4,795 matches
-
fie o stare de chin, în care să ne stoarcem creierii ca să descoperim noi și exccentrice moduri de salvare a planetei, ci una de normalitate și bun simț. bine zis, bravo dragoș! @giuco - referitor la tomberonul ăla special, se numește lada pentru compost și e practic un butoi (sau lada) fără fund, care stă direct pe pământ în curte pentru a permite circuitul al ramelor și viermilor (care se vor dezvolta natural în timp, evident). Deci nu e scump delor, dimpotrivă
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
stoarcem creierii ca să descoperim noi și exccentrice moduri de salvare a planetei, ci una de normalitate și bun simț. bine zis, bravo dragoș! @giuco - referitor la tomberonul ăla special, se numește lada pentru compost și e practic un butoi (sau lada) fără fund, care stă direct pe pământ în curte pentru a permite circuitul al ramelor și viermilor (care se vor dezvolta natural în timp, evident). Deci nu e scump delor, dimpotrivă - doar că nu este foarte cunoscut de multă lume
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
pe care cititorul din dumneavoastră o dă acestui haos foarte personal? R.: Bineînțeles că e haotică. În plus, nu e o bibliotecă, sunt multe. Sunt biblioteci acumulate încă din adolescență. Biblioteci care au călătorit, care au așteptat ani mulți în lăzi, închise din lipsă de spațiu. Biblioteci acumulate din cauza unei cărți pe care trebuia să o scriu sau prin oferte ori prin impulsuri de moment. Cred că orice bibliotecă personală e un soi de autobiografie, un portret al persoanei care a
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Dând frâu liber la înavuțirea contra-cronometru, pesedeii știu că se apropie ceasul bilanțului. Cocârjați de numărul vilelor și-al automobilelor de lux, șefii partidului de guvernământ vor fi măturați la viitoarele alegeri cu viteza cu care au fost aruncați la lada de gunoaie și foștii algoritmici din C.D.R. Pe de altă parte, ca prin miracol, Ion Iliescu a reușit să-și păstreze - cel puțin pentru bizonul majoritar, incult, dezinformat, rudimentar, dar cu drept de vot - imaginea de incoruptibil, de "tătuc" al
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
Ignațiu de Loyola și Francis Xavier, întemeietorii de mai târziu ai Ordinului iezuiților, și poate că li se alăturase și Calvin... Dar, uitai: în biserica monumentală de alături, Saint-Etienne du Mont, unde au fost transferate și moaștele Sfintei Genevieva, - o ladă imensă de bronz roșcat - se află înmormântați Descartes și Pascal, Panteonul fiind rezervat doar modernilor... Vizavi de biserică, bistroul britanic The Bombardier, iar peste drum de el, La Dame blanche și Gaudeamus. De unde, coborând colina salvatoarei Parisului, dai într-o
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
spațiul securizant al odăii romantice ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă ciudată/ unde dispar cu totul ca-n lada iluzionistului/ cineva îmi oferă eternitatea și infinitul/ pe care le ating fără să fiu de față/ cineva mă sperie ca pe-un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă copacii și casele la radiografie
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
pe atât de nocivă. Care este locul muzicii savante (nu a celei de divertisment) pe plaja presei românești? - în nici un caz unul care să-i permită să se dezbrace și să se expună la soare. Cum gestionează autoritățile culturale burdușita ladă de zestre a muzicii românești, o creație care în chip de domnișoară poate avea vrednici pețitori oriunde și oricând? De două decenii, de când pribegesc prin lume, nu m-am ciocnit de nici un proiect coerent, capabil să acrediteze această creație peste
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
de așteptat o nouă vîrstă a "literaturii autenticității" și a "experienței"; poate că "biografismul" atît de drag deja unor reprezentanți ai "generației '80" va cunoaște o nouă înflorire și că "mașina intertextuală" va avea de măcinat destule lozinci aruncate la lada de gunoi a istoriei. în orice caz, este foarte probabil că acea "emfază a literaturii în fața vieții" se va atenua, cel puțin pentru o vreme". Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în care impactul
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
