16 matches
-
doar câteva buzunare. Căci "fondurile europene" rămân pentru managerii români strugurii cei acri. În politică (mai rar și în economie), neoliberalismul se confruntă, uneori se și aliază cu social-democrația, care a făcut odată carieră în Suedia și în țări învecinate. Laburismul din Marea Britanie și din țări ale Commonwealth-ului le este pe aproape, ca și ideologia comunitarismului american. Poate la noi, odată cu renunțarea la vechea ideologie, s-au creat susceptibilități exagerate față de concepte ori cuvinte rămase în gândirea social-economică și politică actuală
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un partid puternic, având 35% dintre sufragii și 1 700 000 de membri și fiind structurat într-o formidabilă rețea de sindicate*, cooperative și asociații muncitorești. Cel de-al doilea pol al socialismului se formează în Marea Britanie, sub numele de laburism. Clasa muncitoare, puternic organizată din anii 1850 în sindicatele - Trade Union Congress (TUC) - și cooperativele sale, încearcă să obțină greutate pe terenul politic; ea contribuie la crearea, în 1906, a Labor Party, ale cărui legături cu matricea sa sindicală vor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de a treia cale2. Un studiu al Institutului Social Democrat "Ovidiu Șincai" constată, în 2003, următoarele: În căutarea unei identități și a unui segment electoral de susținere, ApR și-a propus un discurs "pragmatic și flexibilitate ideologică", inspirându-se din laburismul lui Tony Blair. Imitând cea de "a treia cale" blairistă, liderul ApR lansa sintagma "a trecut vremea social-democrației cu basca", tocmai pentru a sublinia apropierea de gulerele albe"3. În 2005, Mircea Geoana a formulat expres, la congresul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
oameni de litere extra-muros, ținuți departe de universitate, iar aproape toți ceilalți erau muncitori, funcționari sau cooperatori. Intelectualii animau acest partid și nu elementul proletar, la fel ca în cazul partidelor social-democrate din Germania sau Austria și în opoziție cu laburismul englez care își datora forța sindicatelor. Deși Partidul Social-Democrat Român a fost creat înainte de sfârșitul secolului al XIX-lea, el rămânea slab din punct de vedere numeric. Un nume trebuie citat aici cel al șefului și ideologului său, Dobrogeanu-Gherea, care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
tot mai multe persoane să se familiarizeze cu utilizarea lor. Apar tot felul de stiluri de viață și valori sociale alternative. În poli-tică, apar noi mișcări sociale și politice și se produc multe schimbări în vechile partide, de exemplu "noul laburism" al lui Tony Blair și coaliția pe care președintele Clinton încearcă să o reprezinte în America. Pentru observatorul obișnuit, societățile din Europa Centrală și de Est la sfîrșitul epocii comuniste sînt aparent moderne, dacă nu chiar "postmoderne". Crescuse numărul automobilelor
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
putem adăuga cîteva cazuri particulare. Ele corespund, în plus, unor arii geografice bine delimitate. Le vom desemna după numele emblematice care însoțesc nașterea lor. Este vorba, în ordine cronologică, de tradițiile: cartiste, democrat-socialiste, social-democrate și comuniste. 1. Tradiția cartistă și laburismul. Este forma cea mai veche de organizare adoptată de mișcarea muncitorească într-o acțiune politică. Trei sînt aspectele care deosebesc partidele provenite din această tradiție: rolul sindicatului, organizarea și ideologia. Aceste partide își au originea în mișcarea sindicală a cărei
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în cadrul unor grupări marxiste. Mișcarea muncitorească britanică a rămas, din punct de vedere politic, demobilizată pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea. A) Partidele laburiste. Simbioza dintre elementele politice, sociale și ideologice ce constituie mișcarea muncitorească și stînga care caracterizează laburismul este posibilă datorită faptului că Partidul Laburist a renunțat să mai aibă o doctrină structurată. Programul reflectă deci raportul de forțe de moment între curentele socialiste, social-democrate și sindicaliste. Ideologia se exprimă, în acest caz, la nivelul tendințelor, organizate în
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Partidul Laburist primește, în mod proporțional, mai multe voturi de la minoritatea catolică decît oricare alt partid. La Glasgow există o legătură statistică puternică între a fi catolic, a aparține Comunității irlandeze și a susține clubul de soccer celtic din Glasgow! Laburismul n-a putut evita tensiunile dintre socialiști ca Aneurin Bevan, apoi Tony Benn sau Ian Nikardo, de o oarecare orientare marxistă și social-democrați ca Hugh Gaitskell, apoi Roy Jenkins. Importanța aripii de stînga a fost mare: fiind la putere, partidul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
