142 matches
-
defecte; astfel cum l-ar fi câștigat, tocmai ea, în tinerețile lor pe Nichifor, în jurul căruia roiau, desigur, atâtea concurente”?... Ce i se poate reproșa criticului în acest caz este faptul că prea ia în serios vorbele lui Moș Nichifor, lăudăros și glumeț, specializat deja - prin repetiție - într-o retorică a seducției. El joacă o comedie care nu dă niciodată greș, și comedia place, e savuroasă. Impresia generală pe care o ai, citind la rând aceste portrete computerizate, este că lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul acesta 172 rătăcit pentru o clipă printre treburile omenești, dar nu contaminat de ele, este foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de sikhși; a interzis Acea buruiană otrăvitoare, prin asta națiunea Păstrându-i interdicția; chiar ca remediu pentru dureri, Orice efort de a administra ierburile e-n van. VI Așa-numitul sikh barbar Își ține departe rasa De planta toxică; În timp ce lăudăroasa Europă Încearcă Să sporească folosirea ei murdară; Guvernele par, În pofida sănătății, să formeze monopoluri Asupra acestei ierbi, cea mai dăunătoare - ce dizgrație! Chiar Conducătorii Angliei bunul-simț jignesc Făcând troc (prin Acte ale Parlamentului) cu sănătatea Unui Întreg popor pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu sunt. Dacă întreaga mea avuție aș da-o în pomeni, și corpul meu l-aș da pe foc, să ard, dacă nu am dragostea, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este răbdătoare; dragostea este binevoitoare; nu invidiază, nu este lăudăroasă, nu se umflă în pene; nu este necuviincioasă, nu umblă după ale sale, nu se supără, nu ține socoteală de rău; nu se bucură de nedreptate, ci se desfată de adevăr. Ea toate le acoperă, toate le crede; Toate le
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
elevi care i-au scos peri albi. Și nu mă refer la copiii hiperactivi, de genul celor cu A.D.H.D., socotiți multă vreme și ei doar rău crescuți și indisciplinați. Este vorba despre copiii aflați în veșnic conflict cu ceilalți, lăudăroși, mincinoși sau tăcuți, "bosumflați"; "bătăuși" sau "pârâcioși", bucurându-se ostentativ de răul altora etc. Spre deosebire de cei cu A.D.H.D., deficiența de comportament nu trebuie neapărat să fie însoțită de hiperactivitate, uneori luând chiar aspectul retragerii în sine și refuzul oricărei
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
avea în vedere: a) manifestări pozitive (persoane ce zâmbesc, persoane ordonate, care critică cu argumente, analitice, binevoitoare și, în general, persoanele care nu se regăsesc în categoria persoanelor cu manifestări neutre și ostile); b) manifestări neutre (persoane: plângăcioase, glumețe, lingușitoare, lăudăroase, ambigui, excesiv de agreabile, victime ale fricii, emotive, rușinoase, care se blochează, care pălăvrăgesc, nehotărâte, veșnic îngrijorate, tip martir, mofturoase, condescendente, indiscrete, copilăroase, lente, neglijente, dezordonate, uituce, visătoare, blazate, supra analitice) c) manifestări ostile (persoane: agresive, negativiste, nesociabile, care se eschivează
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
din când în când din paharul cu vin, ne povestea ce s-a mai întâmplat în oraș, pe cine au mai anchetat, pe cine au mai arestat. Ne mai povestea glumind însă și de tinerețea lui. Cred că era cam lăudăros când povestea despre prietenii lui din tinerețe și mai ales despre chefurile făcute cu ei la București sau în Basarabia unde lucrase în primii ani. Printre alții mi-au rămas în minte două personaje despre care vorbea foarte mult și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
poet. Este fiul Alexandrei (n. Bârcă) și al lui Vasile Bivol, țărani. A absolvit, în 1974, Universitatea de Stat din Chișinău. La început profesor de limba română, din 1986 este redactor la revista satirică „Chipăruș”. În volumele Lei-paralei (1985), Curcanul lăudăros (1988), Bârna din ochi (1991) și SRL (Scris cu răspundere limitată, 1993), B. cultivă o poezie satirică și umoristică, vizând, cu o bună cunoaștere a mecanismului comic, nu numai viciile general umane, ci și realitățile politice curente. SCRIERI: Lei-paralei, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285752_a_287081]
