46 matches
-
Același lucru putem spune despre el și când este internat la Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în țară, vorbește cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat să scrie și poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să-și păstreze ciornele, sau caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a pierdut, fie a fost aruncată la gunoi. Calvarul poetului a început la Botoșani unde i-a fost administrat prima dată tratamentul cu mercur. Când vine în
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1420451141.html [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
când vor veni, așa le place. Ea, cu ochelarii pe nas ștrincăne o pereche de șosete cu patru ace subțiri, pentu el. E toamnă. S-au retras în camera din spate , cameră de toată ziua , cu pat și păcel, masă, lădoi lângă sobă și , după ușă , un frigider mic, adus de copii. Au cules porumbul, au adunat prunele coapte, mustoase, au terminat cu cartofii pe care i-au pus în bordeiul zidit de el în panta grădinii, acolo țin și morcovii
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1487328398.html [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Același lucru putem spune despre el și când este internat la Odesa. Aici se comportă normal, scrie scrisori în țară, vorbește cu doctorii, este invitat la masă etc. El a continuat să scrie și poezie. Dar n-a mai avut lădoaiele lui să-și păstreze ciornele, sau caietele lui, hârtia scrisă, mototolită, fie s-a pierdut, fie a fost aruncată la gunoi. Dar când vine în țară și i se administrează injecțiile cu mercur, cade în reverie, îmbolnăvindu-se mai rău
163 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/163_de_ani_de_la_nasterea_lui_eminescu_ion_ionescu_bucovu_1358002116.html [Corola-blog/BlogPost/342419_a_343748]
-
Acasa > Versuri > Farmec > COLIND PENTRU ZGÂRCIȚI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Scoală gazdă și găzdoi Nu mai durmiți pe lădoi, Vremea-o fi să vă treziti Urătorii să-i primiți... Scoală gazdă, aprinde lampa, Deschide la ușă clanța, Te faci că nu ești acasă Ca să nu ne pui la masă... Mai odată te-om striga Și dacă nu ti-i
COLIND PENTRU ZGÂRCIŢI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Colind_pentru_zgarciti.html [Corola-blog/BlogPost/345103_a_346432]
-
somnul lui. Trenul trecea prin gări pustii, printre munți și printre văi spre Moldova lui natală: frumoasă Țara Moldovei... Ajunsese la Botoșani pe seară când soarele încă mai strălucea pe boltă. Merse repede la mătușa lui și lăsă cele două lădoaie cu cărți și bulendre și plecă acasă, îi era așa de dor de Ipoteștii lui din copilărie că nu mai avea răbdare să-i vadă. Găsise în gară pe Moș Țupa Chirigiul cu căruța cu care merse tot drumul până-n
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ei scrie poezii și-l amenință pe Gheorghieș, când află de la Mihai ce-i cu el acum în toiul noții, cu un blestem pentru că urgisea copiii prin străini, chinuindu-i. Rămas singur în camera lui, Mihai începu să scârme prin lădoaiele lui și să citească manuscripte. Avea o groază de poezii începute șI neterminate., acum era prilejul să le pieptene și să aleagă câteva pentru Convorbirile literare... Citește manuscripte... Sărmanul Dionis... Egipetul... Înger și demon... Floare albastră... Ochii ei cei mari
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
măsline. Stau să mă gândesc, tutusi, un pic; Voi lua și vin, o sticlă plină. O să ai nevoie de-un batic, Pentru toate, eu voi fi de vină. Și când cu duba ne vor duce, Încătușați vom sta pe un lădoi. Cu limba doar, o sfântă cruce, Într-un sărut vom tace amândoi. De astăzi timp avem de toate, Vom fi legați de mână permanent. Ne vom iubi pe săturate Și dragoste vom face pe ciment. Azi e pușcăria un hotel
IUBITO, HAI LA PUŞCĂRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_iubito_hai_la_puscarie_.html [Corola-blog/BlogPost/341825_a_343154]
-
motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiului fugi muzicale din sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la Jupâneasa Jipa din Fântânele Ușa-ntredeschisă gata să-nghită intrusul - rochia spălată și-apretată de Maria - extrăgea expert bunătăți din pachete, cu atenție, ca să nu scape din mână maioneza
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
