142 matches
-
trapez. (Nab) Alteori, motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată de "acel nefericit cap" care uzurpează geometria. O explozie gălăgioasă, lăudăroasă, care a intimidat cu pălăvrăgeala ei copacii. (Hop-la!) Oglinda este, am văzut, o lume a tăcerii. Fereastra presupune gălăgie, sărbătoare, carnaval. Și, în peretele alb, vedeam fereastra, spărgătoarea geometriei. (Terra incognita) Fereastra este o ieșire din oglindă, o deschidere spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gânditorii, umanitarii germani! unde sunt ei? Vă-ncredințez că nu-i mai găsești. Nu-i găsești în ziarele lor, cele azi mult mai poltrone decât cele franceze, nu-i găsești în literatură, căci piața e plină tot de opere alarmante, lăudăroase, pline de injurii și de-o strigătoare nedreptate. Națiunea franceză e acuzată de fapte de care nici copiii n-ar crede-o - capabilă. Credeți că mai iese vro carte cum se cade acuma-n Germania? Ferit-a Dumnezeu. Ia vedeți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a cunoaște bărbați la un spectacol de comedie, spuse Lisa, zâmbind ironic. Ashling dădu stânjenită din umeri. Te-a sunat? întrebă Lisa brusc. Ashling dădu din cap, rușinată de cât era de ratată. Oare o sunase pe Lisa? Probabil, vaca lăudăroasă. După câteva secunde de tăcere, curiozitatea a devenit prea apăsătoare: —Pe tine te-a sunat? Spre surprinderea ei, Lisa dădu din cap în semn că nu. —Idiot! spuse Ashling energic, mai liniștită. —Idiot! aprobă Lisa cu o veselie neașteptată. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am să mă transfer într-o centurie, voi avea de la bun început gradul de centurion. Pentru asta ar trebui să dobândești mai întâi cetățenia, îi stă pe limbă celuilalt. Dar tot a reușit să-l impresioneze namila asta. Că e lăudăros ca toți puțoii, asta e clar. Totuși s ar putea să aibă relații, și la terminarea stagiului să nu fie trimis înapoi la gra niță. Dar până să ajungă printre cei șaizeci de centurioni care con duc o legiune mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ridica-o pînă În talie. Nu i-aș scoate chiloții, dar aceștia ar fi mătăsoși, ușori, și ai putea intra În ea... Glasul i se stinse treptat. CÎnd Începu din nou să vorbească, vocea i se schimbase, era simplă, deloc lăudăroasă. Am avut așa o fată. N-am uitat asta niciodată. Nu era o frumusețe. Tăcu. — La naiba, zise el după aceea Încet. La naiba. Se foi, și sîrma care-i sprijinea salteaua se Îndoi și se strînse, iar Duncan Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu ajung nici la jumătate din ce-i așteaptă în Fotseland. Latrinele, zice el posomorât. Este mai mult sau mai puțin problema latrinelor. O dată sau de două ori, Gittens îl întrerupe ca să corecteze vreun fapt sau să mai potolească comentariile lăudăroase. — Evident, oftează Gittens la un moment dat, să faci harta unui loc fără hartă este ceva folositor. Dar tot mai am nedumeriri legate de natura muncii dumitale. De ce Fotseland? Marchant îl privește cu înțeles. — Au spus că vor o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să fie trimisă pentru a-i întâlni pe nemți. Și, deocamdată încă mai puteau să glumescă. Străzile, ca și localurile, erau pline de uniforme. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
l-am Încolțit, prin părți, ca la vânătoare și ca la război; cum l-am prins; și ce i-am mai fă-cuuuut: l-am bătut, de s-o chișăt; și s-o căcăt. Dar ceilalți nu ne credeau: ne făceau lăudăroși; și mincinoși - cum adică: l-am prins noi pe Hantut, azi, când tot azi, ei au pus mâna pe el - și l-au bătut, de s-o chișăt? ; și s-o căcăt? Și-atunci ne luam Înde noi la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Tânăr fiind, fusese umilit și neluat În seamă și când, În sfârșit, primise recunoașterea adecvată a meritelor sale, se pare că era prea târziu. Răul fusese deja făcut. Cu siguranță că fusese prea târziu ca să prevină această atitudine arogantă și lăudăroasă. SUNT AICI. NU VĂ FIE TEAMĂ. — Jerry. DA, NORMAN. — Am o dorință. EȘTI LIBER SĂ O EXPRIMI. — Jerry, multe din entitățile noastre au dispărut și habitatul nostru este șubrezit. ASTA ȘTIU. ENUNȚĂ DOLEANȚA. — N-ai vrea să Încetezi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din cerdacul dărăpănat. Întreba cu voce ascuțită: —Haie, unde te duci, Haie? — Mă duc până la Tudorița! striga repede fata și apuca la vale, pe cărarea zbicită. Tudorița era fata picherului Ion Rusu, un om cărunt, negru la obraz, fornăit și lăudăros. Acest Ion Rusu, cu un cortel mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o pălărie cenușie de pâslă în cap, bătea drumuri lungi, de la canton la canton, de la crâșmă la crâșmă, și-și lăsa gospodăria în plata Domnului. Nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să știu că asta era prea mult pentru mintea lui obtuză, o minte ca un cârnat. Se alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama că arma mea de plastic nu face față împotriva unei furculițe lungi mânuite de un Methuselah înnebunit și că acum Clyde își dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ori deoarece focurile reflectate de cristal le vor tulbura privirea și le vor distrage atenția de la ceea ce făcea el în realitate. Aceasta era teoria - iar băieții erau și mai aproape. Vocile lor se înălțară și scăzură, o trăncăneală veselă, acum lăudăroasă, acum căzând de acord cu toții, acum dominând unul dintre ei, acum vorbind toți deodată. Era imposibil măcar să încerce să ghicească câți erau. Dar erau acolo, realități fizice, prezențele de care avea nevoie pentru planul lui de evadare. Craig trase cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
