177 matches
-
spartă. Cartea însemnează mai multe lucruri: este, mai întâi, un fel de jurnal, deci o defulare, o mărturisire, apoi o clasificare și ordonare, o umplere cu substanță a golului singurătății și, în sfârșit, foarte în surdină, abia, abia audibil, un lamento auster. Octavian Paler depune mărturie despre viața sa, la un ceas târziu, limpezind-o pe cât se poate, el fiind un iremediabil introvertit, închis, cu strășnicie, în el însuși. De ce oglinda în care se privește este spartă? Pentru că autorul, după cum scriam
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
fine all'affanno./ Chi mai potrà donarmi,/ o donne dilette,/ una parolă consolante,/ un messaggio di gioia?/ Lasciatemi dunque,/ voi consolatrici./ Ché mai non finiranno/ questi mâli per me,/ insolubili mâli;/ mai avrà quiete îl dolore,/ mai avrà fine îl lamento"2. În tale lamentazione, quasi una geremiade, Elettra approfondisce îl suo stesso dolore e ne vive îl riscatto mediante îl lamento: la catarsi dal male è provocată dall'agonia, dove îl gemito, îl pianto, diventano transiti all'essere-consapevoli del proprio
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Ché mai non finiranno/ questi mâli per me,/ insolubili mâli;/ mai avrà quiete îl dolore,/ mai avrà fine îl lamento"2. În tale lamentazione, quasi una geremiade, Elettra approfondisce îl suo stesso dolore e ne vive îl riscatto mediante îl lamento: la catarsi dal male è provocată dall'agonia, dove îl gemito, îl pianto, diventano transiti all'essere-consapevoli del proprio destino per poterlo accettare e così guadagnarlo dal male, redimerlo appunto dal reale. Nelle Trachinie, invece, una tragedia molto complessa, correlata
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care au loc în țările lumii a treia) decât comunismul și fascismul la un loc. Iar aceasta judecată extinsă este îndreptățită de faptul că noi consumăm bunuri produse cu mână de lucru ieftină din lumea a treia. Nu fac un lamento pentru londonezul care nu are altă alternativă decât să se prostitueze în corporația X sau în corporația Y, dar destinul copiilor indieni care nu au alternativă atunci când se angajează într-o fabrică de tipul celei care a mutilat 700 de
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
părăsite s-a despărțit cu neascunsă mânie. A nu te simți în largul tău nicăieri, așa cum alții nu se rabdă pe sine, a privi cu jale în urmă, cu suspiciune în prezent și cu toată rezerva în viitor naște un lamento pe două voci împletite, ale durerii și ricanării, de certă forță lirică, în deplina stăpânire a versului liber. Vers atât de profitabil celor ce-l știu mânui în toate meandrele sale, cu lăuntrice muzici. Poate că însă nici noul-venit în
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
și decor (orașul, automobilele, reclamele luminoase, jazzbandul etc.), stilul sincopat, telegrafic, și neprevăzutul unor comparații. Ș. Cioculescu le-a "descifrat" pe unele cam în felul în care o va face și cu "obscuritățile" argheziene. Nu e nimic totuși hermetic în Lamento, considerată cap de serie pentru poezia postbelică a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
trăiește pînă în 1965 ca un lumpen, singura slujbă la care e primit într-un tîrziu fiind la o cooperativă de dactilografie. Odată cu destinderea, se grăbește să-și publice primele cărți de poeme, sever cenzurate, Exil (scrise în 1945-47) și Lamento pentru peștișorul Baltazar (din �46-'48) - lirică de avangardă de o prospețime și o autenticitate extraordinare după seceta proletcultistă. în 1970 îi apare romanul-feerie închide ochii și vei vedea orașul (care-l va inspira declarat pe scriitorul german Michael Ende
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
cardiacă. Clătinându-se, ducea atunci mâna la piept, apoi scormonea febril în nelipsita punguță cu hapuri și amenința că va renunța, că se oprește aici, să vină alții mai tineri, el e cardiac, prea bătrân, etc. etc. În ciuda acestui repetat lamento ("de Casandră" - spunea redactorul nostru șef), Dudu Baciu nu a părăsit redacția decât foarte târziu, la sfârșitul anilor �80, când sănătatea chiar nu i-a mai îngăduit să rămână. Părea naiv, defazat. Era, în fapt, un amestec de perspicacitate și
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
