2,070 matches
-
totuși de acest ideal. El deține calitatea că experiențe și dispoziții contrare ale vieții își pot căpăta într-însul drepturile. El presupune că sufletul s-a deschis pentru toate laturile vieții și nu s-a retras în orbite sau în lașitate, în fața a ceea ce i-a displăcut. Marele humor cunoaște perioade în care trebuie să ne ducem viața, în ciuda unor lipsuri materiale, și perioade în care trăim într-un belșug ce pare inepuizabil; dar din aceste oscilații el se alege cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a dominat și paralizat societatea românească în anii dictaturii comuniste, C. încredințează acestor pagini scrise pentru sertar gânduri de revoltă și neputință disperată în fața degradării continue a vieții. Autorul se supune unui tulburător examen de conștiință, în care obsedantă este lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
la ziarele generaliste, nu la cele financiare sau cu un anumit profil. Un ziar care neglija religia nu își îndeplinea menirea, deoarece în anumite situații, apărarea religiei era o datorie de conștiință, iar trecerea ei sub tăcere o dovadă de lașitate. Era de datoria ziarului să propage credința, chiar dacă existau cărți, catehisme și instituții care se ocupau de asta. Ziarul nu era unicul mijloc de răspândire a credinței, iar catolicii nu trebuiau să se mulțumească doar cu ceea ce citeau în el
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer (Miss Gee), doar că în poemul lui Adcock poeta învinge. Se simte "beată de libertate", după ce a asistat la iradiere, teste, doctori și studenți, "surâsul expert", curaj și lașitate. Dumnezeu i-am mai dat o bucată de viață și poezia ei se umanizează. The Chiffonier (Șifonierul) e chiar mai mult decât uman pur și simplu, este de-a dreptul tandru, îndulcit de rime incredibil de evidente: De câte ori mai pot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tânăr soldat, condamnat la moarte pe nedrept pentru dezertare. Piesa este de o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în urma unui traumatism, Iozom reface sub tratament întreaga istorie la care a fost martor. În calitate de tânăr activist, participase la multe evenimente și acțiuni politice, nu era străin de situațiile-limită pe care acestea le provocaseră - o istorie plină de violențe, asasinate, lașitate și ură. Tratamentul doctorului Balcea se dovedește eficient, iar memoria lui Iozom prodigioasă; el reproduce pe nerăsuflate pagini de documente, relatează în detaliu tot felul de întâmplări, vehiculează sute de nume, cu datele personale ale fiecăruia, ca un adevărat scormonitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
lucru este considerat drept rațiune de stat, răsturnare a alianțelor, politică reală sau drept un "plan măreț", o mare lovitură diplomatică sau (cel mai rău) drept "flexibilitate". Dacă o națiune mică luptă pentru supraviețuire, acest lucru este considerat drept trădare, lașitate, oportunism, lipsă de curaj etc. În Transilvania, după cucerirea provinciei în dauna Imperiului otoman, habsburgii i-au lăsat practic pe români pe mâna grofilor unguri. Ce a însemnat acest lucru pentru români a fost limpede pentru viitorul împărat Iosif II
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politizați", a intervenit pe lîngă Tătărăscu și Guvern în legătură cu seriozitatea pericolului pe care îl reprezenta Legiunea, a cerut un concediu, l-a învinuit în Cameră pe Cuza că este împotriva lui și în favoarea lui Hitler și a acuzat guvernul de lașitate. Radicalii de dreapta au replicat, declarînd că "Iorga a pierdut legătura cu tineretul". O avalanșă de amenințări legionare cu moartea s-a abătut asupra lui, iar Legiunea i-a organizat un simulacru de "funeralii" la Vălenii de Munte. Studenții legionari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cutezat să vină să vadă cum este coborît în groapă sicriul lui Iorga, sub șfichiuirile reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu s-a ținut nici o cuvîntare. Familia Iorga era indignată de lașitatea și oportunismul înaltei societăți bucureștene, ajunse la culme mai ales după crimele de la Jilava. Capătul drumului lui Iorga a fost trist. Trebuie să remarcăm totuși o excepție: greu încercata Franță nu și-a uitat prietenul. Prezența la funeralii a însărcinatului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al lui Hitler". O copie a acestui protest i-a fost trimisă Mareșalului Antonescu. Din această cauză, Antonescu s-a scuzat față de Lepădatu, spunîndu-i că "datorită altor treburi nu poate veni la ceremonia comemorativă ținută în memoria lui Iorga". "Ce lașitate!", comenta Lepădatu. "și asta chiar din partea cuiva ca Antonescu!"55. Gheața începea totuși să se topească. Ziarul "Curentul" al lui Șeicaru publica articole favorabile despre Iorga, iar Gheorghe Brătianu, scriitorul și criticul literar Tudor Vianu și alții îl elogiau. Am
