73 matches
-
înfundat și astfel să nu prea mai simt cum trebuie gustul mâncării pentru care am ieșit în oraș și am și plătit o sumă frumușică. Fără să mi se mai coloreze albul ochilor cu forță în nuanțe de roz bombon lăcrimos. Ajuns la fața locului și am fost cuprinsă de un văl de duioșie. Am descoperit că, fără fumul care să îi învrăjbească, lupii sunt în stare să se pupe cu mieii bine mersi. Mi-a venit să le strâng în
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste by https://republica.ro/orasul-nu-mai-fumega-ultima-noapte-de-razboi-intaia-noapte-de-dragoste [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > BETEGITA DE FRUMOS Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului betegita de frumos, betegita de simțire plânge doina lăcrimos, plânge fără contenire betegita de căldură, betegita de alean, pustiită-n bătătura, plânge tristă an de an betegita de pădure, betegita mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade
BETEGITĂ DE FRUMOS de DORA PASCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1474488149.html [Corola-blog/BlogPost/380827_a_382156]
-
când e vinovat. -Eu ziceam una, Ea, alta și tot așa. -Care Ea? întrebase Gabi holbându-se peste rama ochelarilor. -Chiar așa! Ți-ai luat o menajeră? Sau ce? De când? se iți și Sandu curios nevoie mare, privind cu ochi lăcrimoși peste obrajii ca de-o mască râde, o mască plânge. Anghel n-auzise întrebările. Ori era prins de ce-avea de povestit? Ce-auziseră fusese un real show: ,,-Azi n- am fost fericit... -Știu! Bătrânețea, bolile, lipsa banilor... -...frigul, tu
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1462688980.html [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
mi se cuvin!? Chiar mă crezi așa de bun, suav, divin? Stau și mă gândesc profund, devin perplex: Ai uitat?! Nu știi că îngerii n-au sex? În van eu voi privi ochii tăi frumoși! Pururi vor rămâne triști și lăcrimoși. Parfumul vieții,-n floare, s-o risipi În vânt, prea iute, din ochi cât ai clipi! Degeaba frumoșii tăi ochi albaștri Vor hoinări în noapte printre aștri! Că doar lumina lor să strălucească Nu înger vrea, ci mână bărbătească! Tu
MI-AI PUS ARIPI DE INGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Mi_ai_pus_apiripi_de_inger_george_safir_1359398154_dhjhy.html [Corola-blog/BlogPost/348880_a_350209]
-
frumoase,te mândreai și tu cu ele:uitați fata mea cum țesenu-i așa că nu sunt rele?... XII. BETEGITĂ DE FRUMOS, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. betegită de frumos, betegită de simțire plânge doina lăcrimos, plânge fără contenire betegită de căldură, betegită de alean, pustiită-n bătătură, plânge tristă an de an betegită de pădure, betegită mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierită prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul Citește mai mult betegită de frumos,betegită de simțireplânge doina lăcrimos,plânge fără contenirebetegită de căldură,betegită de alean,pustiită-n bătătură,plânge tristă an de anbetegită de pădure,betegită mișelește,fără fragi și fără mure,doina încărunțeșteși precum rugina roadepână în adâncuri fierul,doina noastră-ncet decadefiindcă-și pierde fluierulne rămâne
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
aceea vă zic prieteni / mai bine ar fi să fiu orb / pe câmpul dintre București și Pitești / și voi, primii cu plugul să fi tras / brazdă pe pământului cerescului din cerești / să-mi fiți voi prieteni coadă de cometă / nu lăcrimoasă, nu umedă / ci luminoasă și forfecătoare / în cinstea unui om cel oarecare. («Testament» / «2 februarie 1981» - AmNS, 251). Restul poemelor din acest ciclu se înstelează în „trena cometei“ de Noduri și semne, ca exerciții ale „dezobișnuirii de trup“: ...Hai să
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
pe Neluțu, un tânăr care crescuse sub ochii noștri, acum de aproximativ treizeci de ani, sărit bine de suta de kilograme, barbugiu împătimit, cu tot ce înțelegem prin asta. Îmi bloca, fără efort, ușa liftului, având, ca de obicei, ochii lăcrimoși plus un puternic iz de basamac. I-am dat, politicos, binețe ca să nu fiu considerat, în spiritul noilor reglementări, provocator de conflicte. M-a privit destul de tulbure și mi-a răspuns vesel: - Hai, noroc, băi, nea, să moară mă-ta
RIPOSTA PROPORŢIONALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1404142959.html [Corola-blog/BlogPost/360008_a_361337]