masa din pin de la mijloc Sub lumini, o piramidă din produse-asortate în castroane adânci aurite și farfurii întinse pictate cu flori și himere-ncurcate, cumpărate la târg creionate din zbor în jurul planetei zbârcite, pe-nserate când lumina se cere la lupă. Lădoiul, cu-n etanș cauciuc în jurul ușii masive alinta măruntaie la temperaturi de la Poli Din misterul rochiei, un tremur și-un sughiț galactic scutura nărăvaș frigiderul; îmbrățișări igienice învăluiau comori neștiute sau bănuite... De departe oglinda cu vise chema pe Julia
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
a proprietății, la o gospodărie elementele distinctive sunt: poarta, portița, grădina și împrejurimile, fântâna și clădirile, după cum urmează: Majoritatea obiectelor de interior erau confecționate de către de "măsarii" (tâmplarii) satului. Acestea erau: patul cu sau fără "hobârlău" , "lăghițele", scaunele și "scăonencele", "lădoiul", blidarul, armăoaia și "cornoraru". Nelipsit era cuptorul cu vatră, înlocuit mai târziu cu "platul" cu sau fără "brotină" (cuptor), strămoșul sobelor actuale. Când locuința era formată dintr-o singură încăpere, în interior se mai găsea lada de zestre, polițe bătute
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
guri de aer, cine voia să mă convingă că era un aparat de radio? Păi sigur, Îl cunoșteam, trecusem pe lângă el În după-amiaza aceea. Centrul Beaubourg! Sub ochii noștri. Și, Într-adevăr, la ce anume ar fi putut servi ditamai lădoiul În centrul Luteției (Luteția, bocaportul mării de nămol subteran), acolo unde odinioară era Pântecul Parisului, cu trompele alea captatoare de curenți aerieni, cu sminteala aia de țevi, de conducte, cu urechea aia a lui Dionisie căscată asupra golului exterior ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eu n-am să fiu prin preajmă ca să mă urzice zâmbetul de primată ce-și arogă mult mai multă inteligență decât ar fi posibil să Înceapă sub frunticica cea teșită - mă sperie, zic, gândul de a fi băgat Într-un lădoi de scândură la doi metri sub nivelul solului, Înconjurat de pământ greu, umed și de neclintit. Da, știu... și totuși mi-e teamă. Nu ca tâmpitului de Foiște, adică să nu cumva să fiu Îngropat de viu, ci altfel, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șerpoaică nu are corespondent masculin în lumea umanului. Sufixul -oi schimbă și genul substantivelor inanimate, concomitent cu dezvoltarea mutațiilor semantice sau valorilor stilistice determinate de funcția sa de sufix augmentativ. Pornind de la substantive feminine, sufixul creează substantive neutre: ladă (F.) lădoi (N.) furcă (F.) furcoi (N.) bubă (F.) buboi (N.) Trecerea la neutru este facilitată de structura fonetică a substantivelor nou create; substantivele caracterizate prin trăsătura semantică+inanimat și terminate în diftongul oi sunt toate neutre altoi, butoi, cimpoi, mușuroi, sloi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează prin reținerea unei însușiri distinctive în planul lor semantic; aceste substantive denumesc clase de obiecte cunoscând o nouă reorganizare, din punctul de vedere al unei însușiri; prezintă această caracteristică substantivele create prin sufixe diminutivale sau augmentative: lădiță = ladă mică, lădoi = ladă mare; spre deosebire de acestea, termenul de bază, substantivul ladă, este indiferent la această opoziție mic-mare: ladă mică, ladă mare. Adjectivul actualizează în mod explicit o anumită însușire a unui obiect și concomitent gradul de realizare a însușirii: o casă mică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicale (al căror plan semantic atinge, prin implicarea unui nucleu noțional, un înalt grad de esențializare) de a cuprinde și releva lingvistic toate atributele concrete ale unui „obiect”. Sintagme precum: casă mică, ladă mare etc. au și corespondente lexicale: căsuță, lădoi etc., dar floare albastră sau viață de student etc. își pot desfășura planul semantic numai prin intermediul unei relații sintactice. d. introduc în succesivitate lingvistică conexiuni simultane în plan extralingvistic, dar descoperite în succesivitate temporală în procesul de reflectare a realității
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fac cruce, pup micul crucifix pe care îl port la gît și îl frec ușor de numele candidatului. Oftez și mă uit spre răsărit, iar îmi fac cruce și ies din cabină, pe deplin convins de succes, pun votul în lădoi, mai zic un "Doamne ajută!", dau ștampila și îmi recuperez buletinul. La biserica de vizavi încep chiar atunci să bată clopotele. Sunete grave și plăcute îmi gîdilă urechea și mă conving că este un semn divin pentru favoritul meu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alte amintiri În anii de după război, când familia mea trecea prin grele încercări, când și tata aștepta să fie "ridicat" (termenul era consacrat, arestările politice constau în "ridicări" nocturne), un rol important în existența noastră îl avea o ladă; un lădoi mare, greu, de lemn solid, cred că era stejar, cu încheieturile ferecate în colțari de fier, închis cu două lacăte sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