-
din ochi (1991) și SRL (Scris cu răspundere limitată, 1993), B. cultivă o poezie satirică și umoristică, vizând, cu o bună cunoaștere a mecanismului comic, nu numai viciile general umane, ci și realitățile politice curente. SCRIERI: Lei-paralei, Chișinău, 1985; Curcanul lăudăros, Chișinău, 1988; Bârna din ochi, Chișinău, 1991; SRL (Scris cu răspundere limitată), Chișinău, 1993. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 221. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285752_a_287081]
-
unui duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul acesta rătăcit pentru o clipă printre treburile omenești, dar nu contaminat de ele, este foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare nu doar serviciile, ci și excelența calității lor. Într-un fel naiv și fermecător care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai șterpelesc câte un ou, doar ca să mă joc cu el, dându-l de-a dura; că se mai sparge, e o altă poveste, dar una care mă silește să fac „curat“... Care găină Îmi sparge acum timpanele cu cotcodăcitul lăudăros c’a făcut mare lucru: un ou. De fapt Își cicălește bărbatul, cocoșul acela urâcios, c’ar fi cazul să se ocupe de ea, iar nu de restul haremului dacă mai vrea urmași... Păi zona Îngustă a reproducerii umane, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și s-a explicat: Să nu aud vâjâitul vântului printre crengile copacilor? Să nu aud tarantela ploii pe acoperișul de tablă al casei? Să nu o aud pe Tilica bătând când cineva încearcă să deschidă poarta? Să nu aud cotcodăcitul lăudăros al găinilor, când îmi dau de știre că mi-au dăruit ouă proaspete? Sunt lucruri de neconceput pentru mine! Am înțeles încă o dată că Mihai Munteanu iubea natura înconjurătoare în care se integra cu întreaga-i ființă. Vegetația spontană, arborii
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
posibilei responsabilități în declanșarea conflictului, iar pe de altă parte, gestionarea conflictului pe baza ideilor și opiniilor valorizate de colectivitate. 2.6.8. Atitudini comunicative Despre diverse populații se vehiculează stereotipuri ca: „americanii sunt joviali și vorbesc tare”, „grecii sunt lăudăroși”, „mexicanii sunt exuberanți”, „suedezii sunt reținuți și sobri”. Deși simplificatoare, acestea evidențiază atitudini comunicative ale diverselor comunități, reflectate în text prin conținuturi, prin modul în care vorbitorul își proiectează imaginea în text, prin structura înscrierilor la cuvânt, prin diverse elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
procedeu al inserției pe care-l regăsim în Cei drepți de Camus. Din lipsă de spațiu, mă voi rezuma la detalierea decupajului narativ pe care îl propun și a cărui dinamică permite evidențierea strategiei narative a unui personaj vorbăreț și lăudăros, care crede că dă o veste bună soției lui, veste despre care ea aflase deja, și care nu-și dă seama că, de fapt, datorită ei are loc această neașteptată promovare: Pn0 [a] = Rezumatul (întrerupt de o paranteză care descrie
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei generatoare de veșnice gâlcevi și al prostiei. Un sunet mai grav, într-o desfășurare de voie bună. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
90.000 de români. Lacrimi?! Nu, nu mai curgeau lacrimi, nu mai era loc și pentru lacrimi, eram de piatră, eram care pe care. Înțelegi?! Nu, răspund și încep a plînge. Plînge și Herman. Delicat, mă mîngîie pe cap. Nebunii Lăudăros mai era Dumitru Ciuraru ăsta! În toate poveștile lui, el era eroul pozitiv. Deștept, viteaz, om care nu știa ce-i frica. Nu mai spun ce succes avea la femei. Pe o coastă de deal cu pămînt cam gălbejit, Dumitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se părea avantajoasă în sine: de mult își dorise un radio de-ăla a-ntâia și acum îl avea, căpătând pe deasupra și un ceas de mână pe cinste. Curând însă, starea lui sufletească s-a schimbat: el era o fire lăudăroasă, guraliv, închipuit, i se părea că nu trăiește de-adevăratelea dacă nu povestește tuturor, cu înflorituri, în gura mare, tot ce i se întâmplă. Iar