decembrie �89, pe care, bun cunoscător al istoriei, a înțeles-o mult mai rapid și mai corect, cu toate capcanele și eșecurile ei, decât generația tânără. Una din cele mai impresionante imagini din timpul primei mineriade postdecembriste rămâne pentru mine lamento-ul deznădăjduit al Domnului Baciu: trăise acele zile nu doar ca pe un dezastru național, dar și ca pe o tragedie personală: "nu asta e țara mea, nu ăsta e poporul meu!", plângea în hohote, pustiit. Spulberate definitiv erau toate
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea liniște vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplității de expresie, cele mai complexe și contrariante dileme existențiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri și clișee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrșitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în familia unui negustor de porțelanuri, M. Blecher urmează școala primară și liceul la
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
marin, acesta reprezintă un cadru propice dragostei. Apa aparține prin excelență regimului nocturn al imaginarului (Gilbert Durand) și conferă fluiditate, senzualitate, muzicalitate și intimitate: „Despre femeie vorbește spiritul mării/ o fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și pasteluri dedicate grădinii de lângă casa de vară a poetului de la Timișoara. Pietrele de mormânt povestesc tăcute istoria străbunilor: ”am început să-l cunosc pe bunicul/ după ce
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
o muzică prescrisă, listată, în consecință previzibilă, dezarticulată, în plus, de o voluntară duritate prin adăpostirea sub umbrela unui expresionism carent de șarm și sex-appeal. Eine Hauch von Unzeit (1972) de Klaus Huber (născut în 1924, la Berna) este un lamento minimal și non-evolutiv, pigmentat, oarecum salvator, cu vagi aluzii la muzica lui Purcell sau Haendel; o lamentație epurată de dimensiunea spectaculară grație plasării celor patru instrumentiști în afara spațiului vizual, ipostază ce a creat o anume stare de vid, de neant
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
Gheața conservează. Criogenia...glaciară?* Toți, fiecare cum are parte, îl plagiază pe El* Vanitatea oribilă a criticii, operanții ratați* Tot astfel și a majorității scribilor* Frica ancestrală, ea face dinamica eroismului orb*Neputința de a iubi, cea mai cumplită* între lamento miseraabilis și injurii pamfletice* între rugăciune și sudalmă, ca Diogene* Nu lăsa în priză nimic, când dormi!* Măgarul, mutantul, vehicul al spiritului turmei:Pe el l-a călărit Mesia, asta e fix ceea ce înseamnă...*Regele animalelor, Leul, imitat prin răgetul
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
și nu prea) cronicii literare e formula sub al cărei frontispiciu își așază Paul Cernat răspunsul. Ideea lui Paul Cernat (iarăși îmi iau precauții: s-ar putea să înțeleg eu greșit) este mai degrabă o emoție. Iar consecința ei, un lamento. Criticul se vede în situația de a le da dreptate celor câtorva colegi care au abandonat corvoada săptămânală a cronicii literare (Andrei Terian, Mihai Iovănel, Simona Sora, Teodora Dumitru, Bogdan Crețu ș.a.). Multă vreme, mărturisește, a rezistat tentației de a
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
de Unu.. efectele exacerbând Intervalele ( text la ieșirea din System) Prin suprasaturație eludând perspectivele Ca elementele din Norul lui Ort.. Hallow, VIP-uri and Idols acest ultim comustibil fosil Apostoli roșii, negri ori albi, Nimic nu merită a muri acest lamento îngeriingineri Sacerdoți ori Ideologic, merde acest dezastru șamani ai neo-barbariei Preacurvia cu ale spiritului care reciclează „ între plug și computer“ Riscă gravidități demoncratice acești zei canibali Charisima și Nimbul vostru aceste reminiscențe fisurat Au știut Bacon, Morus și telepatice Precum
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
cu poezia lui Bacovia, în special cu stanțele burgheze. Scriind aceasta, îmi vin în minte versuri disparate, telegrafice, din poezia Antrenare: „La locul întâlnirii/ am așteptat/ de un timp/ ore trec/ dezolant./ Aceasta gândeam/ iar despre tine”, precedate de un lamento din volumul Plumb: „Iubito, și iar am venit...? Dar astăzi de abia mă mai port -/ Deschide clavirul și cântă-mi/ Un cântec de mort.” Și acum, iată, câteva stanțe din ciclul Noi al lui Dimitrie Crudu: „Simt liniile cum alunecă