-
dar și al poeziei languroase înălțate la cer pe sforile melodicității și ale extazului în imaginar, pe când la Angela Nache înseamnă doar, cum bine notează Mircea Iorgulescu într-o prefață, cultivarea emoției în chip sistematic, însă fără patetisme și cochetării lăcrimoase, ci discret, lucid și mai ales, autentic, adică viu și natural. Nu vom găsi deci în placheta ei de poeme ale cotidianului prozaic sau trimiteri obiectuale la proza vieții sau monografii ale străzii (dacă, totuși, găsim, cazurile respective sunt enunțuri
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Romania_literara_laurentiu_ulici_prima_verba_diferente.html [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
și permite a-l fraieri și a nu-i păsa de nevoile lui reale. Consecvent în precauție, ceea ce iarăși devine un atu pentru el, acest câștigător nu se-mbată deocamdată cu apă rece, se delimitează de la a defila dâmbovițean și lăcrimos cu Băsescu, alegând o participare sobră în capitala ardeleană a Unirii și lasă guvernul să arate cum își poate ține propriile promisiuni („pomenile electorale” - cum au fost catalogate) după ce i-a fost desființat prin demascare aparatul și metoda de propagandă
ÎN ALT FEL DESPRE CÂŞTIGĂTOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_leu_1418353844.html [Corola-blog/BlogPost/367804_a_369133]
-
și nici nu-i uscase sufletul. Nu înțelegea Ionică ce voiau să spună rușii cu uscatul și unul dintre ei se bate cu mîna pe inimă: "serțî", apoi scoate tutun dintr-o țigară, îl fărîmițează între degete și-i zice lăcrimos "Asta nu serțî Nicolai". Două balalaici i se spărseseră rusului în raniță pînă să ajungă în România. Pe-asta de acum i-o găsiseră camarazii la o casă de amanet și o rechiziționaseră în contul sacrificiilor pentru victorie. Era încrustată
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
Mânată de un impuls, Gabriel îi oferi lui Hattie o tartă (pe care o cumpărase pentru ceai) și pe care Hattie i-o înmână lui Pearl care, la rândul ei, o așeză pe jos, în hol, lângă ușă. Ochii sinceri, lăcrimoși, ai lui Gabriel o fixau pe Hattie cu o simpatie neîncrezătoare. Astăzi, Gabriel avusese nefericita idee de a-și lega la spate, cu o panglică, părul pleoștit. Fața îi era încordată și lucioasă, iar nasul înroșit de vântul de aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da, am luat răceala de la Tom. — Cred că Gabriel e cea mai tâmpită și mai lăcrimoasă ființă omenească pe care am cunoscut-o vreodată. Și e îndrăgostită de tine. — Da. Nici asta n-are nici o importanță. — De ce-ai venit aici? — Din cauza lui Bill Șopârla. — Mi-am spus eu. Alex se așeză lângă George și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote, văietături, îmbrățișări și pupături lăcrimoase, pe mâini, pe cap, pe urechi, pe obraji și direct pe gură, tipul nostru, care mai era și crescător amator de dulăi de rasă, dresați special pentru lupte clandestine de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro, unde este Brontozaurul meu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
martirilor” cauzei naționale. Un articolaș pirpiriu publicat într-o gazetă sau, mai simplu, câteva cuvântări (strigături) la un miting îți asigurau un loc în mult râvnitul pomelnic. Esențial era să te arăți, să fii văzut, să spui pe un ton lăcrimos cât de mult ții la oamenii acestui pământ. Dintr-o simplă vocație, care se deschise generos în perioada de avânt revoluționar ce ne animase pe toți, martiriul în numele cauzei naționale devenise de la un timp o meserie profitabilă, care te mai
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
probabil fără precedent - din punct de vedere cantitativ - în istoria culturii românești, Constantin Bacalbașa și-a încercat forțele și în domeniul literaturii. A debutat, de altfel, în presă, în 1878, cu poezii lipsite de har și de clamatoare în stilul lăcrimos al epocii: Cât toamna e departe de a vieții cale Și fruntea mea jună în sus va căuta Curgi nectar al vieții în sacre pocale Până n-o fi jale Până moartea cruntă nu ne-o secera!38 Singur, sau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu mai terminam povestindu-ne, unul altuia, începutul vieții noastre. ne-am despărțit și a rămas să ne revedem în ziua următoare, dar și în altele, și apoi am mers și la câte un film, după unul din ele, mai lăcrimos și cu începuturi de căsnicie, că așa erau atunci unele pelicule, dulci provocatoare, după ce am ieșit de la spectacol, cu toate că mă socoteam a fi îndrăzneț, de data aceasta m-a m dovedit un mare timid. Rușinos, mi-am dezvăluit gândul și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
