617 matches
-
lovi, și dacă vei preferă să-ți pui coadă între picioare și să pleci, eu nu te văd ajungînd departe, decît prin bunăvoință altora! Dragoș, comunicarea pe lumea asta e relativă: 1. încearcă să convingi un câine să facă la lădița cu nisip, rugand-ul cu binisorul!!! nu vei reuși, pentru că pentru a convinge un animal, sau măcar a-l face să te înțeleagă trebuie să folosești bâtul și răbdarea!!! 2. încearcă să îi demonstrezi unuia cu 2 clase, folosind o
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
fi suspectată. De ce să se fi căsătorit cu o femeie mai în vârstă decât el cu 3 sau 5 ani? Trebuie să fi fost ceva la mijloc. Poate că Șolohov a fost șantajat sau ademenit cu ceva, spre exemplu o lădiță cu manuscrise pe care el și le însușește... În 1928, când primele două volume ale Donului liniștit tocmai se publicaseră, "...a apărut și a început să circule prin redacții și edituri un jalnic zvon murdar, umflat cu tot felul de
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
pe front, în a cărui raniță Șolohov ar fi găsit manuscrisul; 2) socrul lui Șolohov, Piotr Iakovlevici Gromoslavski, este propus fie ca autor (variantă puțin credibilă, în ciuda argumentului că era om cu carte, ataman până la Revoluție), fie ca deținător al lădiței cu manuscrisul altui scriitor (cel mai probabil F.Kriukov) cu care l-a șantajat pe Șolohov pentru a-l face să se însoare cu fiica lui; 3) în fine, Feodor Dmitrievici Kriukov, cel propus de mai toți cercetătorii problemei: D
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
au început urmărirea penală și i-au intentat un proces de defăimare a patriei socialiste. în 1975 în ziua când să se pronunțe sentința Camil Demetrescu, având o experiență bogată în materie, s-a prezentat la tribunal și cu o lădiță cu lucruri personale; și a avut dreptate, deoarece președintele completului l-a condamnat la zece ani de pușcărie. Apoi însă a urmat o scenă la care nu se aștepta, o scenă demnă de teatrul absurdului: toată lumea s-a retras, condamnatul
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
grafică, vase de ceramică, lut și sticlă pictate manual (vase decorative, vaze, ghivece, scrumiere, farfurii, oale pentru sarmale, ulcioare, străchini, ceainic, ploscă), abajururi împletite din frunze de banan, tapiserii, covoare țesute manual, confecții (ie, vestă, marame), traiste, statuete, diferite sculpturi, lădiță de zestre, gablonțuri, felicitări, albume foto, păpuși îmbrăcate în costum național, ouă încondeiate, sfeșnice, bețișoare parfumate, uleiuri aromate, căsuțe tradiționale românești ornamentale și altele. Majoritatea obiectelor sunt lucrări de artă modernă și tradițională realizate de artiști plastici. Galeria vă stă
Agenda2004-17-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282334_a_283663]
-
treceau brașovencele, trăsuri cu patru locuri, acoperite cu piele neagră și fără uși, semănînd oarecum cu niste gondole, transportînd călugărițe și a uneori a cosciuge acoperite cu satin sau percal roz". Așa a văzut, prin 1876, trecînd spre cimitir o lădița încărcată pe o brașoveanca însoțită de preoți în odăjdii, în care se află fetiță (Maria) regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Un an mai tîrziu, de Paste, la biserică Domnită Bălașa, domnitorul participînd la slujba, mîngîind pe sora ei
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
-mi facă rost de una. Frumoasă, deșteaptă, brunetă (nu-mi plac pisicile blonde sau gri-șobolan) și cât se poate de junioare, ca să nu mă trezesc cu vreo needucată și să-mi petrec restul vieții învățând-o să facă pipi la lădița cu nisip, și nu în oala cu sarmale, în sticla mea de șampon sau pe desktop, în folderul cu fotografii personale. Zis și făcut. Peste două zile, amicul pisicar, îmi livra, răvășit, marfa la mine acasă. Răvășit pentru că marfa făcuse
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
