188 matches
-
termina de socotit cine, cât și din partea cui a dat. În ciuda amatorismului încurajat de revoluția digitală și care amenință să îngroape afacerea cu nunți și botezuri, Augustin era în continuare pasionat de tehnică. Mi-aduc aminte că un asistent îi lașase cameră pe sharf manual după o filmare și, când s-a prins, l-a înjurat copios “De douăzeci de ani aștept să apară sharf-ul automat pe camera și tu-mi spui că e mai profi să filmez pe manual!?” De la
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
iarmaroc al vorbelor și gesturilor în devălmășie... Revine obsedant ghilotina cuvântului “In-cre-di-bil!... In-cre-di-bil!... Incredibil!”. De parca regizorul vrea să ne atragă atenția, cu obstinație, asupra sigiliului inconfundabil pe care a ținut să-l pună, apăsat, pe producția să. Cortina neagră - care lașase “dansatorilor”/ baletului mecanic o fâșie de ființare de doar doi-trei metri în profunzimea scenei - dispare instantaneu. Pe o platformă de circa cinci metri adâncime - un decor minimalist. Patru mese, plus aceea la care se află actorul Ilie Gheorghe, sugerând că
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
zbughește pe scări spre a se alătura cirezii de rinoceri. El crede că-și va păstra luciditatea: ,,Toata luciditatea. Dacă e de criticat, atunci să criticăm dinăuntru, nu din afara“. Bomboană pe coliva o va pune însăși Daisy, care - după ce-l lașase pe Berenger să creadă că vor întemeia o familie, că vor avea copii, că vor regenera omenirea, din postura de Adam și Eva - îl părăsește vijelios, fascinată de faptul că rinocerii cântă. Nu cântă, rag - îi replică Berenger. Dar Daisy
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
ai armatei române care avuseseră neșansa de a-i fi ieșit în cale. Mic, sfrijit, degenerat, cu o figură chinuita și cu un rânjet care te îngheța, el era față văzută a puterii ce se cocea în umbră și care-1 lașase să zburde în voie și să bage groază în cei care ar fi cutezat s-o conteste. Până când revoluția 11 scosese în prim-plan, Ioska se învârtise prin catacombele lumii interlope, printre traficanții de valută și de marfuri vândute pe sub
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și eu, o clipă, pe baricada de la Intercontinental, dar pe-atunci figură lui nu-mi spusese mare lucru. Aflasem apoi că, profitând de situafc a doua zi scosese din Comitetul Central saci întregi cu valută. Dar nici leii românești nu-1 lașaseră indiferent. Avea acum ce să apere. Când manifestanții venifi la chemarea Seniorului dăduseră impresia că sunt gata să pătrundă în clădirea guvemului și să-i scoată în șuturi pe cei dinăuntru, Ioska se mișcase și el într-acolo în fruntea
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
la pământ de furtuni și de grindină, să arate la fel de bine și să rodească la fel de bogat, în ciuda calamitaților care se abătuseră peste el. Se gindea Seniorul la o minune? Sau nu se putuse desprinde din timpul sau? Ori, poate, se lașase păcălit de cine știe ce scenarii super-optimiste, pentru a scoate capul din găoace §i a deveni astfel odios în ochii celor mulfi, care se temeau acum și de umbra lor? - E greu să-ți explic... i-am spus lui Daniel. Nici nu
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
lui de îngeraș conservat în alcool. Altfel, chiar nu mai înțeleg nimic... Nu mai trecusem de câteva săptămâni pe la locuinfa mea din §tefan Furtună. Venise timpul s-o fac. Abuzasem prea mult de ospitalitatea domnului Gufa, deși el nu mă lașase niciodată să înțeleg că așa ar sta lucrurile. Dar m-am gândit că era mai bine să nu-i mai ștric liniștea unui om de nouăzeci de ani, măcar în noaptea aceea. Observasem cu câtă grabaînchisese televizorul, atunci cînd ne
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
făcea tîrziu. - Acum trebuie s-o șterg. Ne vedem mîine dimineață, pe la opt. Vlad vine să ne ia la noua. Mi-am luat haină și m-am îndreptat spre ușa. - Acum, la revedere. - La revedere. Ai grijă de tine. Se lașase noaptea. Începuse să bată vîntul, împrăștiind nori de praf, care se înălțau pînă la acoperiș. În ultimele cîteva ore, temperatura scăzuse drastic, iar aerul căpătase acel parfum special care, în mintea mea, era asociat cu zăpadă. Era crivatul, acel vînt
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea lașase un planton acolo. Curtea părea pustie, dar era prea întuneric pentru a fi sigură. M-am strecurat înăuntru, mergînd extrem de încet, atentă să nu fac nici un zgomot. Totul părea liniștit și am mers înainte, pînă cînd am ajuns la fereastra
