19 matches
-
și lopata ș-o mînă de țărnă-n ochi. De-acuma copiii și nepoții să-mi trăiască și să se bucure de lume, că eu mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul”. * Căutînd prin podul casei, dau peste o lămpiță: veche-veche și hîrbuită, cu burlui subțiratic. O lăsase mama acolo cu hăt ani în urmă. La vîrsta ei, mama nu e adepta societății de consum. Ea are concepția tradițională a țăranului, care nu aruncă nimic, el repară, cîrpește, adună prin
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Niste_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
fi bun odată la ceva. Noi, consumatoriștii, aruncăm, distrugem, iar pe termen lung ne tăiem craca de sub picioare ca țiganul (na! iar nu-s corect politic). Tot sucind-o în mînă mi-am adus aminte ca într-o străfulgerare: știam lămpița asta! Cînd eram mici, eu și sora mea, ne-o lăsa mama aprinsă noaptea, ca să nu ne speriem de întuneric, în caz că ne trezeam din somn. Poate că soră-mea era sperioasă sau poate că mama făcea exces de grijă față de
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Niste_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
Da, eram suprem de liniștit, cum trebuie să fi fost în lichidul amniotic. Și adormeam la loc. Astăzi, cînd nu pot dormi noaptea (și se întîmplă al dracului de des), geaba mă uit prin camera obscură. Nu mai am modesta lămpiță cu gaz lampant; am o veioză electrică, elegantă, cu picior înalt, arcuit, dar n-o aprind cînd nu pot dormi. În întuneric nu mai văd nici hultanul cenușiu, nu mă mai cuprinde nici sentimentul acela inefabil al odăii ovale. Îmi
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Niste_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
sută, pe frigider. - A, da, corect, nu mă gândisem. Eu mă gândisem să încerc cu laptopul sau cu partea aia magnetizată de la telefon. - Ia și tu, de pe frigider, un magnet care ți se pare mai puternic. Și mai ia și lămpița mea de citit, că poate vezi acul lucind în lumina ei. Dacă nu-l găsești nici așa, nu te mai atingi de locul faptei până nu vin eu. N-aș vrea să mă suni urlând că ai un ac înfipt
Când te sună soția… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18519_a_19844]
-
Dacă nu-l găsești nici așa, nu te mai atingi de locul faptei până nu vin eu. N-aș vrea să mă suni urlând că ai un ac înfipt în tine. Zis și făcut. Am luat magnetul, mi-am pus lămpița pe frunte (e una de-aia prinsă pe o bentiță și o folosește el când mai fac eu scandal că nu pot să adorm din cauza veiozei ) și am continuat căutarea. Nimic. Când eram cât pe-aci să abandonez, am găsit
Când te sună soția… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18519_a_19844]
-
widget-ul verde de pe coloana din dreapta (imediat sub poza mea). Și mai spuneți-mi metode noi de economisire. Aa, mi-am mai amintit eu una: atunci când eu vreau să dorm și fac gălăgie că mă deranjează veioza, soțul își pune o lămpiță mică, frontală, care-l face să arate ca un miner, și citește cu ea. Păi, ce, asta nu-i tot un fel de economie?
Liniște, tataie își face socotelile… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20791_a_22116]
-
închis, și acum că știam unde sunt mi-am dat seama că nu eram departe de casa familiei Coblin. Cum știam la ce oră se trezește Coblin, nu am ezitat să mă duc să-l scol. Când s-a aprins lămpița galbenă în holul întunecat al casei și a descoperit cine sună, a clipit din ochi, uimit. M-a lăsat mașina pe Diversey și m-am gândit să vin aici, pentru că știu că te scoli pe la ora asta pentru distribuirea ziarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o mai bună folosință a timpului său; deloc naiv, interesatul înțelege că Eusebiu îi aduce aminte leneșului de exactitate...; Teofil se alege cu Evanghelia lui Matei, ca să-i întărească dragostea lui de Dumnezeu; Eulal primește Epistolele lui Pavel Chrysoglotos - o lămpiță, ca să poată, zice Eusebiu, să-și satisfacă pasiunea lui de mare cititor - dar și pentru ca acest mare amator de somn să rămână treaz mai multă vreme; Theodidact primește pene de scris pentru a proslăvi gloria lui Hristos; Uranus are dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obiecte”. Solitudinea îi ascute simțurile. În perspectiva cosmică, adoptată ca un semnal al lejerității spiritului neconstrîns de convenții, se disting elemente familiare, mărunțișuri anodine megieșe cu simbolurile: „își face rîndunica norocosul cuib: sîrme, crucifixuri,/ lanțuri vechi din economia omului căzute, / lămpița cărnii clipocește-n beznă, / auzul toarce puf nou în urechiușa iernii”. Ființa balansează între întreg și detaliu, între dramă (atribut al ansamblului) și absoluție (atribut al detaliului cu magice virtuți ascunse): „Puțina decență de pe lume e păstrată în pumnii cei
