50 matches
-
nababa-i opulență, când inițiativele și politicile însănătoșirii în multe domenii (învățământ, sănătate, cultură, protecție socială etc) sunt tarate de indiferență și de ocaua corupției și jumătăților de măsură este timpul...!!!???”. Prea vocal și garnisindu-și discursul cu ingrediente cu invocări lăcrămoase și paternaliste obținea adesea efectul scontat, alăturând masei de nemulțumiți (puțini în sală și aflați întâmplător p-acolo) și câțiva simpatizanți hotărâți s-o rupă cu flecăreala nerostuită și demagogică... și oratorul, simțind cumpăna celor din urmă apela la alte
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Retorica_patriotarda_.html [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
Nici la Distrigaz și, mai târziu, nici la Electrica S.A., la Salprest, ori la Meridian 22, unde plătea apa și canalizarea,nu aflase o explicație mulțumitoare a visului său. O fi scara lui Iacov, maică, îl fixase cu ochii ei lăcrămoși o băbuță, n-ai văzut matale îngeri urcând ori coborând pe ea? Nu, îi răspunsese uimit de întrebarea ei. Nicio mirare, nicio mirare, venise răspunsul băbuței, că îngerii nu se văd așa, cu una, cu două, ei se pot înfățișa
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/A_opta_treapta.html [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
cârcimă, când vreun „client” reclamagiu îl cinstea cu un păhărel, declara nostalgic „dacă aș fi urmat în anii tinereții o școală de cadastru, astăzi aș fi fost ”cocă de bani”. N-am avut noroc!” Când sorbea ultimul pahar, cu ochi lăcrămoși, ofta cu obidă: ce știți voi cu ce se mănâncă triangulația? Apoi îi uluia pe cei de la mese cu „sinus la pătrat plus cosinus la pătrat”. Adevărul era că se descurca binișor cu cele câteva cunoștințe elementare de cartografie. Aici
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
așeza, în tihnă, potrivit cu truda creatoarei, cu lecturile pe care le va acumula, cu echilibrul pe care va reuși să-l instituie între planuri, cu capacitățile de sublimare, cu înțelegerea adâncă a adevărului că poezia este sugestie și nu rostire „lăcrămoasă”, toate victoriile lirice pe care noi, cei ce vom mai rămâne pe baricade, avem tot timpul să le așteptăm. *** Melania CUC: Georgeta Resteman, o fărâmă de azimă într-un deșert al întrebărilor Privită pe ansamblu, poezia Georgetei Resteman este ca
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_ecouri_la_o_carte_de_descatusari_li_george_roca_1327650208.html [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
sară din orbite. Am urlat și m-a lăsat în pace. Dar nu mult, că a vârât mâna pe sub cămașă și a început să execute solfegii pe claviatura coastelor mele, transformate ad-hoc în acordeon. Mă uitam la el cu ochi lăcrămoși de bovină și gemeam. Probabil că numai așa l-am înduplecat să mă lase în pace. Și-a retras mâna și a mormăit, ca pentru el: - Mda! Ați făcut bine că nu l-ați adus la școală și nici nu
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441902298.html [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
zgâiesc spre mine noi urine: m-au arestat în toi de rut rechini pe cord ei mi-au crescut scriu simfoniile atride nădăjduind că m-or ucide : ei doar privesc râzând scârbos strigoi lugubri pân' la os ...leproși duioși și lăcrămoși mă-nghit în dumicați scabroși se luptă-acum - sub patrafire să nu mai fiu nici amintire... -------------------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 16 mai 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - POEME DE TAINĂ / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1463558286.html [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, tare-mi
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Calesti_cu_povesti_ingeresti_maria_doina_leonte_povestiri_pentru_fabian_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
Simona Tache Aflai și eu, de-abia azi, de tam-tam-ul cu ucigașul Mihaelei Runceanu. A fost scos, anul trecut, la mezat de minunata emisiune a lui Măruță, Happy Hour. Reporterițe lăcrămoase l-au descusut, în mai multe rânduri, în legătură cu episodul crimei: “Și la ce oră ați ajuns la Mihaela?”, “Și ea ce făcea?”, “Și cum v-a venit ideea s-o omorâți?” etc. etc. etc. Încet, încet, omul a ajuns cunoscut
E OK un reality-show cu ucigaşi? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18361_a_19686]