acum era pus în situația să păstreze secretul - ceea ce categoric însemna o povară mai grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și Încrezut, dacă aruncă cu bani Încoace și-ncolo și se poartă ca un prostănac. Cred că mi-am jucat rolul foarte bine, pentru că În scurtă vreme toți erau convinși că nu se află un dobitoc mai Îngâmfat și mai lăudăros decât mine. Capetele mai Înțelepte l-au compătimit pe părintele meu că are un asemenea fiu descreierat. Cei mai mulți Însă m-au plăcut, pentru că erau la fel de proști și de aroganți. Sfătuitorii Împăratului și-au rupt dinții Încercând să mestece toate minciunile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu arhitectul Maxențian în drept cu statuia lui C. A. Rosetti. Maxențian mi-a apărut întăia oară în 1905, la Ministerul Instrucției, Direcția artelor (fiind eu subșef de birou). Era arhitect al Ministerului. Evreu botezat; plin de fală și prezumție, lăudăros, nesuferit, impertinent. Îmbrăcat bălțat, cu pălării artistice și cravată-lavalieră etc. Era omul cel mai puțin agreabil și cel mai hotărât să-și facă drum prin viață cu coatele. Nu știu ce s-a făcut. L-am zărit prin Iași în vremea războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
derâdere lecturarea presei centrale, chiar dacă, conștiincios, scria la sfârșitul fiecărui raport de activitate că era la curent cu toate alea ce apăreau În „Scânteia” și altele, cei doi corifei de la București l-au cam luat peste picior pe diletantul lăudăros și excesiv de exigent: „Observînd mai cu atenție presa centrală și regională veți Întîlni asemenea anunțuri. Deci, pe viitor e bine să ne consultați Înainte de a proceda la eliminarea uni astfel de text”. Nici cea de-a șasea intervenție nu fusese
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un lipov cu burtă ultrageneroasă, aflat într-o bahică competiție de persuadare a mai tânărului Luca Guțaga, român din Pocrovca Nouă. Specialitatea predicatorului Lukov era molocanismul, o învățătură religioasă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Lăsam în urmă o grădină bine pusă la punct, o livadă, o școală frumoasă. La Câșlița era un mare viespar. Se certau pentru postul de director învățătorul Stâsii (pe funcție), Moraru Afanasie, localnic, și Dobru Simion, un filfison afemeiat și lăudăros.Acestora li se comunicase însă decizia numirii mele ca director. Bomboană pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu era nici de departe ca cea din Sofian. Mai mult de atât, cum avusese grijă Dobru să-mi destăinuie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
avea o doamnă frumoasa ca din povești. Și mai beau vin și cântau foarte frumos. Murind Constantinescu, Dna lui a avut poale lungi și minte scurtă. A vândut casa cea foarte frumoasă și s-a dus după un muntean foarte lăudăros și trăia într-un bordei făcut din traverse și acoperit cu pământ în gara Dolhasca, județul Suceava ca vai de lume. Dumitru Mihailescu s-a dus picher la Sabasa, tot județul Suceava. Și un criminal 1-a bătut de i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
interes. Titlul însuși e nefericit și rămâne obscur cititorilor contemporani. Care nu știu că fofezele erau niște piese de lemn destinate unei mișcări circulare autonome la capătul brațelor vârtelniței, instrument popular anacronic ca și scriitura lui V.I. Popa. Un ofițer lăudăros din romanul lui Octav Dessila Iubim atrage atenția asistenței prin povești senzaționale despre performanțele lui aeriene, mai ales a salturilor cu parașuta, din trecutul recent. Neprevăzutul îl lovește! În oraș are loc un miting aviatic și fanfaronul e pus să
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
curios de superlativă care mi-a intensificat și mai rapid antipatia față de el. Tata m-a făcut, m-a criticat, m-a distrus și apoi, după ce m-am reinventat și m-am relansat în ființare, a devenit un tătic mândru, lăudăros, încercând să reintre în viața mea, toate astea într-o perioadă care mi s-a părut că a durat doar câteva zile. M-am simțit din nou înfrânt, deși îmi câștigasem dreptul de a fi în control, grație recentei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]