prim-ministru, l-a condus pe calea prolibiană a lumii a Treia. Pragmatismul atribuit Partidului Laburist, relativa sa suplețe și mai ales pluralismul său care respecta religiile, inclusiv catolicismul, ca și succesul guvernului Attlee 1 din 1945, au făcut din laburism un model și pentru mișcările de rezistență și pentru oamenii stîngii catolice și socialiste care s-au stabilit la Londra în timpul războiului. După Eliberare, Leon Blum împreună cu Daniel Mayer au devenit purtătorii lor de cuvînt dar s-au izbit de
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mișcări" capabile să îi reunească pe creștin-democrați și care să se sprijine pe populația catolică. În martie-aprilie 1944, Colin și Simonnet au redactat Manifestul Mișcării Republicane de Eliberare, inspirîndu-se din ideile lui Dru, dar renunțînd la visul său pentru un laburism de tip francez. După eliberare, a fost creată Mișcarea Republicană de Eliberare care a luat repede numele de Mișcare Republicană Populară 6. În iulie 1944, Dru a fost împușcat la Lyon de naziști, aceeași soartă avînd-o și prietenul său fascist
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fiind introdus în 1948. Cardinalul Van Roey s-a angajat puternic în favoarea unității politice a catolicilor și a fost înțeles. Speranțele unei noi formațiuni, Uniunea Democratică Belgiană, care visa să-i adune pe creștini și socialiști într-un soi de laburism, au eșuat: ea nu a reușit să obțină mai mult de 2% din voturi în 1946. PSC s-a impus pe termen lung ca partid al tuturor catolicilor, avînd cel mai puternic electorat în rîndul practicanților: în 1968, aceștia din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
că Gray le reproșa sincer conservatorilor că au compromis coeziunea socială a Marii Britanii). Totuși, acuzații de „cameleonism” și „migrație politică” au fost formulate persistent la adresa proeminentului savant și „spectator angajat”. Astfel, acum că Tony Blair pare să fi instalat noul laburism la putere pentru o perioadă mai îndelungată, concentrându-se asupra reconcilierii interesului național cu dinamica Uniunii Europene într-o manieră mai inteligentă decât euroscepticismul, Gray își continuă „deplasarea spre roșu”, îmbrățișând controversate ecologisme extremiste și, mai nou, critica liberală de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
însuși Etzioni, pe când creștin-democrații au apreciat ceea ce credeau a fi proiectul conservator al comunității tradiționale, cu o familie tradițională în care femeia stă în continuare acasă, ca mamă și vestală (o vestală care și gătește, deretică etc.). În Anglia, „noul laburism” al lui Blair merge pe o muchie de cuțit printre ambiguitățile unor poziții comunitariste (deși, am văzut, nu se bucură de sprijinul lui Etzioni). Simțind probabil că unii dintre adversarii săi americani ar putea folosi eventuala sa simpatie față de Tony
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și cele ale defavorizaților, posibilitatea pentru fiecare de a-și spori cunoștințele și capacitatea de reflecție mai degrabă decît de achiziționare a ultimului gadget, abandonat de îndată ce este posedat". Amintind că, în 1963, redacta clandestin Les Cahiers du Travaillisme français (Caietele laburismului francez), Robert Buron își adresează chemarea tuturor celor care "au interesul comun de a vedea cum se creează o societate mai corectă și mai frățească". Robert Buron, care este și unul dintre fondatorii Grupului celor Zece, explică într-un text
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
anilor ’30, când oamenii și mașinile rugineau de inactivitate, a primat asupra oricărei alte considerații privitoare la creștere economică, productivitate sau eficiență. Sindicatele - și În special reprezentanții lor locali, administratorii halelor - erau mai puternice ca oricând. Grevele - deopotrivă simptom al laburismului militant și al incompetenței managementului - erau frecvente În viața industrială britanică postbelică. Chiar dacă liderii sindicatelor britanice ar fi urmat exemplul german, creând relații amicale În uzină și acceptând constrângeri salariale În schimbul investițiilor, dezvoltării și siguranței locului de muncă, este greu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale și politice de limbă engleză din secolul al XVIII-lea Încoace (David Hume, Adam Smith, John Stuart Mill ș.a.) sunt, de fapt, scoțieni. Edinburgh a fost capitala intelectuală a Marii Britanii la Începutul erei industriale, iar Glasgow nucleul radical al laburismului britanic În primii ani ai secolului XX; mai mult, afaceriștii scoțieni, patronii scoțieni și exilații scoțieni sunt cei care au descoperit, au populat și au administrat mare parte din imperiul Angliei. Scoția s-a mândrit dintotdeauna cu o identitate separată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]