951 matches
-
un sol tânăr, brăzdat de mini canale în care apă și-a făcut loc cum a putut, în unele zone ajungând să formeze estuare, în altele mlaștini sau mici lacuri. Serile crepusculare au un farmec aparte însă , adus de ceață lăptoasa care învăluie tundra într-o haină fină. În zilele clare și liniștite, mergem singuri sau în grupuri mici, pe cel mai de nord drum, care poartă numele de “Drumul sfârșitului lumii” (The End of the World Road) unde admirăm Marea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/corespondenta-din-alaska/ [Corola-blog/BlogPost/94295_a_95587]
-
mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Și totuși înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește
BASTIONUL DRAGOSTEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1451504740.html [Corola-blog/BlogPost/372565_a_373894]
-
parte muze și zei-zeițe, formez un nucleu dintr-un eu veșnic și biruitor, îl înconjur cu un cor pe o singură voce sfâșietoare, șterg ce și ce să dau oarecare patină, aprind flashurile în rogvaiv numai pe planșeu, plafon gri lăptos din care coboară fumuri, aduc mobilă, dicționare și travel-photo să le pun să vorbească prin scrisu-mi, aleatoriu. Din primul moment corul se aude ca gramofonul stricat, uitasem că înaintașul meu într-ale schimbării, John Cage mutase între timp accentul corului
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1478586084.html [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
2, în cimitir, într-o beznă cețoasă. „Prezența” absenta. În mod straniu, păstrez și amintirea bisericii... din interior, cercetând pe-ntuneric fiecare detaliu, cu o ușoară temere în respirație. Îmi amintesc clar ochii sfinților din icoane, ușor luminați de ceața lăptoasă ce răzbătea prin ferestre, faptul că icoana cu Hristos Dreptul Judecător era învăluită într-o lumină ireală și părea că iese mult în fața celorlalte icoane de pe iconostas. Primul lăcaș de cult din satul Jieț a fost o bisericuță din bârne
Povestea ca viață. Oameni și catedrale by https://republica.ro/povestea-ca-viata-oameni-si-catedrale-cum-am-scapat-de-frica [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
splendoarea sa, ochiul mă hipnotizează și intru într-un fel de transă...Camera dispare, la fel și patul, iar eu plutesc...sunt imponderabilă. Mă cuprinde o ușoară amețeală și...parcă mă scufund într-un bazin uriaș cu sake. O băutură lăptoasă și parfumată, la fel de prețioasă precum nectarul zeilor... Din străfundurile ființei, aud o voce:Mă înec! Sunt beată! Mă înec!! Sake-ul se transformă într-o uriașă floare albă, strălucitoare și cu un parfum amețitor...Luminițile de la streașina casei mă atrag
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1438859971.html [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
de comandant ce ar fi trebuit să le aibă. S-a arătat ferm în poziția adoptată. A comis însă o mare greșeală. Nu a putut să renunțe la vizionarea filmului câtă vreme soldații întărâtați mișunau în jurul clubului scăldat în lumina lăptoasă emanată de televizor. În derularea imaginilor de pe ecran silueta comandantului de pluton devenea cănd fantomatică cănd proeminentă în timp ce jocul umbrelor scaunelelor libere din club era ca o chemare irezistibilă pentru cei de dinafară. Soldații plutonului de transmisiuni, camarazii lor din
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475743997.html [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
E - EP. 33 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Deși era un sfârșit de noiembrie , în care soarele apare mai rar și este tot mai pretențios, sâmbătă, ieși victorios printre norii lăptoși, ce pictau cerul încă albastru senin. Se prevestea o zi frumoasă, ce te îmbia să te bucuri de seninul zilei, de soarele provocator, era ca o ultima ofertă a lunii. Ioana era deja in bucătărie, unde trona pe masă, deja
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465294643.html [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumușel de mână și o sui pe capra trăsurii. Fata își ridică fusta și puse piciorul sus. Norocel privi printre gene cam rușinat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă, goale . -Domnișoară,-zise el încântat de-așa ocazie- de unde are boierul o fată așa de frumoasă, că zău, mă cred în poveste cu o asemenea comoară în trăsură. -N-ai de unde să mă cunoști, domnule, îi răspunse fata cu glasul ei
