27 matches
-
Versurile sunt scurte, majoritatea sub formă de catren, sunt reflexive, melancolice, încărcate de mirajul acestui sentiment inefabil. Tot Costel Tănăsache a semnat și grafica la poezia Mirelei Bălan. Autoarea simte “Gustul ușor amărui al scrisului” în care e “asemeni poetului - / lampagiu conștiincios, / aprinde fiecare felinar / din raza trăirilor de peste zi, / mijind în peliculă / pe fruntea-i ascuțită / de lumina înserării”. Mirela Bălan nu se simte împovărată de cuvinte, ci eliberată de ele, ceea ce o face ușoară și încrezătoare în sine: “Anotimpuri
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
nostalgiilor autumnale care bucură și întristează ochiul în aceeași măsură, pentru că prevestesc murirea naturii, goliciunea, pustiul, dar și puritatea omătului imminent care șterge orice imperfecțiune și orice prihană. Universul ei este alcătuit din ninsori molcome, “bucurii deslușite pe firul poveștii”, lampagii, o candelă veche, cortegii de frunze, un “curcubeu într-un pumn de copil”, tânguiri de clopot, un înger care apasă pe clapa tăcerii, “gândul într-un pumn de țărână” dar și “sămânță de viață” - atât de așteptată. Apar personaje emblematice
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Gică Petrescu, nu cântă nimeni! Dacă dispare în norul modei un cântec de azi, nu-i nimic, renaște alt cântec, proaspăt, încărcat cu energia altui țipăt. Dar dacă se pierd cântecele lui Gică Petrescu, pierderea este ireparabilă. Odată cu dispariția ultimului lampagiu al mahalalelor a venit în locul său romanticul ce-a ținut felinarele bulevardelor și cârciumelor aprinse până la sfârșitul veacului. Era Gică Petrescu! El a rechemat atâtea iubiri, a trezit nostalgii, fiori, suspine, doruri de chef, uitarea din pahar, venită pe caii
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423716821.html [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
sare-un cep, Un pivnicer înnumară oi pe sărite. Prin nori de fum, în grabă trec cocorii, Veșmântul toamnei cu brumă e brodat, Într-o broboadă-și strânge zilele cernite, Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina a călcat. Un lampagiu mai fură o gutuie Să lumineze noaptea în iernile ce vin, Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme, Savoare să îi dea și unei căni cu vin! Poveștile se spun la gura sobei Din jar se-aprind obrajii unui
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1410839353.html [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
am iubit o viață, poete, în neștire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suișul vieții tale, mereu pe metereze! Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă, Să duc lămpașul tău în lumea de paradă. Biet lampagiu'' se duse într-o audiență La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune și să luăm aminte Că viața-i trecătoare și trece prin morminte! Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat Cum, către Dumnezeu, poetul
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Secvente_in_alb_si_negru.html [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
de Cavalerie Rusticana. Casa lui Lipatti. *Plimbare cinematografică cu o caleasca arhiepiscopala. Aer vetust - o lume reînviata pe o peliculă. *București cățărat. Foișorul de foc. Loc de priveala. *Creion în Mână lui Dumnezeu. Scrisori de dragoste lumii. *Felinarele cu petrol. Lampagii gardienii de noapte. *Calea Victoriei. Domnișoare de pension la promenada. *Aranjamente florale. Pergament și penița miniaturi. *Grădini de vară. Fum muzical. Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara? *Portret din câteva linii. Printre gunoaie Lautreci geniali. *Montparnasse autohton. Și Luchian pictând cu
PRIN CAPITALELE LUMII. HOINĂRIND PRIN BUCUREŞTII DE ALTĂDATĂ. SECVENŢE CINEMATOGRAFICE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Prin_capitalele_lumii_hoinarind_prin_bucurestii_de_altadata_secvente_cinematografice.html [Corola-blog/BlogPost/356009_a_357338]
-
în Edmondo, dar mezzosoprana Maria Jinga atrage de fiecare dată atenția prin glasul frumos și eleganța frazării, chiar și în scurta canzonă a Muzicianului, în schimb tenorul Lucian Corchiș agresează auzul prin sunetele sale „drepte”, mereu în forte (acum în Lampagiu), distribuția fiind completată onest de Valentin Racoveanu (Maestrul de dans), Daniel Filipescu (Sergentul), Radu Pintilie (prezentabil în Comandant) sau Vasile Chișiu (Hangiul). Ca de obicei, corul (pregătit de inegalabilul maestru Stelian Olariu) a sunat omogen și expresiv, baletul - în scurta
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