William Kidd, și Edward England, și Howell Davis sunt nume de pirați identificabili istoric, pomeniți în roman. Cântecul murmurat adesea de personajele negative de pe puntea Hispaniolei e celebru în folclorul tâlharilor de mare și pomenește, eufonic, de câteva accesorii piraterești. Lădoiul mortului se mate rializează aievea, până la urmă, în poveste, căci, după moartea lui Bill, provocată de cantitatea uriașă de rom ingerat, cufărul lui a fost căutat atât de Jim și de mama lui, cât și de foștii camarazi de punte
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau, la est și la vest, două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea geamuri. La capătul 375 patului unde dormea tata era un lădoi din lemn în care mama ținea rufele noastre de purtat, spălate curat. O masă mică rotundă, cu trei picioare pentru pusă ceaunul și mestecat mămăliga.... un ceaun mare pentru fiert apa la spălatul rufelor, un ciubăr mare. Vase: străchini de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Z. Tot așteptăm să se trezească, să ne facă cu ochiul, să ne spună unul din bancurile lui. Nimic, nimic, nici o mișcare. Cu eternitatea nu-i de glumit. Pînă să i se facă rost de un cosciug, unul normal, nu lădoiul de făină aruncat la vechituri, împrumutat din curtea unei alimentare, pe care o reînnoiau,... trecuse ceva timp. Cît ținuse priveghiul acela forțat, am revizuit în minte întîmplarea, cu gîndul să scriu o poveste, vreo schița sau chiar vreo piesulică, pentru
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud de afară cîntecul vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n gunoi - cu cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul, mîndră corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja să curețe lumea de ,fiare" și-a
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
ne era cunoscută într-o singură versiune: cea tipărită de Sașa Pană în 1970, sub titlul Pagini bizare. Aceasta cuprindea mai vechea ediție din 1930, (intitulată Urmuz. Opera completă), și câteva pagini de însemnări, recuperate de Sașa Pană dintr-un „lădoi” de manuscrise rămase de la Urmuz, la care avusese acces pentru scurt timp în 1930 și care, în condiții misterioase - ca tot ce ține de Urmuz -, dispăruse. Nu se cunoșteau alte texte și, în ciuda certitudinii lui Sașa Pană cu privire la existența respectivei
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
manuscrise care, extrase în grabă pentru ediția din 1930, au putut fi salvate, aflându-se azi în arhiva familiei Pană -, nici nu mai sunt speranțe că ar putea apărea noi creații urmuziene. Decepția editorului care, convins că va găsi în „lădoi” noi texte, a dat tot peste cele 7 schițe cunoscute din publicațiile vremii, plus Fuchsiada, e profilactică, în acest sens. În aceste condiții, ce șanse avea o ediție critică a unei opere restrânse, aparținând unui scriitor despre care amicii contemporani
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
în timpul comunismului: " Du-te, tătucă,-nainte/ Și-i fă loc la președinte/ Și-i sapă groapa-n pătrat/ Să încapă toți din Sfat/ Că-am avut zece hectare/ Și ne-o dat treizeci de are./ O, da' n-ai avut lădoi feștit,/ Cu ziar te-o învălit!" Definițiile de o ironie caustică date modului de viață comunist ca și parodierea formulelor de proslăvire a comunismului ilustrează - încă o dată - rafinamentul creației populare românești. în strigături care nu durează decât câteva secunde sunt
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
pe el, pe Lache, care și-o luase pe cocoașă de atâtea ori, că nu mai conta încă o cotonogeală cu cureaua lată de pe vremea când fusese ta-su soldat, vreme din care mai avea și un geamantan ca un lădoi de lemn dur și în colțuri drepte, drept care Lache îi era recunoscător că a ales cureaua, perioadă despre care se discuta inevitabil la fiecare masă de Crăciun, Revelion și Paști, cu mare aplomb, revoltă și mândrie, chestiune care devenise mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]