dantelă. Toți păreau foarte veseli". Moartea bunicului? O întreagă poveste. întors din Rusia în România aflată sub ocupație germană, consulul este trimis într-o închisoare din afara țării. într-un tîrziu este eliberat. își anunță familia că germanii i-au restituit lada cu aur pe care i-o confiscaseră și că vine cu vaporul din Marsilia. Numai că pe drum vaporul atinge o mină și bunicul își găsește tragicul sfîrșit. Cu aurul moștenit de la bunicul familia se va apuca de una dintre
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
leprele, indivizii fără caracter, frustrații sau cei cu bube în cap, împinși spre ciolan de instituțiile care-i controlează, fosta Securitate și Miliție, precum și structurile partidului comunist. Nu simt nici un aer proaspăt dinspre tânăra generație, singura capabilă să trimită la lada de gunoi toată această pleavă ridicată deasupra apei după răsturnarea hârdăului. Prea timpuriu corupți de morcovul avantajelor ce-i așteaptă dacă sunt cuminți și nu mișcă în front, ei au luat deja drumul vechilor activiști U.T.C., profitând cu cinism
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
pantaloni scurți i-a pus sub cap iubitei sacoșa lui cam goală. Oricum, nu stă direct pe ciment. Îmi dau seama că sticlele nu-mi mai ard trupul cu răceala lor și dau fuga la B|IEȚI. Totul era pregătit. Lăzile de bere erau aranjate pe trotuarul stropit, tablele deschise... Desfacem berile, ne aranjăm pulurile și zvrrr cu zarurile. Ca de fiecare dată, încep să le povestesc ceva. De cînd ne-am împrietenit, au fost la toate spectacolele din București, la
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
vieții și morții, lăsate în pace de oameni și de nelipsiții lor perceptori de impozite. Acolo, între acele mărfuri abandonate de cine știe cînd în cutii mari, există primejdia de a te preschimba în obiect, în sticlă, în cauciuc, în ladă de piroane, dar merită s-o înfrunți pentru detașarea și libertatea de care te bucuri. Găsisem în fine locul ideal ca să îmi petrec noaptea Putea să mă aștepte oricît, cu ochii pe ceas, cea pe care în sinea mea o
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
de viață însuflețește cadrul, face ca, dincolo de imaginea propriu-zisă, să se simtă o foarte consistentă încărcătură afectivă: Ferma are 300 de hectare/ aici lucrează tot satul/ o dată pe lună/ două zile încontinuu/ mama dă salarii oamenilor/ eu/ alături într-o ladă de fructe/ precum cele trimise cu mere la export". Deloc analitică, Livia Roșca are inteligența de a-și plasa camera într-un unghi care să permită surprinderea unui nu-știu-ce care să-i dezvăluie întreaga sensibilitate. În doar câteva vorbe, cu
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
De ce spun asta. În literatură, orice nostalgie închide o măgulire. Satisfacția (măcar filologică) a drumului știut înapoi. Așa a citit postmodernismul lui Cărtărescu secolul lui Bolintineanu și Alecsandri, la fel - sau poate exagerez... - recunoaștem azi fiecare bot de pluș din lada lui cu jucării. Fiecare intertext care scoate capul, fiecare nume, fiece tehnică. Iar detaliile de apartament cu Erikă, ei bine, tot istorie, ca într-un "film" de-al lui Dimov, în care treci din vis în vis, pe linii curbe
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
medie din România nu depășește valoarea de 80 de euro" (Gardianul, 3.05.2006). Pe forumurile din Internet forma e și mai frecventă, apărînd în cele mai spontane construcții familiare: "de ronii ăia 100 ești de acord să bem o ladă de bere mai înspre vară...?" (forum.targujiu.net); "nu că aș fi zgârcit pt ronii ăștia, dar cam sus prețul" (macuser.ro). În multe cazuri, folosirea cuvîntului este una marcată, glumeață, lucru indicat de alte semnale ironice și parodice, de
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
Universitate. Cum să-mi plătesc un voiaj în Spania? Gândiți-vă, apoi, că asta se întâmpla prin '48, când granițele se închiseseră. Admițând că strângeam bani o iarnă întreagă, mergând în fiecare noapte în Gara de Est pentru a căra lăzi, aș fi primit oare un pașaport? O mică paranteză, ca să pun și mai bine în lumină ridicolul "visului" meu bovaric, care intră, poate, și el în "cauzele" pasiunii mele pentru Don Quijote. Vă informez că, în afară de drumul Lisa - București și retur
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
