374 matches
-
pesedei nu cred c-ar fi mare scofală să-i "procure" d-lui Marko Bela niscaiva documente compromițătoare. Pe care tot ei să le găsească în geanta politicianului-poet... Din păcate pentru democrația din România, nu doar U.D.M.R.-ul valsează languros, obraz lângă obraz, cu partidul majoritar. Rareori am avut un mai jenant sentiment că prea mulți dintre reprezentanții etnii-lor din România sunt fericiți să joace în libertate rolul de "națiuni conlocuitoare", și nu de cetățean cu drepturi depline. Sigur că
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
din structurile statale Ei au spus, ei au auzit. După incalificabila prestație a regimului Constantinescu, iliescienii n-au avut decât să pluseze la cacialma. Deși cerințele Uniunii Europene sunt mai limpezi decât cristalul, ei au dus la paroxism tehnica bezelelor languroase, pe față, dublate, în spatele cortinei, de îngroparea cu pompă a reformei. De vreo jumătate de an, de când atenția lumii a fost captată de evenimentele din Irak, nu s-a mai suflat o vorbă despre dosarele integrării, despre calendarul acțiunilor la
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
vioara, cum intră percuția, cum se aude chitara electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta! Și nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea partitură. Apoi jocul actorilor. Într-un suprarealism magic, într-o
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
toată lumea: „Sărut mîinile, distinsă doamnă!", „Respectele mele, domnule!", „Salve, barosane!", „Ciao, bellissima!"... Din cînd în cînd, se oprește și culege cîteva crenguțe cu bobițe albe din gardurile verzi, pe care le oferă cucoanelor care se-ntorc de la cumpărături, șoptindu-le languros: „Modest omagiu frumuseții eterne!". Alea se umezesc de tot, mai-mai să le scape plasele din mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
goale ale unei adolescențe lucide. Și setea ei de a iubi și a fi iubită. Și neputința ei de a fi altfel într-o lume care nu știi niciodată cum este cu adevărat. Și perspectiva unei mediocrități bine scrobite, priviri languroase și sentimente bine călcate, împăturite, așezate, un dulap cu rufărie, un registru contabil bine ținut. Uneori cu contabilitate dublă.Și presiunea, teroarea chiar, a unei ipocrizii cu morgă. Și adolescența rătăcită prin ani, și maturitatea care vine repede, și viața
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
clătinîndu-se în tine. Ca într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o mie de femei, neiubite, acum, încă, nainte. Stai și asculți Vinul roșu clătinîndu-se-n tine. Într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge odată și-odată. Despre viața particularî & glorioasî a
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
000 de suflete. Molima și ciuma lăsau în urmă mai multe cadavre. Dar să lăsăm asta. Teoria cu inversiunea malignă e-adevărată? - Mai devreme l-ați citat pe Voltaire. Vreți să spuneți că vă încredeți mai mult în mine? făcu languros diavolul păros. - Eram doar curios. Pentru că tot despre căpcăuni voiam să vă vorbesc. Căpcăunii anonimi povestiți de Pascal Bruckner. - A, aș fi preferat să sporovăim despre sexualitatea deviantă din Luni de fiere. Foarte... frumos roman! Vă amintiți cum descrie Franz
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
avem nici o trebuință. Adevărul e că am fost fanii unei Europe a cărților poștale colorate, a vacanțelor pe care unii compatrioți norocoși apucau să le petreacă acolo. Europa de carton lucios, Europa magazinelor de pe rafturile cărora marfa supraabundentă se prelinge languros spre podea, Europa festivalurilor și-a spectacolelor fastuoase e reală, dar parțială. Dincolo de ea, există o Europă a gleznelor umflate de statul în picioare, a picotitului în metrou după zece ore de muncă încordată, a mâncării în pripă, seara, în fața
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