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
a vieții, în frământarea demiurgică a universului. Un act, pentru unii - banal, dar căruia numai o fire sensibilă și profundă îi poate reda frumusețea și muzicalitatea, adusă de dincolo de izvoarele ființei noastre: „Soarele trandafiriu răsărea triumfal la orizont, penetrând pâcla lăptoasă ce învăluia nisipul. Briza deșertului adia ușor, când mi -a părut că am auzit sau am simțit - căci nu știam exact dacă venea din afară sau din interiorul ființei mele - un glas cutremurător: „Să fie lumină!” - și deodată astrul dătător
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_caine_in_rugaciune_sau_un_univers_filosofic_cu_valente_epopeice.html [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
n-aveți ce lucra? - Lemnele... dacă vrei să-ți dau să manânci. - A, asta era... am plecat. Ziua continua să se facă tot mai vizibilă. Albul zăpezii ce se reflecta prin ferestre începu să inunde bucătăria cu o lumină blândă, lăptoasă. Cu brațul plin de lemne, Mike reveni în bucătărie suflând voios. - Am adus lemnele, mai am vreo misiune? - Mai ai, dragule, îl întâmpină Linda pe un ton mieros. Îl cuprinse cu brațul pe după mijloc și-l mai îmbie c-un
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_cornel_arm_ioana_voicila_dobre_1360647829.html [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ATELIERUL Autor: Teo Cabel Publicat în: Ediția nr. 695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Atelierul era devastat, tabloul avea rădăcini groase înfipte în parchet perdeaua în bătaia vântului coamă lăptoasă a iepei, cu potcoava pierdută în iarba înrourată, călare pe norii vineți. Ramurile din tablou se umflau ca brațele deltei, pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Atelierul_teo_cabel_1353872044.html [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]
-
T I N E - EP. 33 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Deși era un sfârșit de noiembrie , în care soarele apare mai rar și este tot mai pretențios, sâmbătă, ieși victorios printre norii lăptoși, ce pictau cerul încă albastru senin. Se prevestea o zi frumoasă, ce te îmbia să te bucuri de seninul zilei, de soarele provocator, era ca o ultima ofertă a lunii. Ioana era deja in bucătărie, unde trona pe masă, deja
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/luchy_lucia/canal [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
aruncau timid lumina în camera unde Laura încă dormea, mângâind-o pe obraz ca un ... Citește mai mult Deși era un sfârșit de noiembrie , în care soarele apare mai rar și este tot mai pretențios, sâmbătă, ieși victorios printre norii lăptoși, ce pictau cerul încă albastru senin. Se prevestea o zi frumoasă, ce te îmbia să te bucuri de seninul zilei, de soarele provocator, era ca o ultima ofertă a lunii.Ioana era deja in bucătărie, unde trona pe masă, deja
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/luchy_lucia/canal [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
pentru că, deși părea că traversează un culoar, degetele îndreptate spre perete nu atingeau nimic. Cu toate acestea, simțea în imediata apropiere ceva ca și cum culoarul ar fi fost mărginit. Ar fi dorit să știe de unde izvorăște lumina aceea frumoasă, la început lăptoasă, difuză, apoi tot mai limpede, strălucitoare, dar care nu-i afecta ochii. Conștientiza că este singur, iar mersul pe jos îi făcea plăcere. Nu avea cine să-i spună. Era singur. Chiar i se părea că nu are greutate, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427323874.html [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
privirile, urmărind ondulatoarea traiectorie a păsărilor. Undeva, în înaltul cerului albastru, pe care am continuat să-l privesc, chiar și după dispariția acelor grauri, se vedea fuselajul unui avion, în care se reflecta soarele după-amiezii, lăsând în urma lui o dâră lăptoasă, ce urma a se suprapune peste alta mai lată, aflată în destrămare. Se apropia înserarea. Îmi aduc aminte că ultimele raze cădeau pe pământ ca o robă de cardinal din picturile flamande. Atunci apăru și tatăl meu cu un strugure
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului Mi s-au despicat cuvintele ca de un fulger în noaptea slăvită, de ele n-o să mă mai rog. Broboane de teamă taie fruntea, lumină și întuneric amestecate într-o ceață lăptoasă se evaporă aprinse și tălpi alungite de umbre calcă pe inima dimineții-n răcoare, nimic nu-i mai bine decât binele la capăt de drum. Văd depărtarea cu ochii-n pământ de se vrea ruptă-n bucăți ;și nici asta