de ce bei ? îl ceartă micul prinț , dorind să-i vină în ajutor . -Ca să uit că mi-e rușine - mărturisește bețivul . -Și de ce ți-e rușine ? -Rușine că beau - încheie bețivul ” Planetă businessman-ului simbolizează viciul averii, al posesiunii. Planetă lampagiului - viciul functțonarului copleșit de marasmul mecanismului funcționând în gol. Planetă geografului - orgoliul conștiinței lipsită de creativitate. În sfârșit, planeta Pământ, capătul călătoriei, unde se găsesc toate celelalte păcate: „Pământul nu e o planetă oarecare. Poți numără pe el o sută
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/antoine-de-saint-exupery-micul-print-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
înflorită a cunoașterii? Să crezi că-n fiecare clipă se întâmplă ceva extraordinar. Who knows? Sunt momente când crezi că ai spus totul. Mai știi acele ziduri fără exterior, masa de băut, femeile goale ca paharul în zori al hoinarului? Lampagiu de stele, palavrele nu au rost. Paroles. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Tu spui / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1386, Anul IV, 17 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TU SPUI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1413524372.html [Corola-blog/BlogPost/383817_a_385146]
-
revoltă, apoi se împacă cu toate / Precum o cadână / În fața pruncilor noi de mătase. / În zorii mahmuri ca poetul alcoolic, / În capod negru și un strop de Aqua Guerlain / Sufletul meu se furișează / Prin orașul cu felinarele / Stinse de un lampagiu nevăzut.” (În papuci noi). În acest caz, e preferabil să spui: „Plec de acasă, / Evadez / Pe când tu dormi fericit / În patul cu baldachinul ciuruit de molii.” (În papuci noi). E uimitor cum autoarea reușește să construiască, precum copiii pe plajă
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Un_alt_fel_de_tablete_sotron_cezarina_adamescu_1386445104.html [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
am iubit o viață, poete, în neștire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suișul vieții tale, mereu pe metereze. Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă, Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă. "Biet lampagiu" se duse într-o audiență La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune și să luăm aminte Că viața-i trecătoare și trece prin morminte! Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat Cum, către Dumnezeu, poetul
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/A_fost_odata_un_om.html [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
Suntem, probabil, cei mai triști din Est. // Partidele se bat în târg cu pietre. Ne însoțesc tentațiile toate, / Dar nu mai vrem, oricât ne-ar amăgi, / Acest import-export de libertate, / În schimbul ieftinitei Românii."(«Democrație pe stomacul gol», în volumul « Bieți lampagii» / PTC, III, 109 - 113) etc. Galaxia lirică a lui Adrian Păunescu, îndeosebi prin poezia socială / politică, profund reverberatoare de suflet românesc, de conștiință de neam, de etică națională, se relevă într-un veritabil și incendiar „manifest” pentru mileniul al III
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Înstăriți. Tata deținea și se ocupa de o afacere cu bușteni. Casa avea În față o peluză, În spate o curte cu grădină și un iaz cu pește și era Împrejmuită cu un gard de lemn. Mi-l amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să dau drumul unuia dintre clișeele nostalgice despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
eboșă fiind reprezentată în 1941 sub titlul Secătura mahalalei). Ambianța - după cum relata într-o cronică Șerban Cioculescu - este cea a unui „colț pitoresc din Bucureștii de după primul război mondial, cu covrigari greci, cu rahagii turci, cu țigănci florărese și cu lampagii de altădată”. Dudu Zamfirescu, lumpen-intelectual boem și rebel, cinic și „declasat”, e un personaj interesant, nuanțat și contradictoriu, în parte original, înscriindu-se într-o serie tipologică ilustrată în perioada interbelică de Mitică Popescu, din piesa omonimă a lui Camil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
București, 1986; Viața mea e un roman, București, 1987; Într-adevăr, București, 1988; Sunt un om liber, București, 1989; Poezii cenzurate, București, 1990; Trilogia căruntă, vol. I: Româniada, București, 1993, vol. II: Noaptea marii beții, București, 1993, vol III: Bieți lampagii, București, 1994; Front fără învingători, București, 1995; Infracțiunea de a fi, București, 1996; Tragedia națională, București, 1997; Deromânizarea României, București, 1998; Cartea cărților de poezie, București, 1999; Meserie mizerabilă, sufletul, București, 2000; Până la capăt, București, 2002; Doctoratul în tristețe, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