ca să-mi ia un pachet cu volume de versuri... numai clasici... versurile nu se cumpără... sînt păguboase... prind ciupercă de la umezeală... îmbolnăvesc ungherele de romantism, lîngă ele se pupă pe gură clienții, amețesc, e nevoie uneori de Salvare!... tipa zîmbea languros, învîrtind un lănțișor cu clopoțel pe deget... pe urmă s-a scărpinat cochet sub fiecare sîn ruinat dulce în puloverul de culoarea roșu-incendiu... Cîteva cărți însă, necesare, dragi, le-am fișat. Cum le știu aproape pe de rost, îmi e
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
simț parodic activizat de o atitudine elegiacă". Cu poezia Elegia se deschide volumul de debut al lui Emil Brumaru, Versuri (1970). Aflăm, în această poezie, toate datele și trăsăturile acestui lirism de esență epicureică, în care apetența senzorială și dinamica languroasă a imaginilor se conjugă cu recursul la amintire, cu rememorarea candidă și gingașă. Apelul la senzații (vizuale, gustative, olfactive, tactile) traduce, în fond, nevoia de materialitate a eului liric. E vorba însă nu de materialitatea cotidiană, ci de una reprezentată
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
în română, sensul curent el cuvîntului este cel preluat din franceză, așa cum o arată și citatele din DLR, de la Bolintineanu ("Albe odalisce se cobor pe mare/ Pline de plăcere, din al lor serai") pînă la autori din secolul nostru ("ochi languroși de odaliscă", I. Pas). Principalul defect al definiției de la care am pornit e așadar introducerea sintagmei femeie de serviciu. în semantica prototipului (o direcție contemporană a semanticii lexicale, ancorată în dimensiunile psihologice și sociale ale limbajului), sensul unui cuvînt apare
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele pianului, mai senzuale, mai parșive parcă, mai vii și mai languroase dedate plăcerii de a fi chemate, atinse, ocolite de mîna celui care le caută armonia, le inventează sensul și miracolul transformării în sunet. El vorbește cu instrumentele lui ca Gepetto cu Pinochio, păpușa însuflețită din prea plinul dragostei lui. Cîte
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
pe tema clonării umane, atît de actuala, încît nu e propriu-zis un SF. Începutul e manifest documentaristic, cu fișarea datelor calendaristice ale performanțelor și legiferărilor în materie și cu intrarea în acțiune aproape firească a super-greului Arnold Schwarzenegger, în postura languroasa de soț și tata iubitor, dar și pilot care nu știe că a fost clonat clandestin de o firmă criminală care vrea să-l ucidă, fiindcă... Ceea ce urmează nu e lipsit de un frison cultural al curiozității, desi coboară la
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
colacul pe sub piele și este bronzat ca tractoriștii, doar pe brațul care îi atârnă pe geamul BMW-ului. Locația unde s-au petrecut fierbințelile (între noi fie spus, Click dă țeapă cu titlul, în text vorbindu-se doar de priviri languroase, aruncate între cei doi ca mingea de plajă), locația, ziceam, mi-a mai rezolvat o nedumerire: cum o s-o poreclească presa pe Roxana Ionescu peste vreo 30 de ani? Mamaia Natură. Gândul insistă pe ideea că președintele și premierul ar
Ziare, la zi: Libertatea l-ar vedea pe Badea la B1 () [Corola-journal/Journalistic/28024_a_29349]
-
a tropilor emiși, de unde și insistența cu care invocă plăcerea de a scrie, cînd de fapt voluptatea vine din amorul de sine. Îți savurezi frazele pe care le așezi în fața oglinzii, contemplîndu-ți legănarea de bazin pe creasta aliterațiilor sacadate. Pas languros fără direcția gîndului. La Vulcănescu plăcerea de a-și gusta textele e infimă, dovadă detașarea cu care le privește destinul public, pe motiv că autorul nu mai e responsabil de soarta unui articol tipărit. Din această categorie fac parte autorii
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
ale suprarealismului. Pledoaria prozatorului, prin întreg ansamblul, este pentru formularea concentrată, fiindcă doar atunci, crede autorul, se exprimă idei, gânduri nobile de sorginte filosofică. În cazul acela, descrierile de peisaje din preajma munților trebuie să fie sobre, demne cu măsură, nu languroase fără ținuta de gală a limbii române.
