1,521 matches
-
de bârne sau de pământ, adunați pe lângă vatră, Își povesteau isprăvile, luptele și primejdiile prin care au trecut și toate câte au mai auzit și au văzut prin locurile Îndepărtate pe unde au umblat. Știindu-și țara râvnită de dușmani lacomi, nu uitau să-și pregătească și armele de luptă: săbii Încovoiate, scuturi ovale și arcuri cu săgeți. La nevoie mai foloseau și măciuci, coase sau topoare. Dorința lor de a-și apără țara și traiul liber Îi făceau temuți În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
regimului Ceaușescu, consacrat de propaganda comunistă sub numele de Epoca de Aur.” împărțit în 6 scurtmetraje, așezate în două părți, regizate de 5 regizori (Legenda activistului în inspecție, Legenda fotografului oficial, Legenda vânzătorilor de aer, Legenda politrucului zelos, Legenda milițianului lacom și Legenda șoferului de găini) filmul își propune să aducă la viața cele mai cunoscute legende urbane din România anilor ‘80, recuperând umorul care i-a ajutat pe români să supraviețuiască perioadei. Un șofer de la Avicola, o studentă, un activist
Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
șoferului de găini) filmul își propune să aducă la viața cele mai cunoscute legende urbane din România anilor ‘80, recuperând umorul care i-a ajutat pe români să supraviețuiască perioadei. Un șofer de la Avicola, o studentă, un activist, un polițist lacom și un fotograf sunt cei ce antrenează comedia dându-i naturalețe, dar în același timp evidențiind cele mai amuzante trăsături (forțate) ale răstimpului cu pricina. Nu lipsesc din peisaj scenele ce au consacrat vremea comunismului: cozile la butelii, bananele verzi
Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
pentru a le disocia: trei bulimii sunt obiective și una este subiectivă. Gwen își provoacă vomă după fiecare dintre ele, dar și încă de două ori în plus după câteva înghițituri luate la o masă oarecare, considerând că „este prea lacomă”. Acest travaliu terapeutic îi demonstrează faptul că interpretarea sa în legătură cu modul în care se alimentează a făcut-o să treacă de la o alimentare normală la ceea ce ea consideră ca fiind un exces (bulimia subiectivă), pentru ca în final să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu așa, ia, așa, numai să-mi țin zilele», «Nu fi robul pântecului» ș.a. sunt zicători care nu arată pe sătean a fi lacom
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
trăsături rămâneau nemișcate și curgeau, amestecându-se cu apa cu săpun din lighean. Trupul acela era al unui bărbat pe care nu îl cunoștea. Un trup plin de cicatrice, de tăieturi - când adânci, cu marginile cărnoase, ca niște enorme buze lacome, când cu suprafața netedă, lucioasă, ca dâra lăsată de melc. Într-unul dintre omoplați, era o scobitură - Charlotte știa ce fel de schije cu gheară făceau așa ceva. Urmele roz ale unei cusături îi înconjurau un umăr, pierzându-se pe piept
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am putea cel puțin ploua înapoi potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale! Sau să-l ningem și să zburdăm călare pe câte un fulg spre stelele lacome de ninsoare! Și să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis. Și să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Și nici să nu ne mai faci! Și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat, cu rafinerie infernală, o strălucitoare perspectivă stridii, icre moi, un mușchiu de căprioară împănat, un Cotnar original, mai știu eu ce... Era peste putință să rezist până la sfârșit și am cedat numaidecăt. Am plătit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
peste Întreaga suflare adormită. Pleoapele devin tot mai grele și somnul mă cuprinde Încet, Încet. Adorm visând falnicii munți Înzăpeziți, ghețari și lacuri de cleștar pe care plutește fermecătoarea gondolă a Zânei Zăpezilor, hoituri sfârtecate cu precizie de bisturiu de lacomii plutitori ai văzduhului cenușiu, gheizere și vulcani sforăitori de gaze letale și vărsători de jăratec demonic, pământ pârjolit și păduri În flăcări decor de coșmar În care noi deveneam Eroii salvatori!!! A doua zi, Într-o formă fizică și stare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fără răgaz, noaptea acoperă pământul cu negrele-i aripi. Mă trântesc repede În pat, parcă nedorind să Împart cu nimeni minunatele senzații ale acelei după-amiezi. Stingem lumina și un nor de țânțari, ascunși perfid În așteptarea noastră, s-au năpustit lacomi pe epiderme. Ne-am plesnit ore În șir, o vreme am stat treji, pe urmă am Învățat să ne apărăm dormind. Vecinătatea Ecuatorului se simte. Dimineața un soare neiertător strălucește aproape trei sute șaizeci și cinci de zile pe an. La fel cea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cei care celebrează cel mai bine plăcerea de a bea, prin intermediul picturii, al interioarelor din hanuri și cabarete, prin banchetele și reuniunile ofițerilor arcași ai regelui de o zi, le roi boit147. Însă aceștia expun cel mai bine ochilor noștri lacomi banchete fabuloase în care artistul își exploatează întregul talent, jucându-se cu luminile pentru a reda în mod spectaculos transparența vinului, a sticlei sau a cristalului de printre obiecte de aur sclipitoare și fructe apetisante. Din secolul al XVIII-lea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