-
prinde tema migrației va trebui să fie mai mult decat plâns de milă sau un raport oengistic, un român bun în care apare sărăcia rurală va trebui să fie dincolo de ironiile stupide urbane de până acum, dar și dincolo de valurile lăcrămoase filantropice. Pentru asta, da, artiștii ar trebui să prindă gust pentru fight ideologic. Pentru că s-ar putea să ne trezim cu teme cu marginalizați la modă bine acoperite și reprezentate în librarii, dar fără câștig real în expresie artistică. Mai
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
plătită negustoria lor de fraze. Dar nu de opiniile d-lor Mărzescu și Vulturescu e vorba; dumnealor ar lua oricât li s-ar da, fără mult scrupul, mai ales când s-ar bucura de... încrederea țării. E vorba de comedia lăcrămoasă și sentimentală ce-a jucat-o d. Brătianu cu ocazia aceasta. Iacă ce zice între altele d-sa: Spunea onor. d. Lahovari că amicii d-sale politici au stat pe această, bancă 5 ani cu această leafă. Așa este dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
duzină, a căror inteligență nu consistă decât în șiretlic comun, precum îl are orice zaraf evreu și orice samsar grec din Brăila, asemenea capete lipsite de orice adâncime și de rezonanță, asemenea caractere meschine se găsesc pe toate ulițele. După lăcrămoasele vorbe prin cari da a se înțelege că dumnealui și-a pierdut starea pe care n-a avut - o, că dumnealui a fost cel care a mâncat în restauranturile cele mai elegante ale Parisului pînea amară a exilului, înduioșarea și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
când vorbim de ele, altfel întoarcem condeiul. Au e destul de clar pentru oricine că numai prin renegarea programei lor și prin convertire la principii conservatoare roșii sânt posibili în țară? Evident "Romînul" n-o poate tăgădui fără a dezminți scena lăcrămoasă a d-lui C. A. Rosetti cu ocazia proclamării Regatului și a încoronării. [25 septembrie 1881] ["ACUZAȚIUNEA RIDICATĂ... "] Acuzațiunea ridicată în contra cabinetului Catargiu avea de scop a înlătura sau a neutraliza influența partidului tocmai în momentele critice ale războiului ruso-turc
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
design și pantaloni de firmă ce-i pun în evidență posteriorul seducător, întreabă pe jumătate dezamăgită, pe jumătate panicată: dar nu mai aveți nimic de secol XVII sau XVIII, artă franceză, nimic? Întrebare la care bătrânul preot catolic cu ochi lăcrămoși și nasul umed, ghid prin pântecele catedralei, răspunde: Nu mai avem nimic, pivnițele sunt goale. Totul a fost cumpărat de americani în anii 80". Apoi o chestionează pe tânăra "galeristă" dacă nu o interesează chiar nimic din lucrurile adunate acolo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mi-am amintit că nebunul de Basteshaw îl pomenise pe acest Ghiberti așa că am urmat instrucțiunile omului și am ajuns în Piazza del Duomo. Nu erau mulți oameni la Capelă, din cauza frigului, doar câteva persoane stârcite de ger, cu ochi lăcrămoși, care vindeau suveniruri și agitau pachete de ilustrate legate în teancuri. M-am dus și m-am uitat la tăbliile aurite ce povesteau întreaga istorie a omenirii. Și cum mă uitam eu, în timp ce capetele de aur ale presupușilor noștri străbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aveau 35 sau 40. Îi despart acum preocupările, pentru că holdingurile agroindustriale au foarte puține în comun cu delegările, suspendările și inserarea liricii britanice pe portalul Comisiei. Mai nou, cei doi mari prieteni ai arbitrajului se ceartă frecvent și se împacă lăcrămos, motivul divergențelor fiind întotdeauna orgoliul, iar motorul împăcării, conturul mai definit sau mai estompat al prieteniei de decenii. „El vrea să fie tot timpul cu piciorul pe accelerație“, spune Porumboiu despre geamănul său, adăugînd: „Dacă procedezi astfel, riști să intri
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