dar nici măcar asta nu era cel mai nasol lucru. Cel mai nasol cu adevărat era mirosul. Când intram în casă, mă izbea un miros atât de puternic, încât mă înverzeam instantaneu de greață. Am început să schimb zilnic nisipul din lădiță. Degeaba. Mirosea la fel de rău. Și mirosul, și comportamentul isteric spuneau că ar fi putut fi vorba de călduri. Dar pisica avea doar trei luni! “Nu are cum să fie în călduri”, îmi spuneau cunoscătorii. Nu era în călduri, poate, dar
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
clătinându-mă din cauza duhorii, și după hărțuiala de “bun venit”, m-a abandonat un pic, ca să facă caca. Probabil că - vorba lui Bote - mă iubea de se căca pe ea. După ce s-a ușurat, am văzut-o cum părăsește sprințară lădița de pe balcon, intră în sufragerie, se urcă pe canapea și... și... șiiiii... pur și simplu se șterge la fund. De canapea! De canapeaua mea! Canapeaua mea, pe care aș fi stat eu, dacă în sufragerie n-ar fi fost ea
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
și de cât suntem de preocupați de „mâncarea sănătoasă“. A, că există câteva bunicuțe pe planetă, care au, fiecare, câte 10-15 găini care mănâncă porumb netratat și fac și fitness la liber, prin bătătură, OK. Că mai există și câteva lădițe de roșii, pe toată planeta, crescute în condiții perfect „bio“, de acord, doar că planeta e mare, iar cetățenii obsedați de sănătate sunt din ce în ce mai mulți. De-aia zic: nu mai bine, decât să dezvoltăm obsesii și să alergăm toată viața
Fitness-ul pentru găini, viitorul alimentaţiei „bio“ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19840_a_21165]
-
pe ici pe colo mai ajută puțintel Însă dumnealui Orgoliul e desigur...cel mai cel. Și trecănd cu nasu-n vănt ,fără să bage de seamă A alunecat “vedeta”pe o coajă de banană Sa-ntins căt era de lung printre lădițe și mese Însă nimănui din piață nu părea prea rău să-i pese, Fiindcă-l cunoșteau cu toții cât este de prefăcut Și nu le păsa că dânsul (din mândrie)a căzut. Bunătatea cum o știm n-a auzit de ranchiună
ORGOLIUL SI BUNATATEA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384199_a_385528]
-
să le umpli, iar în anii '70 - pentru că eram fudulia familiei (prima fată la facultate) și treaba mea era să învăț, nu să car. E drept că toamna mă deșălam câteva zile cu lăzile de cartofi, coșurile de porumb și lădițele de mere la muncă patriotică. În schimb, nu mă mai gheboșam cu lemnele și cărbunii din pivniță, pentru că locuiam deja la bloc, pe strada Păltiniș, unde povestea cu bărbăția mea, deja cuprinsă de slăbiciune pe Ion Vasi prin '62-'63
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la Costache, de pe când lucra tot la Ateliere că asta era a ciocănarilor de la tren, lădița cu scule și oleacă de pământ pe lângă casă, în mahala sau la țară, dacă erau de prin satele din apropierea orașului, căci altfel, numai din leafă, nu se puteau ajunge. Era un cufăraș negru de funingine și de unsoare, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de funingine și de unsoare, pe care-l avea și acum și pe care-l poartă toți la Ateliere. Cu bărbatu-su, Costache, chiar și râdea: La noi, zicea, oamenii se-mpart în două: cei care intră pe poartă cu lădițele, și ceilalți, care ies cu gențile pline. Lumea-i formată din șepci și pălării. Pălăriile merg cu trenul, și șepcile lucrează la tren. Dau cu ciocanul să scoată un ban, și cel cu pălăria, un bot de câine, o javră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de asta, zicea: Fur, strâng de gât pe cineva, mă fac frate și cu dracu, numai pe copii să-i scap. Ei să nu se mai milogească pentru o bucată de pâine și să câștige banu cu condeiu, nu cu lădița-n mână și cu ciocanul. Și-ncepea să-njure: Dumnezeii lui de ciocan cine mi l-a pus în mână, c-am s-o iau prin trenuri într-o bună zi și să le dau la cap la toți! Hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ghiță, și de nebăgare de seamă. Cocârjat, cu lada de chei franceze în brațe, n-auzea decât pașii lor în urechi și gâtlejul lui, ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tipărită denominalizarea POȘTA ROMÂNĂ. De atunci, roșu a devenit culoarea tradițională a Poștei Române și în consecință se folosește cu preponderență. Cutii pentru scrisori confecționate din poliester Nu se știe în ce culoare au fost vopsite primele cutii pentru scrisori(lădițe de fier) amplasate în piețele orașului Iași, în 1858, și cele de pe străzile orașelor din Muntenia din 1862, dar mai târziu, s-a folosit în acest scop culorile albastru și galben. Poșta adoptase către sfârșitul anului 1854, culoarea albastru pentru
