51 matches
-
la Polirom din poeziile Gabrielei Melinescu. Primul mănunchi, spicuit din Ceremonie de iarnă (1965), separă un ungher în care, deodată cu hîrjoana de cotoșmani (moi și rotunzi, pe cît îi arată desenele roșietice, de ,însoțire"), găsește loc și conversația să lăstărească: ,Sau ai plecat demult și ai lăsat/ o piatră, asemeni trupului de grea/ și-aștept la capăt de pămînt/ să înfrunzească verzi silabele pe ea." Despre una, despre alta, de viață, simplu, chiar dacă în versuri: ,cineva-n grădini a-ntins
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
s-a terminat răsfățul trilurilor și al cascadelor apriline, forfota veselă ca în tablourile florentine. Pe Cel care n-are nici o formă îl cânt, dar care iscă toate formele, Din El se nasc și Plinul și Golul, interogația, Nimicirea, de unde lăstărește creația. Urâtul, Pustiul, Frumosul, Locul, Focul, Norocul. El e mai mult decât Normă, umilind toate normele. Între chronos, caducul, și kairos. Chiar cele o sută de fântâni de la Villa d'Este îmi devin străine, amintiri irizând, în perdeaua de ceață
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
Și, totuși, subconștientul îmi dă ghes să nu închei acest volum: ,,Leni Pințea-Homeag. 45 de ani pe rug”, înainte de a aduce în lumină încă o corolă de gânduri lăstărite în spațiul de taină al ultimelor cinci săptămâni: în arcul de lumină ce îngemănează data nașterii poetului fără de pereche, Mihai EMINESCU, 15 Ianuarie 1850 - declarată Ziua Culturii Naționale -, cu aceea a venirii pe lume, la Hobița (Peștișani, Gorj), a părintelui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
dar nu în ape de amăreală, ci în cea mai dulce rouă care se păstrează din această amărăciune la evaporare. Îi cântă Umanitatea eternă în pântecul etern al sufletului. Singuri se ating sânii care încep să se umfle; vine să lăstărească din vis viața, viața visului. Săracul Avito! Se va trezi acum? Va dormi acum? A sosit ziua; îl ține de antebrațul în care e întregul Carrascal, mereu dispus, și aici el, liniștit, fortifică pozițiile științei la întâlnirea cu destinul. Se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
simte băiatul cum îl doboară bătaia inimii când ridică degetele fetei în punctul de atingere, sărutându-i-le îndelung. Dar de unde-i vine această subită rezoluție, deloc pedagogică, deși atât de genială? I se schimbă sângele; schimbare de atingeri spirituale, lăstărind în el un nou om, bărbatul. Întreprinde inima sa acum un galop, și acest galop îi produce un atac de dragoste. Da, sunt atacuri, explozii de dragoste, dragoste pătrunzătoare, accese care îi relevă în orice loc amoroasa imagine, răscolindu-i
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aici să mă extind umflând subiectul meu într-un asemenea mod că în Evul Mediu, în epoca în care s-au ridicat minunatele zidării ale catedralelor gotice, artistul și artizanul erau un singur și același lucru și cum arta a lăstărit din meserie, dar este asta o materie care poate fi văzută, dezvoltată în multe tratate speciale. Dar vreau să dezvolt, pe scurt, un principiu pe care l-am auzit într-o ocazie precisă la don Fulgencio, acela după care arta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fertil sau dezagregat săpat de deasupra taluzului din amonte în strat gros de 20 – 25 cm; -Lucrările de consolidare din lemn (gărduțele, cleionaje, garnisaje) pe terenuri ravenate, este indicat sa se facă din materiale verzi (pari, nuiele), din specii care lăstăresc și butășesc (cu deosebire nuielele), mărindu-se astfel considerabil durabilitatea lor în timp. In acest scop execuția lor va avea loc numai în afara sezonului de vegetație (preponderent primăvara și toamna târziu și în iernile blânde). -În cazul terenurilor instabile
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
vârstă, arboretele se răresc treptat, expunând solul degradării. Este o specie repede crescătoare și de mare productivitate, dar numai în stațiuni de bonitate superioară. Are o mare putere de lăstărire și de drajonare. După mai multe tăieri în crâng, cioatele lăstăresc din ce în ce mai slab, procentul tulpinilor cu putregai crește, arboretul se degradează treptat. Lujerul terminal, de multe ori insuficient, este dăunat cu ușurință de îngheț, din care cauză se produce frecvent înfurcirea arborilor. Tehnica de îngrijire trebuie diferențiată
