81 matches
-
la fel de puternică, oriunde ne-am afla. Pentru noi, casa-acasa înseamnă viața noastră, istoria noastră. Poate numai dorul să se apropie de această stare, potențândo. Dar și dorul este tot al nostru. La coborârea în subteran, fiecare miner își prinde în lămpaș o rază de soare - și coboară cu ea. Sau pe ea. Coboară pe această rază de soare, ca pe o frânghie de lumină și speranță. Până la celălalt soare - mineralizat, topit în pădurile carbonizate, cărora lea dăruit puterea și căldura, și
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
frânghie de lumină și speranță. Până la celălalt soare - mineralizat, topit în pădurile carbonizate, cărora lea dăruit puterea și căldura, și de la care a luat, în schimb, chipul întunecat. Cu grijă, cu multă grijă își prinde minerul raza de soare în lămpaș - atent să-i ajungă, să-i lumineze noap tea minerală a celor opt ceasuri de trudă, timp care acolo se măsoară altfel: mai ales cu ceasornicul inimii, decât cu solemnele cadrane ale turnurilor de suprafață. și minerul măsoară: bătaie de
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
Chiar dacă el stă acolo, în „izolare”, numai opt ore din zi - și nu zile și luni, ca marinarul, de pildă. Intensitatea cu care minerul trăiește acest timp atinge cotele tensiunii înalte. De-asta atunci, înainte de coborâre, când își prinde în lămpaș raza de soare, minerul știe că de fapt prinde raza de viață; că în gama de culori a acestei raze freamătă surâsul femeii iubite, al copiilor rămași acasă, grija mamei și-a tatălui cu ochii pe cer, urmărind rotirea norilor
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
ochii pe cer, urmărind rotirea norilor, a astrelor. O energie nebănuită pulsează în raza captivă din dragoste - așa cum minerul însuși înseamnă o lume într-un om. și el hălăduiește pe dedesubturile planetei, adunând comori pentru cei dragi, purtați simbolic în lămpașul ce-i luminează calea și nădejdea. Iar când iese din afunduri, când redevine om obișnuit, minerul nu uită, dacă e zi, să dea înapoi soarelui raza împrumutată. Dacă e noapte - și arborii în jur dorm, rezemați în flinte, ca niște
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
și nădejdea. Iar când iese din afunduri, când redevine om obișnuit, minerul nu uită, dacă e zi, să dea înapoi soarelui raza împrumutată. Dacă e noapte - și arborii în jur dorm, rezemați în flinte, ca niște ostași obosiți - minerul deschide lămpașul lăsând raza să urce, stea de veghe, pe boltă, luminându-i drumul spre casă. Desferecă binișor ușa: „Ai venit?”, se aude în toate casele o voce de femeie adormită; „Da”, vine mormăit răspunsul. Își sărută copiii cufundați în apele somnului
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
îmbinate în creația sa. Cea dintâi, "telurică", are rădăcina în energia primară, forța brută, de "început de Lume" și a fost pusă în lumină prin lucrări reprezentând munca omului simplu cum sunt ""Butinarul"", ""Cosaș"", ""La plevașcă"", ""Mineri"", ""Miner ghemuit cu lămpaș"", ""În pădure"", ""Muncitor forestier"", "Monumentul Minerului" din centrul orașului Baia Mare (1956), etc. În această sferă a creației sale se încadrează lucrările eroice ""Balada lui Pintea"(1957)", ""Răscoala"(1958)", ""Horea, Cloșca și Crișan"" (busturile scupltate în lagărul de la Gurs în 1939
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
le-am reinterpretat, odată cu trecerea timpului. Nu știu sigur sau poate nu îmi doresc să mai separ amintirea de reconstrucție. Aflându-mă în Intercontinental, [în dimineața de 14 iunie], am văzut minerii venind pe Magheru către Universitate, cu căștile și lămpașele lor care luminau cerul, grăbind parcă răsăritul soarelui. Reacția mea inițială a fost să ne mobilizăm, să ieșim pe ei. Sigur că nu existau telefoane mobile, nu aveai cum să mobilizezi lumea într-un timp atât de scurt... Iar apoi
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
o ripostă a societății civile, sau a unei părți a societății civile. Repet, acești oameni [minerii], sigur, fuseseră manipulați, urcați în trenuri, dar eu nu știam lucrurile astea la momentul respectiv, impactul meu psihologic este cel al bulevardului umplut de lămpașe. Atunci eu nu realizam pericolul, reacțiile mele erau absolute - murim de gât cu ei! Sigur, la un moment dat, un dram de rațiune intervine și zice stai să fight another day, așa că mai bine să stau și să văd. Am