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și responsabilitatea pentru crime de război unor categorii prestabilite: membrii anumitor partide politice, organizații militare și agenții guvernamentale. Dar această procedură lăsa În libertate numeroși indivizi a căror pedepsire era universal solicitată, includea oameni vinovați doar de inerție sau de lașitate și, mai ales, presupunea o formă de condamnare colectivă, curată blasfemie pentru majoritatea juriștilor europeni. Prin urmare, acuzațiile au fost individuale, iar rezultatele diferite, În funcție de loc și de moment. Mulți au fost puși la zid pe nedrept. Alții, mai numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietică. Armata Roșie mărșăluia pe jos, transportând armele și munițiile În care trase de vite; soldații n-aveau parte de permisii și, dacă ezitau, nici de clemență: numai În 1941 și 1942, 157.593 dintre ei au fost executați pentru „lașitate”. Dar, după un Început șovăielnic, URSS a copleșit și a Îngenuncheat colosul nazist, zdrobind magnifica mașină de război germană. Pentru prieteni, ca și pentru dușmani, victoria sovietică În al doilea război mondial ilustra Împlinirile bolșevismului. Politica lui Stalin dădea roade
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
350 de soldați din forțele de menținere a păcii. Temându-se pentru soarta Căștilor Albastre, guvernele occidentale au implorat ONU și NATO să cedeze. Forța internațională, departe de a-i tempera pe sârbi, le oferea acum protecție suplimentară. Încurajate de lașitatea occidentalilor, pe 11 iulie forțele sârbilor bosniaci conduse de Mladiæ au pătruns sfidător În una dintre „zonele sigure” ale ONU, orașul Srebrenica din estul Bosniei, plin de refugiați musulmani Înspăimântați. Srebrenica era „protejată” oficial nu doar de mandatul ONU, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
informatori varia ca magnitudine de la o țară la alta, Însă era omniprezentă. Suspiciunea plana asupra Întregii societăți - cine nu lucrase pentru poliție sau regim la un moment dat, chiar și numai din neatenție? -, iar distincția Între colaborare venală și simplă lașitate sau dorința de a proteja o familie era greu de făcut. Refuzul de a colabora cu Stasi Îi putea costa pe copiii tăi viitorul. Vălul cenușiu al ambiguității morale plana peste multe alegeri personale ale indivizilor lipsiți de apărare 20
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nikolai 391 Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) 620 Armata Republicană Irlandeză (IRA) 429-431; efectul general 431; Marșul Ucenicilor 430; revendicările 430; tentativa de asasinare a Margaretei Thatcher 497 Armata Roșie; campania de bombardare 30; eliberarea Auschwitzului 185; execuții pentru lașitate 161; exterminări În masă 31-32; ocupații postbelice de către Î 136; puterea postbelică 119; rolul În Înfrângerea lui Hitler 63; violări 34 arme balistice 231 arme nucleare; atitudinea Europei de Vest față de amplasarea Î 541; balistice 231; britanice - vezi Marea Britanie; Campania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și alți slujitori care nu și-au compromis misiunea au fost eliminați din societate, iar cei mai dârji au fost întemnițați și aruncați în gropi comune și înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor adormiți, a lașității și credibilității impostorului sau prin necunoașterea adevărului. Dar degeaba cunoaștem adevărul dacă nu vrei sau nu știi cum să-l aperi. Ia aminte: voievozii noștri cei vrednici nu lăsau din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat decedat, a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
hăulind și voind descompunerea Statului Român Național. Parlamentul a fost transformat într-o instituție antisocială, în vechea mare adunare de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea mulțimii care i-a votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dă în pas cu istoria. Autoritățile naționale și statale tac... Până când? Legionarii au mărturisit și vor mărturisi crezul lor oricât de vitreg va fi destinul cu noi. Vom lupta cu aceeași dăruire pentru Neam și Cruce și nădăjduim. Tăcerea înseamnă lașitate și moarte. Lupta însemnă istorie și veșnicie. NU ÎNSTRĂINAȚI PĂMÂNTUL Pământul este talpa țării. Nu înstrăinați pământul copiilor, copiilor voștri, apărat de veacuri cu sânge și morminte. Înstrăiarea lui e profanare. Pământul înseamnă viață. Pământul e Metropola cu zidiri mărețe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
agresive, este trecut acum în patrimoniul unei masculinități războinice. Petre Oprea citează o foarte interesantă considerație a lui George Călinescu din articolul "Realitate și himere", publicat în Contemporanul, în 1957. "Paciurea tratează războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea, de ordin istoric"352. Călinescu sublinia un fapt remarcabil, trecerea de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lăpușneanul e genealoid, plin de contradicții, un monstru moral, aci superstițios, aci impiu (necredincios ), o dată delicat, altă dată crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel și totodată fricos de damnare...un erou impenetrabil.”. Moțoc se distinge prin lașitate; doamna Ruxanda, prin bunătatea ei, devine o victimă. Aflată În fața situației limită de a alege Între fiu și soț, zdrobită de neliniște Întreabă: „Ce zici parinte?“ Întrebarea pune În discuție o problemă morală. „Crud și cumplit este omul acesta, fiica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]