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
în marzipan, m-au făcut să visez la o dimineață dulce, ca în scenă vitrinei din Breakfast at Tiffany's. Am intrat la primele ore ale dimineții în Cofetăria Armând și, parcă m-am trezit în Paris. Joe Dassin cântă languros Leș Champs-Élysées, torturile se învârteau amețitor în vitrina, iar întreaga încăpere mirosea a patiserie și prăjituri dulci. Nu eram departe de adevăr, pentru că Armând este casa deserturilor franțuzești. Despre Cofetăria Armând cu siguranta ați auzit deja, dacă ați participat la
În vizită la Armand [Corola-blog/BlogPost/99306_a_100598]
-
și lăsă în urmă-i o asistentă competentă. Tânăra fâșneață îi potrivi lui Marcel perna, îi așeză pilota ușoară din puf de lebădă peste piept, după ce inițial îi încheiase delicat nasturii pijamalei. Apoi trase perdelele și-i trimise niște ocheade languroase, asigurându-l de liniște deplină până vor reveni pentru analize. Părăsi, în final, scena. Singur în penumbră și-n confort, Marcel ațipi, cu gândul la tratamentul de care se bucura cel care-i luase locul în salonul cu opt pacienți
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
refren de pe un disc pe care-l am de când lumea și pe care-mi place să-l descopăr din când în când. Ruginiul apăsător al frunzei se întrevede ca prin vis și tot mai departe e tumultul zilelor lungi și languroase, în care fără de vină ne-am răsfățat cu brațele goale pe sub cerul azur și soarele lui dogoritor. Câte planuri, câte idei, câte drumuri, câte pajiști, câți munți și câte mări încap într-o vară? Nu mai sunt nici verile astea
A trecut vara [Corola-blog/BlogPost/96914_a_98206]
-
râdă visele în mine De cu seară până-n dimineață! * Mușcă-mă cu ochii tăi de foc Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine, Prinde-mă c-o glumă de mijloc Într-un dans nebun printre suspine. * Să palpite dimineața-n mine Languroasă zorii să-i privesc, Să te-nvălui cu mișcări feline Prizonier în suflet să te-opresc. * Mușcă-mă cu disperarea sorții, Fă din trupul meu o jertfă vie, Ca în nepăsarea rece-a morții Să-ți fiu scut de dor
MUȘCĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378234_a_379563]
-
Mamaia, cu soțul său, într-un hotel de 4 stele. Intrase în barul hotelului foarte relaxată. Florin îi împlinea toate capriciile. Își dorea să trăiască scena pe care o admirase în copilărie. Comandă un cocktail și își aprinse o țigară languros.Erau tineri, nu împliniseră încă 30 de ani. Pentru Florin, nu era o noutate. Avusese multe experiențe înainte de a o cunoaște pe Mira. Ea însă, savura fiecare clipă și încerca să se simtă confortabil, chiar dacă nu se baza decât pe
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
îl lași să te penetreze cu degetele. Poate atinge orgasmul dacă este stimulat sau stimulează manual, mai ales dacă folosiți eșarfe ca să vă legati. Bărbatul Leu Cel mai mult îl excită să domine în pat. Îl înnebunești dacă te miști languros pe lângă el, apăsându-te de piept și penis, și vrea să faceți sex în poziții în care el stă deasupra sau te penetrează de la spate. Bărbatul Fecioară Adoră orice tip de stimulare (manuală, orală, cu jucării) în zona intimă și
Ce gesturi erotice preferă bărbaţii în funcţie de zodie () [Corola-journal/Journalistic/69158_a_70483]
-
Mauser, cocaină, nas roman și cârlionți. Însă ei nu puteau patina. Comuniștii anilor treizeci deja nu mai aveau nas de roman. Acesta a dispărut împreună cu anii douăzeci. În schimb era Stalin. (Actrița) Liubov Orlova, Maiakovski, nas de elin și voce languroasă, în schimb au apărut Klavdia Șuljenko, suta de grame (de spirt) înainte de luptă și profilul militar. Însă nici aceștia nu au învățat să patineze. În anii cincizeci comuniștii erau și mai frumoși. Ei îl aveau pe Hrușciov, dezghețul și licăr
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
cu ochii ei strălucitori, îți zâmbea jucăuș ca apoi să-ți întoarcă spatele, lăsându-te năucit. Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de languros, încât nu mai izbuteam să ne luăm ochii de la ea, vorbea fie tărăgănat, de parcă își dezmierda fiecare cuvânt, fie, atunci când avea accese de euforie, rostogolind necontenit printre noi cuvinte parcă rotunde. Cu toții ne pregăteam pentru festivalul de muzică ce bătea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de unde se năzăriseră dintr-odată pantofii aceia cu toc cui, înăltuț, în stil clasic, lipsiți de identitate, identitate pe care ai fi putut eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]