povestitorului, cerîndu-i imperios să-i deseneze o oiță. Micul prinț e singur și descumpănit, îi plac apusurile de soare, baobabii și trandafirii, și deși călătorește în lumea întreagă, cunoscînd un rege, un om de afaceri, un vanitos, un bețiv, un lampagiu și un cărturar, învățînd cîte ceva de la fiecare, taina iubirii o descoperă pe cont propriu, nu atît în întîlniri, cît în despărțiri. O vulpe înțeleaptă îi arată că apropierea de o făptură presupune un mic miracol al îmblînzirii, în urma căruia
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
la unison ritmurile universurilor lor interioare, fuzionîndu-le astfel într-unul singur. Morala poveștii, dacă o înțeleg eu bine, e tulburătoare mai ales deoarece ea e adresată explicit copiilor: trăim fiecare într-o lume a noastră, pe un asteroid izolat, precum lampagiul de pe planeta atît de mică încît nu încape pe ea decît un felinar și nimic altceva, dar e loc berechet pentru noi pe asteroidul altcuiva, cu condiția să ne lăsăm îmblînziți, să avem curajul de a fi vulnerabili. Micul prinț
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
România. O fericită, prin urmare, fuziune între spiritul științific și cel istoric, la o adeptă a frumosului. În construcția ei, cartea dedicată vechilor București pleacă de la micile meserii, oltenii cu cobilițe și coșuri, frizerii cu frizeriile lor, flașnetarii, florăresele, ursarii, lampagiii, brutarii vestiți, dar și anonimii bragagii. Apoi cârciumile, bodegile, restaurantele, hotelurile, cofetăriile, barurile - un soi de ghid într-un oraș care nu mai există decât pe mici porțiuni, un Babilon îngropat în uitare și, desigur, o cetate captivantă prin îmbinarea
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
-a ca să poți avea amintiri din anii 20-30 ai secolului trecut. Și apoi, despre ce nostalgie poate fi vorba când pozele erau însoțite de titluri precum: Prin unele cartiere caprele hălăduiau în voie", "}iganul cu ursul nu era ceva neobișnuit", "Lampagiul", "Un măgar-putere" etc. etc. Nu e cazul să definim nostalgia. E un sentiment pe care oricine îl încearcă, mai des sau mai rar, un sentiment pe care l-a încercat deja primul om, dar și noi, următorii, regretând Paradisul. Sentimentul
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
a v-ați ascunselea al unei vîrste cu cealaltă: „Ofelie purtată de valuri/ Fetița de șaisprezece ani/ Apare, dispare, reapare/ Totuși” (ibidem). Și ca o scuză amar-grațioasă a unei asemenea dialectici, concluzia apoftegmatică: „La orice vîrstă ești uneori prea tînăr” (Lampagiii). Apar cîteva consecințe deloc lipsite de importanță ale acestui „mariaj de conveniență” care e bătrînețea. Mai întîi un statut privilegiat al amintirii. Amintirea e un soi de imaginar afectiv menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
relativ pacific: ,Un corp locuind două spații în același timp, un corp promis./ O aripă înafară și aceeași înăuntru deschisă./ Țipătul și tăcerea sacramentală./ Norul ce-și scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce aleargă seara pe străzi/ și vacarmul în care se sting lumînările noaptea./ Căderea de plumb a seminței și impenetrabilul corp al seminței./ Limbuția pietrei albe, muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
scopul propus. Relatările sale despre copilăria și tinerețea sa din urbea sa natală Huși erau condimentate cu: isprăvile haiducului Pantelimon ce opera pe calea ferată îngustă (la acea datăă Huși - Crasna, aventurile galante ale soțului verișoare sale Mălinescu - șef al lampagiilor din urbe și pățania participanților la un bâlci, în marginea orașului, când într-o seară, din timpul celui de al II-lea război mondial, un avion de recunoaștere sovietic a lansat o bombă luminoasă, etc. Am avut șansa ca în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mândrie și onoare nu e rost. Ia ascultă numa, să-ți {EminescuOpVIII 427} spui una și bună, fiecare trebșoară își are și ea biet chivirneseala ei, ian fă-mi-te ca mine de toate celea, ba afișer, ba clachior, ba lampagiu! Nu prea întreba după mândrie i onoare... s-a dus vremile celea. (bea) HISTR[IO] Taci cu neghiobiile tale, ține-le pentru frații tăi de cârciumă, ia cărțile astea și caută-ți de drum, salută pe stăpânul tău și spune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umflat pe cerul de vară tîrzie. Căldura lui scosese la iveală duhoarea fluviului și a plajei, dar Într-un loc ca ăsta nu-i dădeai deloc importanță - peisajul era mult prea frumos. Duncan se gîndea la marinari, la contrabandiști, la lampagii, la lupi de mare zurbagii... Fraser rîse. — Uită-te la băieții ăia, zise el. La oarecare depărtare pe plajă, apăruse un grup de băieți. Își scoseseră cămășile, pantofii și ciorapii, Își rulaseră pantalonii și alergau spre apă. Fugeau În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind colbul în trombe, telefon automat, primele blokhausuri, ultimele tramvaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]