s-a oprit, aici nebunii, puțini și ei, scot morții din case pe bandă rulantă; îmi fac o cafea și simt cum mi se deschide cerul, în timp ce cauciucul ars al roții înfrânate îmi vopsește poarta; mirosul de benzină întră în lada de zestre a mamei și-i pătează cu insistență bluzele, (e tot ce mai am, oare ?); tocmai scriu penultima carte de versuri, și gulerul alb al cămășii mele se îneacă și el, în aerul gripat dintre coroana vișinului și laptop
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e un poem mai proaspăt mai însuflețit Decît acesta care suprapune luminile și umbrele Care mai desface mușchiul de pe oase și le lasă În bătaia vîntului îngrijorat că toate stau
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Depărtarea e o ființă care locuiește în noi, se răsfață în visele și insomniile noastre traversate de ninsori sau de ploi. Este ziua în care privim înapoi. Deșertul care se gândește la ploi ori sărmanul răscolind cu degete lacome în lăzile de gunoi. Până la urmă, depărtarea, parfumul ei... suntem chiar noi. Totul a început de la simplitatea culegerii unor crengi de foc. Poate că lemnelor le este mai bine decât să se perpelească pe rugul unor adevăruri. Cu siguranță, cărnii îi va
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane în care caută mîinile lor crescute pe alte trupuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, cînd trupul bărbatului se ascunde în trupul femeii care-l vede pe Dumnezeu ieșind chiar
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
adevărului, el a fost depus în arest, iar cercetările continuă. Nr. 1483/ marți, 26 februarie Escrocherie La comerciantul Rosenblatt Meier din localitate s-a prezentat săptămâna trecută un anume Iossel Weinrauch, fiul evreului Schmil din Siret, și a cerut 2 lăzi cu lămâi și portocale pentru tatăl său Schmil, un comerdiant cunoscut lui Rosenblatt. Acesta din urmă nebănuind intențiile de escrocherie ale lui Iossel, i-a dat marfa dorită, rămânând ca tatăl escrocului Iossel să-i ramburseze plata ulterior. Expirând termenul
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
de escrocherie ale lui Iossel, i-a dat marfa dorită, rămânând ca tatăl escrocului Iossel să-i ramburseze plata ulterior. Expirând termenul de plată, Rosenblatt s-a adresat lui Schmil cu o scrisoare înaintându-i și factura pentru cele 2 lăzi cu fructe. Schmil a răspuns că nu știe nimic despre isprăvile fiului său la Cernăuți și că dânsul n-a cerut nici un fel de marfă de la vreun comerciant din Cernăuți prin fiul său. După câteva zile și-a făcut din
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
făcut din nou apariția Iossel Weinrauch în magazia lui Rosenblatt, cerând să-i mai dea marfă de aceeași calitate, afirmând că tatăl său e foarte mulțumit cu fructele furnizate de Rosenblatt. Somat de Rosenblatt să-i facă plata celor 2 lăzi cu fructe, escrocul a încercat să se eschiveze sub felurite pretexte. În cele din urmă a fost denunțat poliției, care l-a arestat. Weinrauch stă acum în închisoarea de la poliție. Cercetările polițienești continuă. Nr. 1453/ vineri, 18 ianuarie Furtul de la
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
Trei judecători anonimi. în Trei Pomi urcând treptele Marei înălțimi De trei scări coborând în Fântâna Marilor Profunzimi La străbunul călătorind către străbuna răpită de zmei Euridike Fără de Vârstă și fără capăt tinerețile ei... Merge să cunoască Moștenirea Legii Caută Lada de Zestre cu Tăblițele Vasileei, Doctrina bacilor și-a toți regii... Din Dava Ultima Thule, din Pădurea Vacii Sălbatice, Pe malul apelor învolburate la gheața Mării Baltice, Până pe stâncile Mării Sărate, insulele omenirii sarmatice, Până la Mikene, Troia și Frigia Prin Exilele
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
camion încărcat cu subsțante explozive, dinamită sau chiar nitroglicerină și era condus de doi șoferi care luau cu schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi șoferi, unul mi-ajunge. Un șofer bulgar care transportă lăzi cu dinamită. Dinamită? Și are vreo justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele Europei? Are vreo patalama la mână? Acum îmi dau seama că Marianne avea dreptate: e important de știut ce conțin lăzile îngrămădite acolo, în spate, sub pânza coviltirului
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]