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
și mă întrebam dacă ești ok.:)”. Nu mi-a raspuns niciodată. Acum vreo două-trei săptămâni, într-o dimineață, Bogdan aka Nedormitul mi-a scris pe messenger că Andrei s-a prăpădit. Prin septembrie s-a întâmplat. Boală, cu care ne lașase să înțelegem că se luptă, îl dovedise. De când mi-a spus, mă gândesc des la Andrei from UȘA. Nu l-am cunoscut niciodată pe viu, dar a făcut, într-un fel, parte din viața mea. Îi cunosc chipul, îi cunosc
Povestea unui comentator care nu mai este by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21295_a_22620]
-
demult o înregistrare cu un exercițiu de reconstrucție a pronunției limbii latine pe un discurs al lui Cicero și în sfârșit latină sună vie. În ton cu articolul, povestea moștenirii pe care ne-a lăsat-o Brâncuși. Din câte știu lașase prin testament cu titlu de donație atelierul lui, cu tot ce era în el, Statului Român. Singura condiție era păstrarea dispoziției interioare a obiectelor. Statul Român a zis: nu merci, e mai comod să ne băgăm picioarele și să trimitem
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
nu plătesc taxe, etc. și, ca să închei anecdota, într-o zi, fata respectivă își pusese o poză cu o fetiță de vreo 6 ani la messanger. noi: sora ta? ea: fața mea. o făcuse pe la 15-16 ani și acum o lașase mamei ei în grija, undeva în moldova, în timp ce ea venise la bucurești. jur că habar n-am care e morală... @bucurenci: nu-i adevărat că dacă zici că “în niciun caz nu-mi plac manelele” ești atât de limitat încât
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
Erau acceptabile. Dar, când am deschis fișierele, am rămas cu gura căscată: bărbatul care ma privea din ele era cel care-mi dorisem de multă vreme să devin. Quasi-necunoscuta care-mi luase mințile îmi șterpelise, la plecare, și identitatea. Îmi lașase una de schimb, măi coapta și mai trainica decât cea veche, dar încă atât de nouă încât aproape că mă rușinam de fiecare data cand priveam fotografiile acelea. Am zburat o vreme după ea și mi s-a părut că
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
și obositor. Efrem (3 ani) și Symeon (5 ani) s-au întrecut în depistarea crucilor roșii și a liniilor albastre. Cât timp s-au jucat, n-au dat multe semne de oboseală, dar după cabană Buta devenise evident că-i lașaseră puterile. De altfel, ajunși la cabană ne-am dat seama că mărșăluisem în ritm de oameni mari, pentru că nu făcusem mai mult decat scria pe indicator: 45 de minute. Am incercat sa mergem mai departe spre lacul Bucură, dar copiii
Cu cei mici în Retezatul Mic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82590_a_83915]
-
diverse ocazii și chiar și pe la bâlciuri... Și cum te-ai dus, tu Vasilica, Vasilicăăăă, of și iar of, bărbățelul mamii, feciorașul cu fetișoara că spumă laptelui, cu ochii că mura, of și iar of, unde te duseși și ne lașași cu pungă goală, goluța. Vasilică-al tații, Vasilică-al mamii... s.m.d. * N-a fost să fie. N-a fost, și gata. Istoria noastră sinceră, desi comică, va merge cum știe și a invatat ea, înainte, tot înainte... S-a văzut imediat după
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
82 ani, care semăna cu Michelangelo la bătrînețe. Uitat în pădure de "frați", călugărul orb care taie lemne pentru mănăstire, taie și taie, o zi, două, trei, zi și noapte. Din cînd în cînd se oprește, mănîncă din ce-i lașaseră "frații" în străchinele din jur acoperite cu talere de lemn și cu cîte un pietroi deasupra să nu dea peste ele jivinele pădurii, cît rămîne el singur acolo. De obicei îl duc dimineață și-l aduc pe la chindie, cînd bate
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
și p-acolo, în lumea de jos... După ce, în cele din urmă, isi aduseseră aminte de el, Sofronie că era mai tînăr, pornise în căutarea lui prin pădure. Tot el îl și dusese. Bătrînul dormea, tot pe-acolo unde îl lașaseră. Atîta doar că, în jurul lui, poiana se lărgise. Tăiase tot ce nimerise scuipînd des în palme. Cînd se auzise strigat, se trezise, se frecase la ochi, inutil, printre grămezile de lemne tăiate, si recunoscînd glasul lui Sofronie, zisese: - Sofronie, taica
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