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
omului-mozaic ce reproduce mimetic aspectul "fragmentarist" al realului. Iar "peisajele" lui Gelu Vlașin vor fi populate, prin urmare, de prezențe hibride, care sunt în același timp (ca la Urmuz) oameni și lucruri. "Cântecul de ospiciu" transformându-se câteodată într-un lamento erotic cu modulații burlești, în care e invocată femeia-obiect. Obsesia devălmășiei de regnuri își găsește acum expresia într-o tehnică a "tăieturilor" și a "inserțiilor", a "petelor" ce acționează asupra discursului ca niște "corpuri străine, adevărate eșantioane de non-limbaj" sau
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
reeditarea unui anume climat de efuziune nebună, care permite glisarea ce-mi dă senzația stranie că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute. Pînă și numele protagonistului imberb - extraordinarul Patrick Fugit - pare predestinat, amintind dictonul latin "Fugit irreparabile tempus", pe care filmul încearcă să-l contracareze. În urmă cu ani, el însuși reporter muzical, scriitorul și regizorul scenarist
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai binele dospește acru rime,/ Singur mi-e greu,/ Dar și mai greu mulțime,/ Mi-e greu să tac,/ Dar și mai greu să țip/ Un adevăr făcut fărîme" (Lamento). Întreaga sa creație constă din variațiuni pe această unică temă. Astfel celebritatea își dezvăluie reversul sensibil, vulnerat de o misterioasă constituție internă ce refuză pactul cu amplul renume, precum "O nemurire-n care i-e urît" (Bătrîni și tineri). Adică
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
rețeta thriller-ului și considerînd că " În ziua de azi cel mai comun drog e banul", austriacul Götz Spielmann a înnobilat un story ca oricare printr-o idilă între un taximetrist vienez și o traficantă mexicană, născută frumos dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
adresată lui Nicolae Manolescu. Am înțeles că o solidaritate de generație, o prietenie care nu se discută, se respectă, a determinat decizia publicării. Am înțeles, uman, dezamăgirea lui Augustin Buzura. Pentru că scrisoarea nu este altceva, la urma urmelor, decît un lamento la despărțirea nedorită de o funcție. Personal, subiectiv, visceral. De atunci și pînă astăzi, însă, nu pot să înțeleg textura umorilor care inundă paginile, resentimentele care alimentează o aciditate nu principială și nu o polemică, atacul sub centură al unor
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Norman Manea „Realul e fragil/și fugos:/și în neliniștită schimbare/și mă reconciliază cu exilul: /vidul e casa, azil pribeag.” Acest lamento liric ar fi putut fi al meu, când zburam să-l întâlnesc pe Octavio Paz, în 1990, și ar exprima chiar și azi, aproape un sfert de veac mai târziu, identitatea mea dislocată. Extraordinară Întâlnire Internaț ională a Intelectualilor, organizată
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
acțiuni, de suspiciune, de urmărire, de acuzare, ca să-și justifice bugetul instituțional din care beneficiază toți". Corneliu Leu și-a exprimat bucuria că soarta i-a dat posibilitatea să facă din această culegere de documente un amuzament, și nu un „lamento", și i-a îndemnat pe cei care-i citesc cartea sa o privească numai sub aspectul umorului care îl caracterizează. Prefața a fost realizată de prozatorul Florentin Popescu, care a spus că interviurile din această carte nu urmează un tipar
CORNELIU LEU ŞI-A LANSAT VOLUMUL „ANEXE NEDORITE” CE CUPRINDE EXTRASE DIN DOSARELE SECURITĂŢII de ALEXANDRU FLOREA în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377278_a_378607]
-
solitudinii "în inversul propriei existențe". Nu putem încheia aceste scurte impresii fară să amintim elegia "Trist de tristețea cuvintelor". Cartea este depoziția unui poet cu voce arhaică, alexandrină despre sine și strategiile de rezistență și ascundere "în trecut", în numele poeziei. Lamento, rugăciune, penitență, delir oniric a la Gellu Naum, dar și "dreptul la singurătate", cum spunea Simone Weill. Memorial, transă, confesiune gură la gură ce leagă elementul orfic de cel vizionar într-o perpetuă metamorfoză a torentului temporal: cascadă încremenită și
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]