestemând,/ De fiu întrebând...” 453) își împlinesc funcțiile ce derivă dintr-o maternitate acaparantă. (Dar nu numai. Văduva poate să fie - ca în balada Ion ăl Mare - o gazdă căutată de haiduci: Iar Călin ce mi-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bani La vederea lunii Pă aripa șubii 466. Ori: Pre munții cei mari Sunt trei păcurari [...] De cumva veți mere Pe la târgurele, Cu oi de-ale mele, Și vi-ți d-întâlni O mamă bătrână, Cu cârpa de lână, Lacrimi lăcrămând, Păru-și despletind, Noroc blestemând, De fiu întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]