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
omor după dușuri în aer liber. El m-a întrebat de ce, și eu i-am povestit cum Claire făcea duș în aer liber într-o tabără de safari din Botswana și descoperise un babuin care o spiona și-și freca lămpașul cu râvnă. — Nu cred că s-ar întâmpla așa ceva, a zis Aidan. Vă aburește. — Ba nu, am zis. Dacă Claire a zis că s-a întâmplat, atunci s-a întâmplat. Ea nu e ca Helen. (De fapt, nu eram deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să sară poarta și să-i rupă. Nu vă fie teamă! Aici stă uncheșul Sandu și ne adăpostește el undeva câteva zile, zise Traian Pop. Vezi, Sandule, cinei că acesta latră la oameni, Îl știu eu, zise mătușa Toderică. Cu lămpașul aprins, strigă de pe prispă cam speriat: Cine-i acolo? Om bun, uncheșule, zise Traian Pop Da ce-i cu voi, măi băieți, acu În miez de noapte? Vin și ne dă drumul că suntem mai mulți! Prin Întuneric abia se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
petrecere se terminau muncile de toamnă. De acum putea să vină iarna. Și nici nu mai Întârzia mult, cu câteva zile Înainte de sfârșitul lunii noiembrie venea deja vifornița. Sătenii nu mai aveau de făcut cumpărături, doar gaz pentru lămpi și lămpașe, chibrituri, sare și bineînțeles tutun. Pentru toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la biserică. De multe ori aceasta le era singura ieșire pe săptămână, profitând și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de ogradă! Îi zise lui Ursu, mângâindu-l pe frunte. Se urcă apoi pe sanceu și, după un Doamne ajută, Îndemnă boii: noa hai mă! Din urmă Îl ajunse fratele său, Constantin, iar În dealul de alături se văzu deja lămpașul celuilalt frate al său, Toader. Cred că și-o fi luat el Toader și pușca, zise Mitru lui Constantin. N-o lasă el niciodată acasă, Îi răspunse Constantin. Peste câteva sute de metri drumurile lor se Întâlniră. Noroc, Toadere! Te-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul domn Chitaru, despre care se vorbea că nu lipsise o zi din Piața Universității când cu mineriadele și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau de președintele democraților, nu conta de care dintre ei. Nu lătra, firește, că doar nu era câine rău, dar avea un soi de bombănit amenințător, înjurăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și arbitru suprem. În momentele critice, Jaurès și Blum se întorc către Lucien Herr (care a redactat în parte discursul ținut de Blum la congresul de la Paris). După 1945, acest eroism alfabetic se deportează către țările lumii a treia, cu lămpaș, caiete și pixuri. Eliberarea prin alfabet, gigantomahia, Luminilor și tenebrelor, superstiția neagră puțin cîte puțin acoperită de milioanele de pagini scrise școlărește această simbolică à la Paul Éluard, moștenită din secolul al XIX-lea occidental, s-a refugiat în mijlocul secolului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și spune-ne odată : până la urmă feciorul cela i-o făcut oarece la fătuța ceea?» - «Ba măi Pavăle, nu i-o putut face ni’c, pentru că tătă sara unu toaieș, de-acolo de la balcon so țânut cu lumina de la un lămpaș oblu pe ei!» Adunare Generală la C.A.P. Vajnici ceapiștii, doar chemați din luncă înlemniți în laviți trag la aghioase. Tovu președinte încă nu gătase De citit raportul și planul de muncă, Când lelea Mărie se săltă în oase Și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
jăgneață jarul strâns grămadă sub oala cu verze pentru fierbere jărui(a) a târâi jigărit slab, sfrijit jilip jgheabul pe care curge apa la roata morii jude primar jutariu paznic de câmp L ladamesesertar laghiță bancă mai lungă laibăr vestă lămpaș felinar liuri must din dreve, vin de-al doilea M marșină de săpat prășitoare mațe intestine măieț băț mai voluminos la unul din capete mălin liliac (arbustul) măturoi mătură cu coadă, din nuiele merinde mâncare miezuină graniță, hotar, răzor minteni
