162 matches
-
puțini am fost, proști am ramas...”; măcar dacă aș reacționa altfel, dar și eu aș caută o altă locație; pentru cei care VOR să asculte... Cât despre huțuț brandul, să fim serioși... o veni Mitza Pampon de Pantelimon să verse lacrămi la Cohen... las că ne histerizam la Banikitch cu Veta lui cu tot... aia nu te ia de suflet, te face sa țopăi chiar dacă ai burtă goală... e greu viața...și moarmazel succesuri îi la Brusel... robert, dincolo de tonul comunicatului
Cum să-ţi fuţi brandul într-un singur pas simplu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82707_a_84032]
-
de specialitate. Al doilea fragment pe care l-am ales e total diferit, din punct de vedere lexical și stilistic: " Am răspunsu cu multă smerenie că: «Un prințip plin dă jale și un prințipat plin dă întristăciune mi-au dat lacrămile lor în pumni, rugându-mi-să ca să le aduc și să le vărsu la picioarele sfintei tale măriri și să pociu printr-această vărsare a lacrămelor lor să dășărt dân comorile cele nedășărtate ale milostivirii tale o clemență spre a înveseli acești
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
smerenie că: «Un prințip plin dă jale și un prințipat plin dă întristăciune mi-au dat lacrămile lor în pumni, rugându-mi-să ca să le aduc și să le vărsu la picioarele sfintei tale măriri și să pociu printr-această vărsare a lacrămelor lor să dășărt dân comorile cele nedășărtate ale milostivirii tale o clemență spre a înveseli acești ochi cu vederea întoarcerii acestor doi fii ai prințipului Ypsilant în Valahia»" (p. 133). Solemn, ornat, discursul citat (transpus în română, dar formulat de
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
Jalbele și rapoartele legate de furturi, violuri, omoruri sînt inevitabil contaminate de spontaneitatea limbajului cotidian. De aceea, alături de formulele extrem de ceremonioase ale stilului oficial al epocii (impregnate de o afectivitate clișeizată: "iarăși mai supăr luminat auzul Înălțimii Tale", "cu hierbinți lacrămi căzui la mare milostivirea Înălțimii Tale", "cu plecare de genunche jăluim Măriei Tale"), apar destule exemple de limbă vie, colocvială: "au rămas lucrul baltă"; "au făcut și fac unile ca d’alte acestea". Rezumarea situațiilor nu e lipsită de simț
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
o va face și cu "obscuritățile" argheziene. Nu e nimic totuși hermetic în Lamento, considerată cap de serie pentru poezia postbelică a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă. Jertfa hornurilor nu mai e primită. Lumini zgîriate pe cer nord-sud-est-vest vibrări, farurile nimbu-l beau care
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
membrii Universității Populare a F.D.G. vor putea urmări la Casa „A. M. Guttenbrunn“ documentarele „Piramidele“ și „Republica Dominicană“ prezentate de prof. Eugen Szabo. ( S. P.) l Una dintre cele 3 reprezentante ale Timișoarei la concursul „Miss World România 2003, dra Eugenia Lacrămă, a câștigat locul I la voturi pe Internet. ( C. B.) l Miercuri, 19 noiembrie, de la ora 16, la Casa „A. M. Guttenbrunn“, istoricul de artă Szekernyés János va susține în limba română, în cadrul Universității Populare, conferința „De la cartierul Maierele vechi
Agenda2003-46-03-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281725_a_283054]
-
pur, adică liber de-ntreg tacîmul scriptologic... " (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Sau care îi inspiră asemenea incantații ale densității programate: "O perlă-așez în lacră-mi, plînsă/ de ochiu-i vag în cercu-i clar./ Deochiu-i vag. Încercui clar/ (o, Père-Lachaise în lacrămi!), plînsă,// una din urne (e a ei?)/ cu tuberoze,-n aurora/ cu tube roz. E-n aur ora./ Una din urne e a ei. " (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Putem semnala și
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
1937) Cartea Căpitanilor (1937) Preludii (eseuri, 1937) Gând și cântec (poezii, 1939) Îndemn la simplitate. Mărturisiri pentru un Om Nou (1939) Moldovă tristă (poeme în proză, 1939-1940) Pași în singurătate (poeme în proză, 1940) Timpul la țăranul român (1941) Colina lacrămilor (1943) Maramureșul - țară românească (1944) Firide literare (1944) Despre Rânduiala și mișcarea legionară Revenit în țară, alături de Traian Herseni, la Institutul Social Român condus de Dimitrie Gusti, Ernest Bernea a avut o contribuție valoroasă la cercetările monografice întreprinse în diferitele