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260398]
-
neîmbrăcat de mine Mare stat major redingotă micuță Tu mai să fi șmecherit ca politrucul Huiduind o bocceluță de scuipat Doamne primește pe gratis O extracție din glandele seminale. (1921) Ivan GRUZINOV (1893-1942) EVANTAIUL ZEIȚEI VENUS Vinețiile vene vernale. Lumina lăstărește iarbă neagră. Se ofilește ceara amintirilor, Altfel vârtejul trâmba-și leagă. Din nou naiv e visul-veste: Seara matelor motive Pe micsandre din mansarde; Coborând priviri ce-atrag, Venus va lăsa să-i cadă Cumsecade Evantaiul mov Pe prag De-alcov
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
privighetorii scris fin ca borangicul, din curcubeu grăunțul ce-nfloare mozaicul. „Și-aici, grăiește magul, votivului icoana: Să fiți de-a pururi tineri! Cum să-ți zidesc Izvana ce-acum îți alăptează - os mușatin - coconul? Din care cântec chipul să-i lăstăresc isonul?” „Din coasta mea zidește-o dând dorului merindeni, cum numai codru-mi cântă și-n veac și-n pretutindeni. Cât despre ochi ascunde-i izvor de kalimere, cel ce-a purtat lumina i-ajunge o cădere.” BALADA VIEȚII FĂRĂ DE
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
pașii ni se numărau! Pentru paza și purificarea făpturii făceam crucea -n cerul gurii Doamne! limba Te rostea așa Inimile Te purtau, mintea clară Te știa! Credința transmisă pe ascuns, în taină sau la vedere de părinți și bunici, a lăstărit vertiginos, cu mare forță în sufletele copiilor și tinerilor! O tainică dorință bazată de această dată și pe ultimele descoperiri științifice din fizica cuantică ce stimulează generațiile actuale la practicarea credinței, simțământul, nevoia de a se manifesta fiind elocvente în
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
percutantă rubrică din cotidianul craiovean Cuvântul Libertății), că precizia și rigoarea (deprinse din studiul științelor exacte, în secția reală a Colegiului Național ,,Nicolae Bălcescu/ Carol I’’ din Craiova), luciditatea și spiritul critic, moștenit pe linie maternă, sensibilitatea și simțul liric, lăstărite pe linie paternă, constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile și bolta tuturor demersurilor sale de profesionist și patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav. 3. Kalokagathia Dacă în prima tinerețe - pe care și-o autodefinește drept
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
căci nu aceste sugestii răzbăteau din poezia și proza scurtă conținute în cărțile amintite. Și nu m-am înșelat. Dar n-am intuit însă suficient de inspirat cât de afectuos și de generos poate fi omul (din care, evident, a lăstărit și poetul) Ionel Căpiță. Mai întâi m-a copleșit voinicia trupească a scriitorului basarabean, adiționată de cel mai limpede albastru zămislit în ochii unui bărbat. L-am și invidiat pe loc, cu voce ridicată, referitor la acest presupus privilegiu al
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
și răbdătoare” la injustiția și strâmbătatea vremurilor și oamenilor - în care ai fi putut excela, pe atât de aproape și familiar părea a-ți fi domeniul și chemarea, ai evidențiat cu devotată aplecare sămânța „răului și pustiului” din noi, care lăstărește pe mai departe, ne ultragiază și ne înfierbântă sângele, pregătindu-ne parcă pentru un perpetuu și blestemat conflict între noi, fiii aceleași mame! Nu pot uita gesturile tale de prietenie sinceră, compasiune, persuasiune și solidaritate față de cei care aveau necazuri
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
și interpretarea sa publicul, grupuri de dansatori își băteau călcâiele mai ceva decât dansatorii lordului irlandezo-american Michael Flatetly, lumea din jur mă încuraja și chiar aplauda și pe mine că reușeam să strivesc cu călcâiul niște coropișnițe și gândaci ce lăstăreau intervalul tribunei exact în dreptul meu și eu ca să nu par temător la gângănii îmi oțelisem voința și făceam pe viteazul exact în ziua când ei aduceau prinos libertății și eroismului bravilor lor părinți fondatori, George Washington, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
