36 matches
-
epuizată, că sînt cu putință surprize ale continuităților): "Tăcere, oameni buni!/ azi-noapte este noaptea nopților,/ hoții și vagabonzii sînt atîrnați de grinda caselor/ și sinucigașii din mine sînt sus pe stîlpi, sus./ Sst, tăcere! azi e noaptea nopților,/ sst, tăcere!/ Lăieții cu turmele lor trec calmi și calzi,/ pe alee sînt brazi/ și lumea-i ascunsă în cripte/ ssst, tăcere!/ în balonul orașului mîrîie vîntul/ închis și tăcut,/ balonul se sparge,/ toți hoții se aruncă și fură cu toții,/ toți vagabonzii își
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
închis și tăcut,/ balonul se sparge,/ toți hoții se aruncă și fură cu toții,/ toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile,/ cuțitele, apele, farmaciile sînt sparte,/ lumea umblă nebună/ se zbat și se bat/ se mușcă și mîrîie/ Numai lăieții sînt domnii pămîntului/ și umblă cu turmele calmi calzi cu pletele" (Aia din noapte). în nu mai mică măsură prozele lui Gherasim Luca apar solidare cu exclușii sociali, învederînd gustul pentru senzațiile tari ale mizeriei, ale dereglărilor de comportament, ale
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
următoarea: "termen prin care se autoidentifică membrii unui grup etnic originar din India și răspândit mai ales în Sudul și Estul Europei, înlocuind denumirea de țigan, considerată peiorativa". Totodată, cuvinte precum balaoacheș, baragladina, bulibașa, chivuța, corturar, faraon, gitana, jude, laie, lăieț, lingurar, puradel, rom, rudar, sălaș, țigan, țigănaș, țigănatic, țigăncușa, țigăncuța, țigăneala, țigănel, țigănesc, țigănește, țigănie, țigănime, țigănos. țigănuș, ursar au și ele definiții modificate. Până acum, în trei ediții ale Dicționarului Explicativ al Limbii Române, definiția substantivului "țigan" conținea explicația
Substantivele "rom" şi "ţigan" au definiiții noi în DEX () [Corola-journal/Journalistic/23010_a_24335]
-
după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul sanitar/ și-l întreabă fără noimă:/ - Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?...". Sau trecerea bucolică a unei cete de lăieți, la Coșbuc, ajunge, la Topârceanu, prilej de-a arăta înfruntarea, comică, a două omeniri: "S-a oprit lîng-o poiată/ Un țigan răzleț de ceată, -/ Ochii-i fug după găini.../ Strîns își ține-acum vioara/ Și, cum trece ulicioara,/ Fac în urma lui
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
Întotdeauna prima generație purtătoare de chiloți e naționalistă, mâncătoare de evrei și de unguri. Cât a trăit, după două-trei cin’zeci, o lua oblu de la cucerirea Daciei de către romani, cum înaintau legiunile în fiecare zi, greu, că se luptau și lăieții de daci, ieșeau ăștia din păduri cu fânu-n bărbi când te-așteptai mai puțin și-i hărțuiau, noaptea se odihneau... și nu se lăsa până n-ajungea la Stalingrad. Dup-aia, trecea la arte, „Eminescu... ascultă la mine, bagă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
strigând, cam așa: Sultane, m-oi fi crezut dumneata pe mine nebun și un lăudăros, dar te poftesc să dai ordin trupelor dumitale să mă atace, și vei vedea... Acest cântec al șaptelea e serios. Nu mai este vorba de lăieții, de acei văicăreți aliați de ocazie... Putem zice, o baladă în lege, nu epopee eroi-comică, - balada lui Argineanu. Epica ei merită a fi desfășurată, - și o vom face strângând-o în chingi, urmărind cavalcada vorbelor: Viteazul se repede în turci
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
ăștia care par țigani cortorari, din ăia cu cortul, vă uitați la rucsacele lor, la păturile făcute sul și legate peste ranițe, la ceaunul înnegrit de fum agățat de curelele bagajelor, la toate sculele, toporiștile, cuțitele, boarfele lor, la părul lăieț, “ia te uită la ăștia”, zice unul dintre navetiști înainte chiar de a scoate cărțile de șai’șase din geanta lui de mușama crăpată, “ia te uită; or fi cortorari?”, zice, întreabă generic și îi vede cum tocmai învîrt un
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
-Și mă-ta? -E cu unchiul Stancu la plug... -Dă-te, domnule Nardie, jos din căruță!- se adresă primarul celui ce mâna caii. Și se dădu jos din căruță o matahală de om cu o față pătrată de bandit, cu părul lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