n-ai încercat de vreo șapte ori pân' acum. Uite și tu ce de treabă avem, numai tu mai lipseai d-acia. Asta să fie pentru ultima oară, da?". Nu-i dăduse niciun răspuns. Se mulțumise doar să ridice niște ochi lăcrimoși către ea și să ofteze amar. Ce altceva putea să facă? Se așeză pe scăunelul pus strategic lângă grilajul metalic al porții auto. Privi pentru a mia oară pe ziua de azi în lungul străduței, spre bulevard. Nici urmă de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Conținutul lui îl scoase pe Porfiri din apartamentul său. ă Alexander Grigorevici, nu ai văzut cine mi-a lăsat asta? Așezat pe taburetul său înalt de la birou, funcționarul șef abia de-și îndreptă privirea înspre Profiri, fiind reținut de lamentările lăcrimoase și incoerente ale unei femei slabe și agitate. Deși pălăvrăgeala ei produse pe fața funcționarului o expresie de dezgust profound, acesta nu își putea lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și în plus este uns cu toate alifiile? Plâng și eu uneori Mă întrebați ce fac eu acum? Păi nu vedeți? Plâng domnilor, plâng. Dar să nu vă închipuiți că am dat ușor, ușor în doaga lui Băsănău, ciumetele ăla lăcrimos, care cum vede un stol de cai verzi pe pereți, hop și el cu lacrimile, ci eu sunt om serios, cu număr la poartă și agud în curte, așa cum mă cunoașteți și cum mă cunoaște și nea Vasile hingherul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și sentimentale. Asupra unei opere artistice, însă, nu se cuvine să verși lacrimi, cum mărturisește N. Steinhardt, la un moment dat, că i s-a întâmplat. Categoric, sentimentalismul e, bine știut, de origine psihologică și ucide artisticul. Admirația nu-i lăcrimoasă decât în cazul unor receptori de emoționabilitate în afara esteticului. Moralistul nostru scrie despre obligația artistului de a cunoaște ticăloșiile (firește!), ca acelea, exemplifică el, săvârșite de huligani în metroul din New York; să scrie despre "știința organizării și apărării libertății", despre
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
poate”. Sunt surprinse expresia feței, gesturile melomanului sub vraja sonorităților mozartiene: „Emoția-i este nebiruită. Iată cum i se ridică mâna la arcul sprâncenelor, sub pornirea unei voluptăți sufletești care aproape doare; iată ce legănare a capului și ce zâmbet lăcrimos și extatic de duioasă mulțumire ca pentru o binefacere ce-i vine din generozitatea cerului”14. Un concert simfonic de calitate îi apare lui Caragiale ca „o vasta paradă triumfală, un carnaval monstru cu nenumărate cortejuri de gândiri și patimi
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
venită în vizită, ca și mama, la tanti marioara...), ea rostește totdeauna aceeași frază (i se adresează de fiecare dată mamei): "Angelo, dacă aș putea eu să dau timpu-napoi!..." Are un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile pâlnie, se varsă în mintea mea cuvintele sale și încep să lucreze, mă străduiesc copilărește să le înțeleg și nu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa era. Nane își petrecu din ochii prietenul până când deschise ușa prăvăliei de peruci. Apoi se apropie încet, până lângă felinarul în care încă mai ardea flacăra lăcrimoasă și așteptă răbdător. Știa că nu era nevoie de mult timp, până când îl va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-așa și fu. Pe ușa prăvăliei își făcu apariția un bărbat tânăr care îi zâmbi prietenește. Avea pe
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
ambitus și putere a coardelor vocale. Nimic din toate acestea n-are să mă facă mai fericit. Începusem, asemeni poporului meu, să mă consolez cu eternitatea lor ca și cu iminența bolilor vârstei a treia: reumatismul, calviția, țesuturile adipoase, scleroza, ochii lăcrimoși, damblageala, surzenia și diminuarea dorinței sexuale. Dar aș putea fi, poate, măcar mulțumit — împreună cu poporul meu —, dac-am scăpa și de prezența lor, și de lista de beteșuguri enumerată mai sus.
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]