la mânăstire maica Eprahia la spălat rufe și o luase și pe ea. Soarele se revărsase peste roua ierbii și Veronica fugea ca nebuna desculță prin iarba umedă, avea o rochiță albă de borangic și fugea ca un îngeraș printre lăstăriși. „Maicăăă, o striga mama Ana, să nu te rătăcești că pe-aici sunt căpcăuni!” „Și cum sunt căpcăunii, mamă?” - întreba ea plină de naivitate. „Nici oameni, nici fiare!” - glumea mama Ana. Dar Veronicăi nu-i era frică, a luat-o
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ancestral, poetul năzuiește să găsească ( într-un târziu) sursa originală a spiritului. Spontaneitatea, imaginația creatoare scot în evidență semnificații distincte ce-și pun pecetea asupra expresiei poetice. „Fraza poetică este cea care conferă cuvintelor adevărata valoare estetică, în exercițiul creației." „lăstărind de iubire”; „focul cu același surâs de copil”; „glasul de argint ca un drum spre neuitare”; „cerul ghemuit într-o floare enormă”: „inima ăși face cuib / pentru altă zi și mereu aceeași”; „mi-a rupt respirația în mai multe segmente
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
dintotdeauna. Nu știe că guvernanții i-au refuzat dreptul la înființare după ce Ceaușescu a împărțit țara în județe iar pe primul, atestat istoricește (Pădureții sau Muscel, alături de Jaleș, pe la 1300 și ceva), a preferat să-l treacă uitat. Însă ea, lăstărind într-un fel cine știe cum, mereu a omis (intenționat!) să pună - la expeditor pe plic sau carte poștală, atunci când dragul de rudele îndepărtate o covârșeau - satul, ca aparținând județului Argeș și că lucrul odată stricat poate fi îndreptat cu greutate. Tot
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu să-ntineresc... Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Pădurea, poezie de Titina Nica Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul III, 13 octombrie 2013. Drepturi de
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352434_a_353763]
-
de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu să-ntineresc... Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Pădurea, poezie de Titina Nica Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul III, 13 octombrie 2013. Drepturi de
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352435_a_353764]
-
de rău, căci asta este rostul tău, melancolia s-o răpui. La tine n-am venit de mult, deși atâta te iubesc, tot tânără tu ai rămas, iar eu mereu mă ofilesc. Dar voi veni la primăvară, pe când copacii-ți lăstăresc, și poate tot la fel ca ei, învăț și eu să-ntineresc... Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Pădurea, poezie de Titina Nica Țene / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1024, Anul III, 20 octombrie 2013. Drepturi de
PĂDUREA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352486_a_353815]
-
Dumnezeu este cel care sădește în noi totul, până și lacrimile, iar în cuvintele noastre pune rouă: “Dumnezeu în noi sădește lacrimi, / Să ne lumineze-n iarbă asfințind, / În cuvinte pune rouă la amiază, / Pune-n pâine abur argintând. / Lacrimi lăstăresc în noi tulpini, / s-auzim în ele când dilată / cuiele în rană de Hristos, / rădăcini venind din niciodată. / Dumnezeu sădește-n noi lumină / Dinspre ochiul lăcrimând - / Până-n trupul nostru se alină / Lemnul crucii-nmugurind. / Paște, 26 aprilie 2011” (Înviere). Ciclul sacrificial
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
îi urmărește lecturile sale particulare. Prietenul său Tunică nu voia să audă de citit și mergea destul de des acasă la mama sa și nu prea îi plăcea munca de la brigadă. Astfel că Suman era mai întotdeauna singur căci campania de lăstărit la vie încă nu începuse. Cum arăta Cocuța? Cocuța era o fată zveltă, nu prea înaltă și care era mereu în continuă mișcare. De câte ori trecea pe lângă Suman îi trăgea câte o palmă peste cap sau îl îmbrâncea așa prietenește. Băiatul
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
acum o jumate de veac, bicicleta închiriată cu ora. Era coadă mai mereu la solicitări și luam de la gură pentru a ne satisface moftul. Cinci lei ora, patru lei pâinea, dar ce mai conta pentru noi copiii, care abia atunci lăstăream pentru a descifra lumea în care ne născusem? Să fi avut 10-11 ani, am procedat în consecință și la o „căzătură” cineva a „umblat” în gentuța cu scule, șterpelind patentul. Pe care nici măcar nu-l văzusem (o fi fost, n-
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]