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 by http://confluente.ro/Nomazii_cerului_llelu_nicolae_valareanu_1376146468.html [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri, doar Alfa- Omega.../ și Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Chiar la baza unor vârfuri.Autor : Strugar Constantin Remus... VII. DÂNSUL MUZEI (3), de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Dânsul muzei (3) Într-o lume de vis și mister, pe un munte, Printre cețuri lăptoase și stânci de granit, În care doar zeii trăiesc infinit, Trei muze dansează în vara fierbinte!... Erato, Euterpe, Calliope, Fiice a lui Zeus și a Mnemosynei, Cântau și dansau, fiind fericite În lumea lor mare-n bătrânul Olimp, Uitând de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
pamant! Văzu poetul și făcu legământ, C-aproape-i va fi și astăzi, și mâine, Și-n anii ce vin va dansa printre rime, ... Citește mai mult Dânsul muzei (3) Într-o lume de vis și mister, pe un munte,Printre cețuri lăptoase și stânci de granit, În care doar zeii trăiesc infinit,Trei muze dansează în vara fierbinte!...Erato, Euterpe, Calliope,Fiice a lui Zeus și a Mnemosynei,Cântau și dansau, fiind fericiteîn lumea lor mare-n bătrânul Olimp, Uitând de pământ
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
spaime, Marea mă latră ca un câine, Mă feresc ascunzându-mă-n basme. Laptele dimineții Dumnezeu mergând cu ciubărul cu lapte să-l împartă la vărsat peste orașul ce se trezea cu ploapele lipite de somn. Și era o dimineață lăptoasă de nu se vedea om cu persoană și lăptoasă din care oamenii străzii mulgeau lapte într-o ciumbrită cană. Judecata de apoi Privesc la cărțile din bibliotecă, azere cuvinte și autori pe scândura dură, Nu se mai ceartă pe idei
LEGENDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Legenda.html [Corola-blog/BlogPost/356360_a_357689]
-
ascunzându-mă-n basme. Laptele dimineții Dumnezeu mergând cu ciubărul cu lapte să-l împartă la vărsat peste orașul ce se trezea cu ploapele lipite de somn. Și era o dimineață lăptoasă de nu se vedea om cu persoană și lăptoasă din care oamenii străzii mulgeau lapte într-o ciumbrită cană. Judecata de apoi Privesc la cărțile din bibliotecă, azere cuvinte și autori pe scândura dură, Nu se mai ceartă pe idei efemere, Sunt condamnați la tăcere cu pumnul eternității în
LEGENDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Legenda.html [Corola-blog/BlogPost/356360_a_357689]
-
mai rar lucrătorilor, pentru că aveau nevoie de ei. Mai bine de jumătate din trib, din cei care rămăseseră în viață, erau ciungi. Hamal pentru Stanley... Eu am lucrat un an și jumătate la extragerea cauciucului. Când se usca zeama aia lăptoasă pe corpul meu era nenorocire. Se curăța cu tot cu piele. După o lună de muncă arătam ca o zebră, după alte două luni parcă deveneam alb, la fel ca europenii. La un moment dat a apărut omul lui Leopold, care avea
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
cu adevărat. Am fost cu frica-n sân tot drumul. Mi se părea că aud voci, că aud cântecele unor vechi triburi care-au locuit cândva pe-acolo. Când am ajuns sus, în vârf, am rămas încremenit. Ceața, la fel lăptoasă ca și zeama ce-o extrăgea tribul meu, tocmai se risipise. La fel ca-n ziua în care m-am născut. Atunci am realizat pentru prima dată, privind hăul ce se deschidea înaintea ochilor mei, că noi suntem stăpânii acelor
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
n-am mai recunoscut mare lucru. Case solide fuseseră construite în locul colibelor, drumuri late în locul cărărilor ce le-am bătătorit cu tălpile în copilărie. Doar muntele și oamenii erau la fel. Muntele tot semeț și cu piscurile ascunse-n ceața lăptoasă, iar oamenii tot săraci și bolnavi, triști și schilodiți. Leopold al II-lea o ducea tot mai bine. Prețurile la cauciuc crescuseră tot mai mult în ultima vreme, iar sclavii erau exploatați la maxim de poliția locală. Nici urmă de
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului -, după care și-a lungit iarăși botul pe ciment, cu un geamăt prelung... Am schițat doar un pas mic spre podișcă, dar imediat câi- nele acela și-a ridicat din nou capul spre mine și apoi s-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]