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
locaș al morței pe un om desperat, cu fiică-sa de mână. Tatăl nu recunoscu pe soția sa, dar fiica cunoscu pe buna sa mamă și după fața cea desfigurată. Ea plângea; era o fericire pentru dânsa că mai avea lacrămi. Numărul morților tot creștea; când părăsii casa pe la 1 oră erau poate 140 victime. Astăzi m-am dus în spitalul garnizoanei no. 1; și aci am văzut o scenă tot așa de teribilă. În sala de disecție zăceau 50 cadavre
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
anunța Zarifopol câte un concert important la Leipzig - atunci tata pornea cu primul tren ca să ajungă să-l asculte. Când auzea muzica pe gustul lui, se schimba la față și fericirea se arăta în ochii lui, în care sclipeau adesea lacrămile. Acestea sînt amintirile care le am păstrat despre preocupările muzicale ale tatălui meu și cred că sînt prin ele înșile grăitoare pentru conturarea laturei muzicale în personalitatea lui I.L. Caragiale. Ecaterina Logadi P.S. Deși am încheiat aceste rânduri, socot interesant
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o fioroasă sclipind lacrămă. Din copaci ploua nectarul zorilor ca o picurare de perle scumpe. O fire, izvor nesăcat de milă! Pîn^ și tăcerea ta vorbește cucernicelor mele simțiri. Prea slab ca să te pot cuprinde, te iubesc cunoscîndu-ți îndurarea. Te voi slăvi pînă mă
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
mine, care încheiam concertul (ca număr de atracție), mai cânta Catarina Bosch, violonistă de mare talent, elevă a lui Hans Sitt, și Betty Aschkenasy, o colegă de-a mea. Succesul concertului de Liszt a fost enorm. Reisenauer mă îmbrățișează cu lacrămi de bucurie și cu vorbele: „Es war eine Gewandhausleistung, ein Auferlebey meine Jugend”. Hans Sitt, dirijorul orchestrei mă strânge în brațe emoționat. Augusta Götze îmi înmânează o bijuterie, o broșă, cu cuvintele: „Auch Liszt, mein unvergesslicher Freund, hatte es nicht
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
grea turbureală De zua cea de samă și de sîrguială. Pînă cînd, milostive, vei face zăbavă Să mă-ntorci din pierzare la svînta Ta slavă? [...] Mă trudesc fără vreme cu suspini, cu jele, Spăl în nopțîle toate perinile mele Cu lacrămile mele, de-m moi așternutul, De cînd nu cerci de mine, că m-am stîns cu totul” (Ps.6). „Dintr-adînc Ț-am strigat, Doamne Svinte, Și să mi-auz glas de rugăminte. Și-ntr-auzul Tău, Doamne, s-agiungă Glasul mieu cel ovilit
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
așa era ziua și în spațiul casnic. În biserică era transfigurat. Mi-aduc aminte la Vinerea Mare, la Prohod, o noapte, parcă văd și acum, când purta pe spate - el era parohul - când purta pe spate epitaful Mântuitorului, plângea, îi curgeau lacrămi. Și eu, eram mititică și întrebam: dar bunicul de ce nu se uită la mine, nu mă cunoaște sau ce are în seara aceasta, e supărat? Nu realizam. Trăia pe Hristos cu o putere cum eu rar am mai văzut preot
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ și-a supărării Tale, Doamne,/ Care m-ai azvârlit departe/ ca să nu am de Tine parte,/ nici către inima Ta, cale./ Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba,/ prelunga umbră tot mai lungă/ pe care-amurgul o
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
în genitiv-dativul substantivelor feminine. Acestor modificări editorul și redactricea le-au adăugat din nepăsare o sumă de greșeli de copiere a textelor din ediția-matcă. Citez doar câteva din multele zeci extrase pe fișele de lucru: se așează/ se așază, lacrimi/ lacrămi, fiece/ fieșce, straturile/ staturile, nemaivăzând/ nemaizărind, rol măreț/ rolă măreață, învelește/ învălește, sub/ subt, fugind/ fugând (în rimă, o dată cu arătând, altădată cu blestemând), sunt/ sînt, sălbatic/ sălbatec, întinre/ înșine etc. S-ar fi cuvenit, de asemenea, ca editorul, utilizând cinstit
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