În 1969 Michel Foucault concura pentru a fi titularizat la catedră de filosofie de la Collège de France. Era sprijinit de Georges Dumezil, de care îl lega o mare și statornica prietenie; fusese, de asemeni, recomandat de către Jean Hyppolite, cel care lașase vacanță această catedră, prin decesul sau cu un an înainte. Vor mai candida pentru acest post Paul Ricoeuer și Yvon Belaval. Fiecare va prezenta cîte un proiect: Foucault propune o catedră de istorie a sistemelor de gîndire, Ricoeur una de
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
se ocupase pînă atunci cu ghicitul în fel de fel, mai ales dădea în cărți. Dar, fiind credincioasa și spovedindu-se într-o zi și zicîndu-i popii, sub patrafir, ce face, iar popa spunîndu-i că astea sînt lucruri diavolești, se lașase. La sfatul popii. Și mai ales că avea copil. Copilul care se trezise între timp era o fetiță de vreo trei ani și ceva, vioaie și avînd pe mutrita ei murdară expresia unei frumuseți îndepărtate, exotice, cum arată, ca indienii
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Nicolae Ionescu, liderul "Fracțiunii libere și independente" din Iași) au declanșat scandalul. Fapt este că în februarie 1863 un substitut de procuror (pus la cale), pe motivul că într-un fragment din Duduca Mămuca redactorul revistei (care era și autor) lașase pasaje licențioase "contra bunelor moravuri", cere că Hașdeu să fie chemat în instanță pentru un interogatoriu, fiind înștiințat de aceasta. Cabala, luminîndu-se, e înștiințat și ministrul Cultelor și Instrucțiunii publice. Hașdeu se înfățișează procurorului și procesul se deschide. Instigatorul V.
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
vocația mea pe pămînt va fi împlinită!" Socotea că înrobirea Europei de est de către Rusia nu poate dura mai mult de o jumătate de secol (pronosticul i s-a împlinit) și că, odată eliberată, țara va trebui să o ia de unde o lașase generația să, evoluînd spre mai bine. Dar în iunie 1947 mărturisea: "Începe să-mi slăbească tragerea de inimă pentru continuarea acestor însemnări zilnice. Nu le mai văd rostul...Ce mă face atunci să le continui? Nu știu singur ce sa
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
13 ani? - După eliberare, noi, "pușcăriașii" am ținut legătură între noi, am rămas, toți, solidari, chiar dacă ne aflăm într-o închisoare ceva mai mare, cît o țară. În schimb, pe cei "rămași" acasă nu i-am mai găsit așa cum îi lașasem. Micul compromis zilnic îi deformase. Înainte de arestare, împreună cu colegii de școală, de generație, nu numai că gîndeam la fel, dar și acționăm la fel. Ne duceam să-i ascultăm pe Rege, pe Maniu. Ba mai mult, pe-atunci, imediat după
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
modestul sau personaj autobiografic să găsească porți deschise unde n-ai fi gândit. Mi-l amintesc pe romancier, pe când locuia pe strada dr. Herescu, încercând, cu preț de timp, dar fără izbândă, să lege o conversație cu subsemnatul, ce-i lașase mișcarea de deschidere. În aer liber, păream amândoi sufocați. Mai pragmatic, vecinul său de casă îl împiedică, tocmai, să stăruie a deschide ușa blocată a mașinii cu un pietroi. Sunt, în paginile publicate din notele informative ale lui Ion Caraion
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
spiritului Cruciatelor și a cântecelor de Cruciata din literaturile: mittelhochdeutsch, provensala, franceza veche, flamanda și latină medievală (tipărită în 1934) și tradusese din această literatura (Gudrun, Epopee populară medievală germană, 1931), în fine din toamna anului 1932 S. Mândrescu îl lașase succesor la catedră de germană a Universității din București. Evocarea acestei activități de germanist a distinsului intelectual ocupă cel mai mare spațiu în cartea lui vasile G. Popa, Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau Elogiul spiritualității Germaniei (Editură Grâi și Suflet-Cultura
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
mai recent volum al său, intitulat Literatura în totalitarism, se referă la anii 1957-1958. Sunt anii în care partidul comunist, prin ideologii săi de serviciu, îi cheamă din nou la ordine pe scriitori, după ce, derutat de moartea lui Stalin, le lașase o anumita libertate. Între timp, însă, avusese loc - în 1956 - revoltă anticomunista din Ungaria, care, ca o parabolă a istoriei, îi dăduse de gândit lui Dej și îl făcuse mai vigilent. Începe deci un nou val de arestări, căruia îi
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]