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Alegeri doar cu comuniști, doar cu nomenclatură, Și să vă temeți de ortaci cu o coloratură. Din toți golanii de aici vor reveni năluci, Și totuși fi-va cum a fost, măcelul de atunci. REFREN Decât democrat, mai bine cu lămpaș, Decât libertate, mai bine-n abataj, Decât de toți hulit, mai bine activist, Decât intelectual, mai bine fesenist. Trecuseră deja câteva săptămâni bune de la instalarea guvernului FSN și începuseră să circule tot mai intense zvonuri despre necesitatea intrării în normalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
felului în care imageria poetică romantică românească cade în desuetudine. Casa noastră "zăcea în neguri ca pe mări/ o barcă fără ideal" strîns între labe de un urs, "m-am întors cu o nespus/ de delicată răsucire" "pe pereți ardeau lămpașe/ și-n lumina lor cea blîndă/ cîte-o zînă trecea sfîntă/ cu-o zîmbire ucigașă", "leacuri delirante" "deodată noaptea s-a crăpat/ sub fierbătoarele ninsori/ dînd farmec trist și nesperat/ acelor înfiorători// botoși..." urșii care încep să danseze, (n.m., R.R.); urșimanii
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
Constantin Țoiu Venind și ziua aceasta, e bine să ne aducem aminte... A fost mai întâi o grevă de operetă. Sticle de șampanie roz pitite prin tufișuri, discursuri, rățoieli făloase... Pe măsura "poetului", fără gramatică, dar cu lămpaș de cowboy subteran, ce conduse operația, în echipamentul său culoarea vișinei putrede. Manevrat? Nu se știe de cine. Adică, știm noi, dar degeaba o spunem. Oricum, este genul de putere a inșilor duri, înapoiați, neînvățați, - învățați numai cu bezna. La
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
lucrările la teren ar trebui finalizate în 2012. Între timp, la numai câțiva kilometri de terenul în construcție, în satul Brusturi, administrat de același primar, nu există curent electric, localnicii folosind pentru iluminat fie lămpi cu motorină sau petrol, fie lămpașe.
TRĂIM ÎN ROMÂNIA! 600.000 de lei pentru un teren de fotbal în pantă () [Corola-journal/Journalistic/26646_a_27971]
-
până mai ieri, nu voia s-o privatizeze, și nu elevatul simpozion al unor intelectuali famelici ce se dau de ceasul morții să dovedească Europei că nu suntem, cum ni s-a dus buhul, doar barbarii înarmați cu ciomege și lămpașe. Eveniment e circul aviatic organizat cu precizie de cronometru, și nu prăbușirea în serie a avioanelor militare, despre care știm că dispar dar nu știm din cauza cui și cum. Eveniment e starea de permanent viol în care trăiește românul (potențată
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
a lăsa celor ce vor veni după sine un semn, o urmă, o mărturie, Ion Horea se însoțește cu duhul filosofic al declamației blagiene, dar și cu cel al psalmilor arghezieni: De când aștept prin umbra mea să treci/ Ca un lămpaș pe drum ori prin ogradă/ Și urma Ta s-o simt și să se vadă/ Și fața Ta să n-o mai uit în veci/ Eu, robul Tău, durere și tăgadă,/ Profetul prins și aruncat în beci!". Subsumate ilustrului motiv
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
la gât? El nu se despică într-o singură parte ci pleznește deodată prin toate părțile în care a fost zăvorât. „A venit vacanța cu trenul din Franța, hai copii la joc, cărțile pe foc, dărâmarea școlilor, moartea profesorilor, stingerea lămpașelor, topirea orașelor”, așa strigam odinioară, la jumătatea lui iunie, ca niște pițigoi, pe acoperișul blocului, la etajul zece sau în coliba făcută din pături, la parter, când ploua. * Lângă râu, celulele omenești se lipiseră într-un stup, apa era o
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
încerc o dată suferința și usus rei îți zici am privit ședeam toți în jurul pălămidei care scotea fum de slove și-ai zis acesta e soarele negru din sângele meu încărunțit păsările care fâlfâiau sub bolta șlefuită de îngeri cu două lămpașe au amuțit și noi am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
drag te gîndești la nino pînă cînd oboseala îți înfășoară picioarele și te culcă oriunde te-ai afla pe 23 aprilie frica lui de musafiri în noaptea aia a fugit la betonieră să se ascundă printre cufe îl căutam cu lămpașe tiberiu a profitat de ocazie și s-a dus la femei parcă mi se arată un drum realitatea își face loc înspre mine un prieten pe care nu l-am mai văzut de mult se strecoară în tramvai printre necunoscuți
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]