propagandă, a realizat ceva bun. A răzbit. Te iubește. Sunt convins că Îl iubește și pe Wallace. Cred că mă iubește și pe mine. Am Învățat multe de la el. Nu Îmi fac iluzii despre tatăl tău, Înțelegi asta. E supărăcios, lăudăros, se repetă. E frivol, morocănos, mândru. Dar a reușit În viață și Îl admir. — Deci e om. Foarte bine, e om. Poate că-l urmărea numai pe jumătate, deși se uita drept la el, ochi În ochi, cu genunchii desfăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ceva frumos, ceve trist-frumos, în orice caz ceva care, prin trista-i frumusețe, să placă, acea speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine și de planurile mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiul răsfățat și promițător cu numele unui erou de teatru - fiu care avea să constate, la urmă, că ceapa vieții lui, după ce fusese decojită foaie după foaie, nu conținea nici un sâmbure care să întemeieze un sens - ea care, după toate lăudăroasele mele făgăduieli, a rămas, la fel ca mama lui Peer Gynt, cu buzele umflate, ea care, toată viața ei, a tânjit după frumos și a știut ce anume putea să treacă pentru ea drept frumos, se bucura că „dragul“ ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
până acum. Eu, cel care mă mândream cu faptul că nu-mi pare rău de nimic din ceea ce am făcut în viața asta, mă surprind acum chircit, rătăcit în propria mea memorie, de care nici măcar nu mai sânt sigur, pentru că, lăudăros și îngîmfat fiind, nici nu mai știu de câte ori am mințit, atunci când mi-am povestit aventurile, și nu am făcut-o o singură dată, ci de nenumărate ori, de fiecare dată îmbogățind povestea, să pară cât mai picantă, și eu cât
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
uneori mai că nu-mi vine să cred c-am fost prieteni, spuse Șam. Curios, dar și eu mă confrunt cu exact aceeași problemă, riposta Adrian. — Ești un dobitoc încrezut, egoist și îngâmfat. — Iar tu ai ajuns un bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un lipov cu burtă ultrageneroasă, aflat într-o bahică competiție de persuadare a mai tânărului Luca Guțaga, român din Pocrovca Nouă. Specialitatea predicatorului Lukov era molocanismul, o învățătură religioasă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Lăsam în urmă o grădină bine pusă la punct, o livadă, o școală frumoasă. La Câșlița era un mare viespar. Se certau pentru postul de director învățătorul Stâsii (pe funcție), Moraru Afanasie, localnic, și Dobru Simion, un filfison afemeiat și lăudăros.Acestora li se comunicase însă decizia numirii mele ca director. Bomboană pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu era nici de departe ca cea din Sofian. Mai mult de atât, cum avusese grijă Dobru să-mi destăinuie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mare Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sinea mea. După noaptea asta, totul va reintra în normal. Zach a fost foarte grijuliu cu toate zonele mele erogene. Vă rog să nu povestiți asta nimănui pentru că lumea va spune c-am primit exact ceea ce meritam, fiindcă-s o lăudăroasă, dar n-am putut să rezist să n-o anunț pe Julie că povestea noastră de dragoste a reînflorit și că batem frișca în toată regula pe sofa. În timp ce Zach îmi cerceta zona pubiană proaspăt epilată, am luat telefonul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ne dăm mari. Abia așteptam ca eu și Finn să fim vedetele cursului de azi. Cel mai mult îmi plac orele de yoga atunci când - destul de rar - instructorul mă cheamă să demonstrez figura în fața tuturor cursanților. Știu că sunt superficială și lăudăroasă, dar, la urma urmei, tuturor le place să se dea mari, nu? Sau poate mă înșel. Poate numai eu sunt așa. Mâinile lui Finn sunt pe talia mea, la spate, ridicându-mă, sau, mai degrabă, oferindu-mi un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prietena mea! A citit atâtea și nu se laudă niciodată... Mi-a spus doar mie și lui Andrei, fără să intre în amănunte. Dacă citeau alte fete, măiculiță, ce-ar fi fost la gura lor! Dar și băieții, sunt mai lăudăroși... Mă mir că Sandu s a abținut. Mihaela merita să fie pusă la punct de data asta!” „Ce mă fac eu dacă mă încolțesc cu tot felul de chichițe?” se întreba Mariana, roșie la față și cu privirea ațintită pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
interesant!? Dar al tău cum arată? - Al meu tu, e scund. Chiar grăsuț, dar cu un regim alimentar, după o dietă pe care am vrut să o aplic pe pielea mea dar am ezitat, scândură îl fac. E și puțin lăudăros, dar boala asta trece... Îmi povestește de unele aventuri, de fetele lui de la serviciu, vrea neapărat să crească în ochii mei, dar eu îi cern toate vorbele și de cele pe care le cred a fi reziduuri, mă debarasez. Nimic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bine a colaborat cu mine. A fost fin, nu m-a sufocat cu substanța curățătoare, albă, mentolată, care asigură sănătatea dinților. Bineînțeles că, fără ajutorul meu, acest lucru nu s-ar putea realiza. Nu ți se pare că ești cam lăudăroasă? a intervenit periuța cu cap flexibil. De mine s-a folosit stăpânul nostru și niciodată nu i-au dat o carie să se plângă. Am avut grijă și de limba lui, întreținând-o, făcând-o mai suplă, mai frumoasă. De
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]