277) sau rămas implicit în sintagma gradului de intensitate: „Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...” (M. Eminescu, I, p. 116). În primul caz se exprimă amândoi termenii comparației sau rămâne subînțeles primul termen: „Așa că închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene,/ Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene.” (M. Eminescu, I, p. 160). În cel de-al doilea caz, termenul al doilea al comparației rămâne neexprimat: „Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dotată cu vreo răbdare mistică, iar simțul meu critic este mereu un bisturiu apt să sancționeze; dar nădejdea nu mi-am pierdut-o într-o ultimă Românie ceva mai pură decât înaintașele sale. Manifest iritare la misionarismele desuete, la patriotismele lăcrămoase, la patetismele lichefiate care mă scârbesc. România este pentru mine acel steag cu stema comunistă decupată, din decembrie 1989. România este gaura din steag, o rană curățată parțial, fragmentar, relativ. Mi se pare jenant să spun, să recunosc că îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și mai din timp la gară. Știind că am aproape o oră până la opt când are loc plecarea trenului ... m-am înfundat într-un fotoliu din sala de așteptare ... cu fața spre peron pentru a mă mai distra cu despărțiri lăcrămoase sau ... bucuroase, cu întârziați de ultima clipă sau făcând suta de metri spre a-l ajunge ... mai ales că, la un moment dat, chiar am asistat la o asemenea plecare de tren cu mulți alergători disperați. După o atare delectare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Claire, vase de tot felul. Mă prefăceam că disting în semiîntunericul care se lăsase, linia unei siluete ecvestre dintr-un tablou de Géricault. Urmăream atent conversația monotonă, cu voce gravă și în surdină, a Agatei cu o prietenă zgribulită și lăcrămoasă 67. Numele Alda imaginează momentul genezei unei picturi a lui Breughel: Bruegel trebuie să fi avut viziunea Turnului Babel privind din iarbă, cu un ochi mic, fantastica cetate care este trunchiul retezat, rămas în picioare, al unui brad - în care
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mine a venit, să știi. De ce m-au tulburat acele vorbe voi spune îndată. În urmă cu treizeci de ani, în amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
traducere matură. Asta nu Înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, În paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cu ștefan, cu Mihai Viteazul, cu Epistescu [Eminescu], cu Păunescu. Dac-o ții așa, în doi ani nu mai ești vedetă!” Gil (aidoma lui șeicaru și Socaciu) e un tip solid. Are o față ovală, colorată, lucioasă și pleoape roșii, lăcrămoase, de evreu care a citit la lampă. Surîde la vorbele lui Cs. (cu care e, pare-se, amic) și răspunde politicos la întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși în pene
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ocazii când, la televiziu nile noastre, oamenii încetează să fie o simplă statistică și sunt luați în considerare pur și simplu, ca ființe umane. (Nu asta ar trebui să facă presa tot timpul?) (2009) Ohtatul poeticesc Ohtatul poeticesc - duios și lăcrămos sau grav și plin de importanța proprie - este încă foarte drag realizatorilor de emisiuni din TVR. Ar mai fi el drag și altora, de la alte posturi, dar acolo spiritul comercial și insensibilitatea patronilor (sensibili doar la audiențe și la bani
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la producția americană mediocră (pentru că oamenii aceia nu-și bat capul cu aburiș, ci povestesc profesionist !), a fost de partea lor. Iar rezultatul este un Cinematograf care nu există ! Există doar bunele intenții, dar acestea, după cum am văzut, devin cataclisme lăcrămoase și experimente hiperteziste. Sau nici măcar atât... Ca și cum în Dreptul la replică al lui Laurențiu Damian publicat de revista dumneavoastră, acesta susține ca aș fi afirmat despre el tranșant : L.D., un regizor care nu există. îmi place cum sună ; din păcate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
revenirile în prezent au loc totuși din când în când ; însă este imposibil de spus de ce în anumite momente, și nu în altele. Funcția dramatică a contrapunctului pare să fie mai degrabă efectul unui hazard de montaj. Imola (Ioana Moldovan, lăcrămoasă) trăiește așadar la Timișoara împreună cu colegele ei de fabrică, șvăboaica Hilde (Mihaela Rădulescu, mămoasă) și Nina (Daniela Nane, irosită), într una dintre acele case bănățene care seamănă cu versiunea locală a locuințelor neorealiste : o clădire aproape neverosimilă, cu o intrare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]