păr ultralucios, o brățară Kabbala și un inel de logodnă cu o piatră cît casa. Trebuie să fie tipa de la Vogue. — Tu ești, Becky? strigă. — Da! Îi răspund cu un zîmbet larg. Bună! Ești Martha? — Da! și ochii ei cîntăresc lacomi etajele. Ai o casă superbă! Abia aștept s-o văd și Înăuntru! — A. Ăă... mersi! Urmează o tăcere expectativă și mă rezem cît pot de firesc de unul dintre stîlpi. Ca o gazdă aflată pe treptele de la intrarea În propria
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și bluza... Îi Întind sacoșele. — Mișto. Privirea ei se lipește lacomă de ele. Ai adus și pantofii? — Evident! zic. Prietenul meu Danny a făcut rost de ei, de la un model de la Paris. Danny Kovitz, designerul? CÎnd scot cutia, simt cum mă năpădește un sentiment de triumf. Nimeni altcineva de pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu se leagă direct de asta. Onestitatea față de operă, față de felul cum folosim, cum ne respectăm materia primă cuvântul, pentru poeți este esențială. LV. Poziția mea în istoria secolului douăzeci e o ofrandă dezarmantă de viață trăită, făcută unei poezii lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt mai înalți. / Ochii se întâlnesc inevitabil la același nivel". Menționezi "steaua galbenă" și "norocul" care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei poemul cu: "...ce părea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Valeria era o frumusețe obișnuită, cu obraz plin, nas ușor arcuit, cap rotund, păr bogat. Istoricii romani Tacitus, Suetonius, Juvenal, Plinius cel Bătrân, Dio Cassius au scris despre ea lucruri adevărate dar și exagerate. O încondeiau ca fiind senzuală, desfrânată, lacomă, crudă. Cei mai mulți se refereau la viața ei desfrânată. Valeria își schimba cu ușurință amanții, după capricii și interes. Prefera gladiatorii a căror companie o căuta în taverne și în lupanare. Țesea intrigi și genera persecuții și crime la adresa celor neagreați
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cît de mult îl împresionase Capitalul. Și-a părăsit studiile "ca să citesc abstracțiile și să pășesc pe drumul pietros și arid al silogismelor și sofismelor argumentelor lui Marx: legile cererii și ofertei, ale valorii surplusului care îi aparține muncitorului, ale lacomului capital exploatator și ale jafului pe care îl săvîrșește acesta în fiecare zi", ale viitoarei revoluții proletare și, la capătul drumului, ale salvării: o societate fără clase. A mers pînă la a accepta o "muncă de misionar", "să merg printre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în cea mai mare parte printre degete. S-ar părea că cea mai pietruită cale de la un naționalism înapoi la alt naționalism trece prin "internaționalismul proletar" al marxiștilor. Politica tradițională a lui Iorga favoriza unitatea națională, neatacată de partidele politice lacome care făceau ca politica României să degenereze într-un "Suprafanar" al dezbinării. El considera lupta de clasă sterilă și dezbinatoare, Regele fiind pentru el simbolul unității naționale, chiar dacă acesta era Carol II. Multe s-au făcut (chiar și de către el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trăiri umane. Într-un fel, ideea reprezintă ceea ce este de Învățătură pentru cititor. MIJLOACELE ARTISTCE Figurile repetiției 1. Repetiția fonologică:aliterația: „Prin vulturi vântul viu vuia...” (consoane); - asonanța: „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (vocale); - anafora: „Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți Iloții...” (cuvânt);anadiploza: „Cine face bine, bine găsește... (reduplicare); - antimetateza: „Tu blând noroc al unui vis deștept... „Tu visul blând unui noroc ce nu e... (punere inversă... Eminescu)tautologie: „Crima nu e politică. Crima e crimă.” (repetiția
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o rană veche, mai ales că prozatorul conturează chipurile boierilor și arendașilor, a funcționarilor mărunți, răi cu semenii din rândul cărora s-au ridicat (primarul, jandarmul etc) Capitolul „Flămânzii” aduce În prim plan iar două lumi, lumea boierilor și arendașilor lacomi și „flămânzi de pământ”, dornici de a le mai Întinde Încă, iar lumea țăranilor să rămână Înfomentată și fără pământ. Pentru acești țărani, problema pământului este o chestiune de viață și de moarte. Chipurile oamenilor, femeilor, copiilor etc dezvăluie marea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin tipologiile În care se Încadrează, dând obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singură trăsătură, fixată Încă de la Începutul romanului și nu evoluează, cu excepția lui Felix. Restul reprezintă caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia ușoară (Georgeta), lacomul, baba absolută (Aglae), avarul (moș Costache), arivistul (Stănică Rațiu), debilul mintal (Titi), fata bătrână (Aurica), senilul (Simion Tulea). Deși se realizează tipologii, la construirea acestora este aplicată o formulă estetică modernă, și anume ambiguitatea personajelor. Spre exemplu, moș Costache nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pintre noi”, înțelegându-se că nu i s-au ales și stâlpit cumpărăturile, așa cum ceruse în 1852, și că are părți la venituri în bătrânii din care făcuse cumpărăturile și în acelea părți moștenite de la înaintașii săi. Sandu Avram, om lacom, abuzând de funcția sa de privighetor la ocolul Bârlad, urmărind îmbogățirea cu orice preț, dă în posesie (arendă) părțile sale de moșie unui negustor din Tecuci, pe nume Mihalache Alexeevici. Se încheie un contract cu arendașul, iar proprietarul convinge pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]