luni la orfelinat la Cluj, apoi a veni o mătușă de la Tecuci și m-a luat. Între timp a murit și mătușa și am rămas la ăștia!- și arătă spre curtea plină de puradei. -Cine sunt ei? -O șatră de lăieți... -O șatră de lăieți... Cu toată seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Cluj, apoi a veni o mătușă de la Tecuci și m-a luat. Între timp a murit și mătușa și am rămas la ăștia!- și arătă spre curtea plină de puradei. -Cine sunt ei? -O șatră de lăieți... -O șatră de lăieți... Cu toată seceta care venise pe capul nostru , pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi și noapte, cărând apă de la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
termenului: vrând-nevrând, în felul în care am crescut, cuvantul asta e mai aproape de mine, precum zice o vorbă despre „cămașă mai aproape de piele”. (Rom sau Țigan, pag. 328) Nicolae Gheorghe: Mama mea nu mă lasă să mă amestec cu țiganii lăieți (așa le spunea ea țiganilor de cort) despre care zicea că sunt murdări și „periculoși”. Prima spaimă despre țigani a venit de la mama mea și mi-a inoculat-o profund, si acum o trăiesc. (Rom sau Țigan , pag. 321) Cartea
O PROBLEMA NOUĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/347120_a_348449]
-
la muncă, pune-ți mă’ lacăt la gură ca să nu mai spună lumea: uite-i pe țigani cum fură! cât ai vrea să dai, să fugi să nu-i vezi, să nu-i auzi tot își poartă ghinionul ca niște lăieți lehuzi! și se miră dacă-și fac neamurile de ocară însă cer cu vehemență să le luăm noi din povară! nu-mi mai ziceți rrom că este degradant, ură de rasă! și dacă-l strigi cu alt nume are conduita
DU-TE MĂ ŞI TU LA MUNCĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358671_a_360000]
-
adevăr, iată cum a văzut autorul Paștele din anul 1943 într-o șatră de nomazi aciuită lângă Suha Balca, localitate în Transnistria, sărbătorit de o familie, în care el era român și ea evreică și care au fost împreunăți de lăieți, fără să se cunoască și să trăiască după datina țigănească.” (Poet Nicolae Dragoș) * Din câți țigani au fost aduși la Suha Balca au mai rămas doar patruzeci de familii cu 90 de suflete din care 30 de copii. Erau toți
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
fără să se cunoască și să trăiască după datina țigănească.” (Poet Nicolae Dragoș) * Din câți țigani au fost aduși la Suha Balca au mai rămas doar patruzeci de familii cu 90 de suflete din care 30 de copii. Erau toți lăieți și se cunoșteau bine între ei, mulți fiind neamuri de-ale bulibașilor Mihai și Gheorghe. Bordeiul lui Trifu și al Mariței fusese terminat. Era dreptunghiular, cu acoperișul în două ape. În interior, pe latura din fund, pământul fusese lăsat mai
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
la muncă, pune-ți mă’ lacăt la gură ca să nu mai spună lumea: uite-i pe țigani cum fură! cât ai vrea să dai să fugi să nu-i vezi, să nu-i auzi tot își poartă ghinionul ca niște lăieți lehuzi Referință Bibliografică: du-te mă și tu la muncă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 454, Anul II, 29 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DU-TE MĂ ŞI TU LA MUNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359737_a_361066]
-
probabil își aștepta propriu sfârșit când soarta intervine și o îndepărtează în condiții inexplicabile de trenul morții, într-un moment în care acesta este oprit pentru a abandona trupurile fără viață. Maia începe o nouă viață, într-o șatră de lăieți care o adoptă, dându-i o nouă identitate și un nou nume. În vremurile tulburi care se așternuseră însă peste Pământ, noua identitate nu o scapă de ceea ce îi fusese hărăzit prin naștere. Începe deportarea țiganilor în Transnistria și Maia
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
ȚIGĂNEȘTE , încercând să se distanțeze de romii autentici. Exemplul cel mai concludent este chiar copilul Nicolae Gheorghe, a cărui mama îi interzicea să se joace cu copii romi: Nicolae Gheorghe: Mama mea nu mă lasă să mă amestec cu țiganii lăieți (așa le spunea ea țiganilor de cort) despre care zicea că sunt murdări și „periculoși”. Prima spaimă despre țigani a venit de la mama mea și mi-a inoculat-o profund, si acum o trăiesc. (Rom sau Țigan , pag. 321) Iar
