49 matches
-
Se duce vara. Florile se lasă Ca într-o delăsare somnoroasă Și cum arată, nici nu le mai pasă. Se duce vara. Păsările țipă În loc să gângurească sub aripă. Ce-a fost a fost. De-acum se desfiripă Și vraja și langoarea și dulceața... De-acum se-nhaită ploile cu ceața. Se duce vara. Tinerețea. Viața.
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
you were here îi cânteam bunicului scrâșnind acrișor printre dinți, așa cum ar fi trebuit să-i cânt doar unui iubit de vârsta mea înghițit, eram destul de singură și-l căutam pe acest bunic în Vară (așa se numea cimitirul), cu langoarea unei credincioase aproape necredincioasă și cu lăuntrul mai degrabă afară. Astrologul cu pălăria lui albă de paie și cu mutră de consul englez mă sfătuia să nu mă pripesc, moartea, spunea el, are atâtea cotloane și nișe și valvârtej de
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
se regăsesc doar în caracterul prozastic al discursului poetic și exploatarea banalului cotidian plus câteva încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat, nimic nu se dobândește pe gratis,/ dar și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
neîntrecuți, Banalul Eldorado-al flăcăilor trecuți. Priviți și luați aminte: acum e-o stâncărie. Ostrov cu dulci secrete și mândre sărbători, A anticei Venere mirifică fantomă Deasupra mării tale planează-n chip de-aromă Și răspândește-n suflet iubire și langori. O blând ostrov, prin care pluteau petale roze. Și-l adorară-n veacuri popor după popor, Iar boarea-nmiresmată a laudelor lor Plana precum tămâia peste grădini de roze Sau al privighetorii suspin îndurerat. Cythera e o țară acum cu
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
voi fi bucuros" (p. 19), "mi-e inima prichindea din pricina asta" (p. 23), "oricum, tot puhoaie aș simți, orice aș face" (p. 26), "uneori, prăjitura mea, îmi vine să îți fac rău" (p. 28), "am în mine tot mai multe langori de sadic", (p. 30), "tu ești abatesa mea" (p. 31), "inima îmi bate încetișor, ca un arici ghemuit înainte să fie călcat de un Mercedes elegant" (p. 35), "râia mea dragă, lepra mea dulce!" (p. 37), "nu mă prădălnici de
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
neconsistent și liric exaltat, de care toți comentatorii au făcut caz, căci, după remarca foarte justă a lui Eugen Lovinescu din 1920, rareori povestirile Hortensie Papadat-Bengescu rămân la „exuberanța senzorială cu care ne-a învățat Contesa de Noailles; nu e langoarea vaporoasă, sensibleria rafinată și discretă a unei palide literaturi lipsite de nerv și de viață, ci apriga incizie a unui instrument de precizie în jocul complicat al inimii feminine.”¹ Eroinele prozelor de început ale scriitoarei sunt variante ale unui simgur
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
relații cu procurorul. Emilia aflase despre divorțul Carminei și, stăpână pe o filozofie simplă, valabilă de când lumea, își permisese să întrevadă că te poți lecui de o dragoste numai înlocuind-o cu alta... Nu-i plăceau femeile învinse, pline de langoare, cu expresie de câine bătut pe figură. Auzi, și pentru cine să suferi, își spuse ea exasperată, pentru un titirez care se învârte după cum bate vântul. N-am absolut nici o contribuție, îi mărturisi bărbatului, strângându-și în mâini poșeta. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu pot să le-ncapă. Fugi! / De brațele profanatoarei cruci / În care fericită mă urăsc. (Trup amar). Acum, poezia stă mai mult sub semnul erosului spiritualizat prin negarea "trupului amar" și afirmarea unei senzualități eterate sau somnolente, un fel de langoare amestecată cu febrilitate. Ființarea se prelungește în bătaia unui "vânt de neființă", dedus din metafora somnului și dintr-un "clar de moarte". Imaginea purității (lumina, florile, frunzele, fulgii, stelele) se asociază cu motivul umbrei unde gravitează dragostea, taina, noaptea ruga
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
place tocmai în părțile de mărturisire francă, cînd omul Dan Iacob îl dă deoparte pe lectorul omonim. Atunci slăbiciunea pe care o descrie cu precizie îi dă un aer august, de superioritate detașată. Autorul scrie elegant și lent, cu o langoare de ritm caracteristică naturilor vacilante, dar cu o luciditate dată de decepțiile recente. Neavînd înclinații bovarice de autoînșelare în numele unor reverii cețoase, autorul e scutit de acreala neîmpliniților cronici, arătînd în schimb un ton blînd și recules, de maturitate senină
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
2002). Pe canapeaua cu pricina e o îmbulzeală vecină cu sufocarea, haosul e la el acasă, „Și orologiile bat - / Dar nimeni mai nu le ascultă / De vorbă multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește. Există o disciplină a spunerii fără de care societatea devine irespirabilă și de nelocuit. Libertatea cuvântului, vorba lui Mark Twain, se cuvine dublată de
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
comentariu, volumul are de ispășit netezimea de stil și lipsa fermenților de controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și sunet apatic. Și chiar dacă nu e emfatic în accentele retorice (de fapt cartea nu are retorică, fiind concepută ca o colecție de referate seci, menite parcă unor seminarii universitare), volumul e fad prin fidelitatea lemnoasă
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
totuna să ucizi o babă sau să dezvirginezi o crudelă! Numai că, stimate domn, există un element comun: vărsarea de sînge! "Fetele cu buza-n flăcări și cu sînu-atunci aprins (s. n), Cu roșața pe figură și-n privire cu langoare, "Cu gurițele deschise și cu sînul lor descins, "Fetele ziceau: "Ne-aprindem!" - La Amor cereau răcoare!" Am citat din Depărățeanu! ("cu sînu-atunci aprins", mă face să mă gîndesc la gestul cu care apăs butonul-sfîrc pentru a aprinde becul-sîn!), ce inocentă