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
reificate. După cum trupul modelat de la început dintr-o materie anorganică ce ar putea semnifica decît o sfidare a Genezei? „păpușa nebună din cîrpe, mila pentru cei mari, soldatul de plumb rănit în timp ce o salva pe o frumoasă atacată fără motiv” (Lămpița). Devenite obiecte, organismele febricitează luminiscent: „Mîna ta pîlpîie-n întuneric”, „lămpița cărnii clipocește-n beznă”. Treptat orizontul se lărgește spre violențele care, marcînd ființa noastră de carne, nu par a cruța nimic. Eul se deschide către lume pentru a-și corobora
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
ce ar putea semnifica decît o sfidare a Genezei? „păpușa nebună din cîrpe, mila pentru cei mari, soldatul de plumb rănit în timp ce o salva pe o frumoasă atacată fără motiv” (Lămpița). Devenite obiecte, organismele febricitează luminiscent: „Mîna ta pîlpîie-n întuneric”, „lămpița cărnii clipocește-n beznă”. Treptat orizontul se lărgește spre violențele care, marcînd ființa noastră de carne, nu par a cruța nimic. Eul se deschide către lume pentru a-și corobora dezamăgirea individuală cu una universală. Și nu doar spre situații
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
opresc pe pervaz și privesc cu un ochi rotund peștera de dincoace de geamul meu), zgomotul apei trase la closet în alte apartamente, țipetele limpezi ale băiețeilor ce joacă fotbal între mașinile parcate în fața blocului... Scriu acum în inima nopții. Lămpița de pe masa mea nu dă mai multă lumină ca un opaiț, așa că ungherele camerei sânt întunecate, iar patul dispare într-un triunghi de smoală. Un abur de alcool umple odaia, alcool și transpirație. Fiindcă în casa mea, în patul meu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parcă furișatul meu spre dulapul cu oglindă pentru lenjerie, pe care, ca să nu scârțâie, îl deschid nu încet, nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare; în ușa verde deschisă zboară capul mamei adormite sub lămpița de noapte și acest cap începe apoi să se legene. Fără capăt, chinuitor și, în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lături, el adăugă rar: Nu, nu sînteți, nu-i așa? V-am citit asta pe față săptămîna trecută. Și ce credeți despre slubja aia, din fabrica aia? Vă doriți să-l vedeți lucrînd acolo pînă la sfîrșitul vieții? Să facă lămpițe pentru grădinițe? — Lumea lucrează În fabrică; nu contează ce face. Tata a lucrat Într-o fabrică treizeci de ani! — Și din cauza asta trebuie să lucreze și fratele dumneavoastră? — Atîta vreme cît este mulțumit, zise ea. Asta se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în nas. La Șef secție terapie, în cabinet, nu se aude nimic. Bat în ușă: cioc, cioc, cioc! Nu-mi răspunde nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina Pietrosul. Doctor Spătaru, acceptă, fără chef, să răspundă, protocolar, medicul. Fiindcă medicul intuise imediat ținta vizitei subsemnatului, a inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ferestre oprea ultimele raze de lumină, iar unicul bec electric fusese acoperit cu un abajur improvizat, de teama crăpăturilor din tavan. Golful Neapole se contopea cu tapetul de pe perete; puțina lumină iradiată de scala aparatului de radio avea efectul unei lămpițe aprinse În odaia unui copil - un copil care se teme de Întuneric. În clipa aceea, se auzi o voce rostind, cu o veselie găunoasă: „Noapte bună, copii, noapte bună!“ Individul se prăbuși Într-unul dintre cele două fotolii și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu bani. Mergem la fratele tău. Valerius clătină din cap. — Eu am altă călătorie de făcut. Mă duc în Gallia. Lurr, care stătea în ușa colibei, întoarse capul spre Valerius, apoi își puse botul pe labe și continuă să fixeze lămpița din fața urnei din lemn de paltin în care se afla cenușa Velundei. PARTEA A DOUA 20 Vânzătorul de melci își lăsase coșurile la umbra castanilor, pentru a le feri de soarele acelei zile de primăvară. Mai mulți oameni se îngrămădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Trei, 2006. ÎNCÎLCITELE CĂI ALE EUTANASIEI* Dacă e noapte și ești În tren, În avion, la stomatolog, În pat cu o femeie urîtă, În stație la troleibuz pentru a-l prinde a doua zi dimineață, la propriu-ți birou sub lămpiță căutînd o modalitate de-a omorî pe cineva pentru a face rost de bani de Întreținere, la farmacie, atunci poți citi cartea asta. James Cain a debutat În literatura botezată noir, În 1935, cu Poștașul sună Întotdeauna de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]