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
-Și mă-ta? -E cu unchiul Stancu la plug... -Dă-te, domnule Nardie, jos din căruță! - se adresă primarul celui ce mâna caii. Și se dădu jos din căruță o matahală de om cu o față pătrată de bandit, cu părul lăieț care-i atârna pe ceafă și cu niște haine largi care-i stau pe el de împrumut. Fără să mai zică nimic, deschiseră porțile cele mari și traseră căruța în curte. Privii la ei. Era o căruță mocănească cu coviltir
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
luni la orfelinat la Cluj, apoi a veni o mătușă de la Tecuci și m-a luat. Între timp a murit și mătușa și am rămas la ăștia! - și arătă spre curtea plină de puradei. - Cine sunt ei? -O șatră de lăieți... Cu toată seceta care venise pe capul nostru, pepenii acelui om se copseseră. Ioniță vine la mine și mă ia la furat pepeni. Erau niște lubenițe mari, ca purceii, printre vrejuri. Îi udase întruna, zi și noapte, cărând apă de la
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
dai și mie ceva pentru ei, ajuta-ți-ar Dumnezeu să-ți ajute, că ești boier darnic și bun. Într-un cort din mijlocul șatrei, înșirați turcește, așezați pe pături ponosite puse peste paie, erau adunați vreo zece bărbați, toți lăieți dintre cei mai bătrâni. Se sfătuiseră până acum și-l așteptau pe soldatul boier să se scoale și să vorbească cu el. Întrând, le dădu binețe și ei răspunseră cu „Să trăiești, boierule!” Lumina de afară pătrundea greu în interior
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
de cerb, învelit într-o treanță roșie, scuipă pe lama lucitoare și apoi o șterse bine cu acea cârpă. În liniște și cu atenție își crestă pielea de pe brațul stâng. Sângele începu să curgă și gestul fu urmat de toți lăieții, inclusiv de Trifu. Cu mâinile întinse, se ridicară în picioare, apoi pe rând își lipiră brațele, încrucișându-le unul peste altul, lipind tăieturile însângerate cu cea a noului venit, gest făcut în fața lui Dumnezeu. - Dumnezeu să ne ajute! Unul și
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
caută. Se ridică din locul unde stătea și, încet, fără să atragă atenția, plecă în sens opus. Trecu iar pe lângă șirurile de vagoane și ajunse la marginea stației. Acolo, pe o poieniță, era așezată în trei corturi o șatră de lăieți. Șaorii, cum o văzură, veniră spre ea să cerșească. Mergea împleticindu-se, îi auzea, dar nu-i mai vedea. În spectacolul real, visa că plutește într-un abis, că dincolo de el se află limanul norocos al făgăduinței, un pustiu confuz
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
Pesah. Simți că nu mai are aer și se prăbuși fără cunoștință, sub arșița fierbinte a soarelui necruțător. * Când deschise ochii, nu a realizat unde este. Visase? Se întâlnise cu Moise în pustiu și acum era într-o șatră de lăieți ce se mișcau haotic în jurul ei? Visul ei devenise o altă realitate. Capul îi era așezat în poala unei țigănci vioaie, care o freca pe la tâmple cu o fiertură de oțet amestecat cu plante ce aveau miros plăcut și înțepător
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
fiecare an. Deși le mai furau câte o gâscă, o găină, mai dau iama prin grădini și culegeau fasolea și pătlăgelele de pe araci, castraveții și ardeii grași buni de cules, sătenii îi tolerau, sporind însă și grija pentru averea lor. Lăieții le spoiau tingirile, le cârpeau căldările, le reparau povernele și câte și mai câte treburi. Țuica se face și s-a făcut întotdeauna numai în cazane de aramă și acestea erau meșteșugite numai de nomazii căldărari. Când a trecut pe lângă
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
strică rostul tainei duse la masa plină cu bucate. - Vă stricai masa și taina, mumă! Cine-i țigăncușa asta așa de frumoasă de ți-a intrat pe sub piele și mâncarăți amândouă? - E de la corturile pe lângă care trecuși. Mumă! Ăștia-s lăieți ca lumea, cinstiți și curați și mai spălați ca Ioana lui Floricel, după care, de nespălată ce-i, pute și pământul pe care calcă. O trimisă tat-su să-mi aducă clopotul ăsta pentru Joiana. Că-i dată dracu de
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]