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
bună, stabilind ca totul să fie gata pe la începutul lui martie, când s-o întoarce de la București. Strânse, împreună cu Carmen și cu câțiva copii, ce era prin livadă și strugurii de pe cele două sfori de vie, păstră pentru el câteva lădițe cu mere, pere și prune, duse câteva lădițe cu mere și struguri la școala din sat, împărți și la copiii care-l ajutaseră și ce rămase slavă Domnului rămăsese destul conveni cu Carmen să le ia la ea acasă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
începutul lui martie, când s-o întoarce de la București. Strânse, împreună cu Carmen și cu câțiva copii, ce era prin livadă și strugurii de pe cele două sfori de vie, păstră pentru el câteva lădițe cu mere, pere și prune, duse câteva lădițe cu mere și struguri la școala din sat, împărți și la copiii care-l ajutaseră și ce rămase slavă Domnului rămăsese destul conveni cu Carmen să le ia la ea acasă, să facă ce-o ști cu ele magiun, țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sosirea primelor ninsori, se pregăti de plecare la "iernat", la București. Ca și în alte dăți, o rugă pe Carmen să aibă grijă de Toni, îi lăsă ceva bani pentru mâncarea câinelui, cheile, mai verifică odată geamurile și ușile, puse lădițele cu fructe în portbagaj, își luă rămas bun de la casă, de la livadă, de la Toni și, oftând, se sui la volan și plecă. Tot drumul îl făcu trist, se gândi la ce lăsase în urmă, la frumusețea și liniștea casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și dulceața de rubarbă, după care se băteau nemții, despre succesul magiunului de la Topoloveni... Îi veni ideea cu administratorul agenției austriece, cu care aranjase închirierea casei de la Bușteni. Mai trecuse pe la el să-l salute, îi mai lăsase câte o lădiță cu borcane de dulceață de afine, de zmeură, cu zacuscă de hribi, câte o sticlă de afinată și omul nu mai știa cum să-i mulțumească și să laude darurile primite. Îl anunță telefonic de o "discuție de afaceri". La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Dora Pavel " Îmi țin poemele într-o lădiță cu cheiță" DORA PAVEL: Cu ce scrii tu poezie, Marta? MARTA PETREU: Scriu cu orice. Doar să scrie bine, nu prea îmi plac pixurile astea, proaste. Scriu cu pixul doar dacă e bun. Altfel, scriu cu creionul și am ajuns
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
inspirație, necontrolată, vine munca, cea care e pe jumătate inspirație, iar pe jumătate e și meșteșug, de ce să ne ascundem?! D.P.: În sfârșit, nici acum nu ajung poemele la computer? M.P.: Nu, pe urmă ajung într-o cutie. Am o lădiță... D.P.: De păpuși? M.P.: Nu, nu e de păpuși, e o lădiță în care soacră-mea ținea tacâmurile și care e destul de mare, e ca o mică mobilă din lemn furniruit, iar înăuntru e căptușită. E minunată! D.P.: Are și
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
jumătate e și meșteșug, de ce să ne ascundem?! D.P.: În sfârșit, nici acum nu ajung poemele la computer? M.P.: Nu, pe urmă ajung într-o cutie. Am o lădiță... D.P.: De păpuși? M.P.: Nu, nu e de păpuși, e o lădiță în care soacră-mea ținea tacâmurile și care e destul de mare, e ca o mică mobilă din lemn furniruit, iar înăuntru e căptușită. E minunată! D.P.: Are și capac? M.P.: Are și capac, are și cheiță. Și, de cum am văzut
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
și care e destul de mare, e ca o mică mobilă din lemn furniruit, iar înăuntru e căptușită. E minunată! D.P.: Are și capac? M.P.: Are și capac, are și cheiță. Și, de cum am văzut-o, am zis: A! Asta e lădița pentru poeme! Și-acolo pun eu poemele când sunt gata. Mi le țin lângă mine trei-patru-cinci zile, le tot citesc și mă minunez ce-a putut să iasă din mine, iar pe urmă, când mă satur de ele, le pun
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]