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
fugeau de sub tălpi, beat mort și rănit în suflet, pentru că, nemaiputînd suporta starea de fericire absolută în care căzuse ca într-o bulboană înșelătoare, trecuse pe la crîșma așezată în drum special pentru romîn, cum zice cîntecul, și se tratase de langoare. Nu peste mult timp, Roua cea delicată îl va tîrî de picioare peste pragul în fața căruia căzuse ca eroul de la Maraton, fericită că, totuși, pe scut sau sub scut, eroul ei se întorsese la sînul ei cel ocrotitor de prunci
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
dintre primii conversaționiști ai Angliei. Când tatăl său muri, el avea 16 ani (1794). Fusese trimis, În 1790, la Eton, unde se distinsese deja - În afara studiilor - prin ceea ce avea să-l caracterizeze cu prisosință mai târziu. Grija pentru ținută și langoarea rece a manierelor i-au făcut pe colegi să-i dea un nume foarte la modă pe atunci; căci numele de dandy nu se purta Încă, iar despoții eleganței se chemau the Bucks* sau the Macaronies**. Lui i-au spus
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vorbite lin. E așadar una din însușirile cele mai necesarie ale artistului dramatic de-a-și fi cultivat tonul până la o preciziune atât de plastică încît până și sunetele cele mai gingașe să fie pricepute de auditoriu. Șopotul dulce al amorului, langoarea rugăminții gingașe, împărtășirea misterioasă, sperioșia cugetărei și a simțământului care se cutremură de sine însuși, de espresiunea sa clară, toate aceste stări ale sufletului nu sunt reprezentabile fără acea deplină domnie asupra tonului vorbit abia. Acest sunet încet produs prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și îi irita baza nasului; îi impregna capul și membrele ca o intoxicație grea, sumbră. Sau era de vină faptul blestemat că trebuia să stea în camera lui, așa cum i-a spus doctorul cu săptămîni în urmă, pentru toată această langoare și slăbiciune? Dumnezeu știe dacă era cel mai bun lucru poate că da, avînd în vedere guturaiul lui cronic și spasmele din piept și din abdomen. Și de acum de săptămîni întregi, da, de săptămîni, fusese vreme rea în Jena
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unde apare perspectiva internă personală. Este tipică apariția stilului indirect liber la punctul de tranziție: "Sau era de vină faptul blestemat că trebuia să stea în camera lui, așa cum i-a spus doctorul cu săptămîni în urmă, pentru toată această langoare și slăbiciune? Dumnezeu știe dacă era cel mai bun lucru". După aceasta, într-adevăr, situația devine personală, dar intervențiile auctoriale ocazionale și indicațiile regizorale sînt vizibile pînă la sfîrșit. Cu excepția primului paragraf, Schwere Stunde este o narațiune cu o situație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de umbră, din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă, Reîntoarcere, Căprioara sălbatică). Proza lui B., puțină, se constituie dintr-o suită de notații cvasipoetice și din câteva schițe de portrete. SCRIERI: Iubire albă, Ploiești, 1923. Repere bibliografice: Cornelia Buzdugan, O lacrimă pentru un poet
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
cei blegi. Place numai la început. De la o vreme, această mișcare veșnică obosește. Femeia, ca și pisica, e repede la mișcare, electrică, dar îi place să se și încălzească, să fie mângâiată, să lâncezească. Mie nu mi-a plăcut niciodată langoarea. Mă plictiseam făcând mereu aceleași lucruri. Momentele de dragoste începeau brusc și se terminau brusc, ca și răutățile sau suspinele tandre. Nu eram însă superficial. Trăiam cu intensitate. Am o memorie sentimentală impecabilă, care leagă emoțiile mele disparate și le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
verde ca la parada modei. Părul strâns într-o coadă pe spate. Răsfoia o carte. Se afla alături, aievea. O vedea fără s-o vadă. A ieșit repede, s-a îndepărtat în panică. Trecuse, apoi, un secol. Veniseră iarăși amurgul, langoarea. A aruncat hârtiile, a deschis fereastra, a coborât în stradă. Primăvara hipnotică, amețeala, dorința, indecizia. A intrat într-o cafenea. S-a așezat lângă domnul cărunt, cu frumoasa sa barbă și mustață albă, cu numele de cod Marcel. A comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care ea se lipea atunci de el, și care aveau atât de mult din gestul somnoros al unei fetițe care-și îmbrățișează mama, mi se păreau atitudini inexistente în realitate, lumi aurii, grele de extaz și emoție și suferință
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de viață își lansează modelele eliberate de sub tutela autorității tradiționale, iar invențiile tehnice (cinematograful, aeroplanul, telegrafia fără fir) și comodificarea noilor medii de comunicare stimulează imaginația. Langoarea efeminată a simbolismului verlainian și morbidezza decadenților sînt concurate de energetismul și claritatea citadinizantă a poeziei lui Verhaeren și Vielle-Griffin, prin filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman. Există două mari tendințe culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Wagner, aparent fundamental deosebiți, sânt muzicienii care se aseamănă în fond mai mult. Nu ca arhitectură muzicală, ci ca substrat de sensibilitate. Există doi creatori în istoria muzicii care să fi exprimat mai amplu și mai cuprinzător starea indefinibilă a langoarei? Că la întîiul ea-i divină și la al doilea erotică, sau că unul îți condensează tânjirea sufletului într-o construcție sonoră de o absolută rigoare, iar altul își tărăgănește sufletul într-o muzică formal tărăgănată - aceasta nu dovedește nimic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]