avea două smocuri de sprîncene scurte și dese. In picioare, lîngă el, trei fetițe... ah! ce frumoasă era cea mai mică. Boieru' începu: «Ședeți, băieți (noi, în picioare, nu ne mișcăm), aveam și eu un băiet... (în ochii lui două lacrămi)... n-a vrut Dumnezeu (eu încremenisem cu ochii la cea mică). Vă e frig... (și pantalonașii ei cu o palmă mai lungi decît rochița... cu cerculețe și cu flori cusute în gherghef)... dar am să vă dau cîte două cești
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
această despărțire/ Depărtîndu- mă de tine, m-au aprins cu covîrșire. Formula, săpată în inima poetică a autorului, revine aproape identică în celebra Scrisoare cătră Zulnia, piesa centrală a seriei de poezii închinate acestui personaj: Zî citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă:/ „Am o inimă în lume care știu că mă iubește/ Și acum, în depărtare, pentru mine să bocește.”/ Ars am fost de-a ta iubire, ah, cît te-am iubit de tare,/ Dar această despărțîre m-au
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
și dulce ospitalitate, nevoind să ne mai dea drumul, cu lunile! Ea avea darul de a ne transforma pe toți, de a ne face veseli din triști, buni din răi, sănătoși din bolnavi! Mi se umplu și acum ochii de lacrămi și inima de jale când îmi aduc aminte de ființa care m-a mângâiat de atâtea ori! Ca să nu plâng în hohote, trebuie să fac o sforțare și să mă întorc la cafeaua cu lapte de la iubitul Răcăciuni: Era vara
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-o cămilă cu una sau două cocoașe purtând în spinare două sau mai multe femei ușoare care plângeau cu zece rânduri de lacrămi, viziriul, în fine, se opri în fața unei uși pe care scria în câteva idiomuri de mare circulație: SALA DE FORTZĂ. Cu sfială, viziriul își îndoi falanga unui deget și ciocăni cu ditamai smaralgdul. — Intră! - se auzi firesc (da, acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmi calcă pe urme Și nu-i colb purtat de vânt, Ce doru greu, de pământ! Unde talpa mi-o călcat, Florile s-or ridicat! Unde-am vărsat lacrima, Iute o crescut salca. N-o săcat niciu-un părău Dă câte lacrămi vărs eu, Curge mai învolburat, Apa de-unde am plecat. N-o ploiat Doamne de-o lună, Lacrămii cine să-i spună? N-o ploiat Doamne de-un an, Da lacrămi io încă am. Unde găndu` rătăcește, De lacrămi câmpu-nverzește
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
mi-o călcat, Florile s-or ridicat! Unde-am vărsat lacrima, Iute o crescut salca. N-o săcat niciu-un părău Dă câte lacrămi vărs eu, Curge mai învolburat, Apa de-unde am plecat. N-o ploiat Doamne de-o lună, Lacrămii cine să-i spună? N-o ploiat Doamne de-un an, Da lacrămi io încă am. Unde găndu` rătăcește, De lacrămi câmpu-nverzește. Unde gându` meu scoboare, Crește-n urmă numa floare. Mulți oameni m-or întrebat, De când n-am mai
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
crescut salca. N-o săcat niciu-un părău Dă câte lacrămi vărs eu, Curge mai învolburat, Apa de-unde am plecat. N-o ploiat Doamne de-o lună, Lacrămii cine să-i spună? N-o ploiat Doamne de-un an, Da lacrămi io încă am. Unde găndu` rătăcește, De lacrămi câmpu-nverzește. Unde gându` meu scoboare, Crește-n urmă numa floare. Mulți oameni m-or întrebat, De când n-am mai fost pân sat, Adevăru nu-l pot spune Că îl țân ascuns de
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
câte lacrămi vărs eu, Curge mai învolburat, Apa de-unde am plecat. N-o ploiat Doamne de-o lună, Lacrămii cine să-i spună? N-o ploiat Doamne de-un an, Da lacrămi io încă am. Unde găndu` rătăcește, De lacrămi câmpu-nverzește. Unde gându` meu scoboare, Crește-n urmă numa floare. Mulți oameni m-or întrebat, De când n-am mai fost pân sat, Adevăru nu-l pot spune Că îl țân ascuns de lume. Gându-mi fuge iepurești Drumu îl bătătorești
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
mine, iar la geam se uitau nedumerite și triste, Monica, fetița mea de doi ani și jumătate... cea care nu putea adormi decât dacă ținea mânuța în părul meu, și fosta mea nevasta Angelica... Spre deosebire de Jup, ele plângeau „mohnit” și lacrămi rotunte li se prelingeau pe obraz. Am dat colțul și am inceput sa plâg și eu... (chiar și acum când scriu aceste rânduri „dau apă la șoareci”... Mă duc să-mi caut o batistă!). Doamne, multe mai face omul în
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]