7 matches
-
multe ori, la nivelul aceleiași regiuni a replicării, în sectorul cromatinei în care se află această genă. Regiunea cu material genetic amplificat devine progresiv mai mare și brațul cromozomal se alungește. Acest mecanism de amplificare genică ar putea explica principiul lamarckist al eredității caracterelor dobândite. Se produc multe replici sectoriale care vor avea dispoziție asemănătoare foițelor din bulbul de ceapă (vezi fig. 16.1). Precursorii instabili extracromozomali ai HSR sunt dublu minusculi (DM), dublete cromozomale minuscule care au aproximativ 1000-2000 Kb
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
putem cuprinde aici vastitatea gândirii lui Emil Racoviță, cu toate că unele elemente ale gândirii sale dezvăluie influența școlii la care s-a format. Emil Racoviță te cucerește în lucrările sale prin frumusețea limbajului și prin puterea de convingere. Deși este un lamarckist convins, nu a acceptat aforismul „funcția creează organul”, care era la modă în timpul acela în România, în Franța și pretutindeni; și care și astăzi este folosită de unii „cunoscători” pentru a impresiona pe unii mai puțin stilați. Pentru a ne
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ușor de înțeles deoarece Weismann nu Ți-a susținut teoria sa privind structura materialului ereditar pe argumente forte. De altfel, ierarhia structurilor ereditare concepute de Weismann (biofori, determinante, ide și idante) nu a intrat în circuitul geneticii moderne. Fiind un lamarckist convins Emil Racoviță nu putea să accepte separarea tranșantă între germene și somă (idioplasmă și trofoplasmă) și negarea rolului mediului în transformarea organismelor. Emil Racoviță și-a format o concepție transformistă bazată pe logică și pe fapte experimentale și și-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și de înțeles, altora, dimpotrivă, le apăreau naturale și convingătoare. Puși în situația să judece și să opteze, naturaliștii vremii nu se puteau situa într-o lume a gândirii neutră, exterioară celor pe care le reprezentau modelul creaționist tradițional, cel lamarckist și darwinist de a privi lucrurile. Susținerea de care s-a bucurat din partea noilor generații a depășit, de fapt, așteptările lui Darwin. Căci el era pe deplin conștient că argumentele în favoarea teoriei sale sunt puternice, dar nu sunt câtuși de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
XX, spunea: dacă nu pot fi moștenite caracterele dobândite înseamnă că eu nu cunosc nimic din viața plantelor! În ultimele clase de liceu, la sfârșitul anilor ’40, am avut un profesor de biologie cu o puternică personalitate, care era un lamarckist convins. Nu știu cum a reacționat el la probele aduse de genetica moleculară împotriva neolamarckismului, presupunând că le-a mai receptat. Dezvoltarea geneticii după anul 1900, când au fost redescoperite legile lui Mendel, nu a favorizat, la început, acceptarea explicațiilor darwiniene ale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
decursul evoluției, dar, mai ales, ea reprezintă rezultatul interacțiunii cu o imensă diversitate de epitopi ai antigenelor, față de care organismul a fost nevoit să sintetizeze anticorpi cu situsuri de cuplare pentru antigene, de o egală diversitate cu a acestora. Deși lamarckistă în esența ei, o asemenea interpretare se bazează pe mecanismul complementarității structurale dintre antigene și anticorpi, de la nivelul CDR, considerându-se principiul potrivirii „broască-cheie”, dintre anticorp și antigen. Ulterior, s-a constatat că diversificarea moleculară a imunoglobulinelor are la bază
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rândul său, a moștenit-o de la genitorii săi. Din această cauză, răspunsul la un anumit antigen nu se transmite ca atare descendenților organismului în care s-a realizat rearanjamentul genic imunoglobulinic. Astfel, în acest caz, un aspect esențial al conceptului lamarckist al transformării organismului sub acțiunea schimbării mediului devine, neoperabil. Este vorba de celebra paradigmă lamarckiană a „eredității caracterelor dobândite”. Rearanjamentul segmentelor genice imunoglobulinice finalizat cu geneza genelor active în sinteza imunoglobulinelor are loc într-o populație de limfocite imature. De
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]