758 matches
-
valorilor celor mari ale muzicii pe care pretinde că le slujește. Sau se slujește de acestea? ...atunci când fugărește, literalmente, evenimentele dublului Concert în re minor de Johann Sebastian Bach, pentru a stârni aplauzele publicului; ...o goană în care se aude larma sonoră și mai puțin muzica. Remus Azoiței a reușit a-i ține piept în chip magistral în calitate de partener al acestei celebre partituri pe care, cu decenii în urmă, au tălmăcit-o - cu totul altfel, cu altă implicare, cu altă răspundere
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
afișează cele mai năucitoare goluri de cultură, cîrciuma, cafeneaua și urechiștii au devenit categorii importante și în critica literară românească. Oricine îl iubește pe Caragiale e tentat să fie îngăduitor cu critica de cafenea, gestată în micile localuri pline de larmă, unde fiecare nou-venit este sau devine în scurt timp un amic. întîlnirile monotone se fac brusc palpitante cînd sînt colorate de bîrfă. Seri cu prietenia atît de subțiată încît se deșiră sînt salvate de critica groasă. Conversația literaților la o
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
Și cea din urmă oară-a fost. Dansatoare spaniolă Cum alb, ținut în mînă, un chibrit, cînd încă nu e flacără, se sfarmă și limbi țîșnesc-: începe-așa, grăbit, pe lîngă spectatori, în cerc mărit, fierbinte dansul ei rotund, cu larmă. Și brusc e numai flacără, arzînd. Ea cu privirea mușcă-n păr, flămînd, și rochia și-o-ntoarce-ntr-un ocol cu iscusință, prin acest pîrjol, din care, goale, brațele cutează și, zornăind, se-ntind, ca șerpii-n groază. Și-atunci: de parcă-ar vrea
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
și sfințită s-o primească-n lumea-i e decis doar, cu-mpotrivirea-i neclintită, stînd la capătul deschis. Din izvorul auzit și aici de noi, doar mortul bea, cînd îi face Zeul semn abia. Nouă doar ni-e dată larma. Mielul, implorînd, își cere clopoțelul, din instinct mai liniștit. II, 20 Ce grea depărtare-ntre stele; dar tot mai departe ce-aici învățăm pe pămînt. De pildă-un copil și un altul... un pas îi desparte -, o, cît de departe
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
a vizitatoarei mele de sus" ( următoarea vizită e la case mai mari). Negația consecventă conține autonegația, devorarea evoluează pînă la autodevorare: "mîinile înghit pîinea. am început cu nu și așa voi sfîrși./ deocamdată rup cu dinții din umăr plictisit de larma de-afară" ( mestec o singură dată). Imboldul asasin, "fenomen originar" al destinului biologic asumat, e încununat de pofta de-a "mînca" întreaga lume, de-a se desfăta cu amărăciunea-i ontologică: "După ce ucid nu mănînc cîteva zile sau mănînc/ cu
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
mereu găsea o cale de a-i liniști pe toți fără să le promită favoruri greu de îndeplinit. O femeie cocoțată pe acoperișul unei case, cu cei șase copii mici pe care-i avea, izbuti să se facă auzită peste larma și tunetele iscate. - Eu nu cer mare lucru, domnule santor - spuse -, doar un măgar ca s-aduc apă de la Puțul Spînzuratului. Senatorul se uită la cei șase copii sfrijiți. - Ce s-a întîmplat cu bărbatul tău? - întrebă. - S-a dus
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
fesele bătrîne/ scofîlcite/ ale istoriei municipale” (Fesele istoriei municipale). Partea visătorului e solitudinea, care e doar un început al punițiunii: „Singurătatea e-o pedeapsă/ prea blîndă pentru cel exilat/ între hărți, între cărți,// pentru stihuitorul pe cont propriu,/ departe de larma gîngavă/ a istoriei literare” (Să mă alătur turmei?). Anonimatul constituie corolarul explicabil al izolării celui ce se simte „poet neînsemnat de ștampilele/ gloriei literare” (Poveste străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
fost fluviul mai darnic cu vreo armată, Căci apele lui ne-au mângâiat abia pieptul: simțeam apa urcând prin platoșă Palmele ei delicate preiau greutatea fierului, parcă și scutul și-a pierdut firea În giulgiul Eufratului. Dinspre sud se aude larmă și mirosul de carne friptă săgetează întunericul nopții Înaintăm în liniște, doar Selene tovarășă, iubită, soră Mă știți prea bine, sunt legendarul copil spartan care furase vulpea Fiara mi-a intrat în carne, a scormonit cu botul însetat prin carnea
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți de iască printre crengile lor spuma valurilor urcă precum fumul aduse de vânt voci de nu știi unde în larma de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
Emil Brumaru Poveștile se coc pe neștiute, Zmeii solzoși mai zăbovesc în zeamă De zmeură, cu mințile pierdute În larma alintărilor ce-i cheamă, Și dinspre zîne, și dinspre izvoare Unde-i un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
acestea părea că a ajuns prea devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile. A găsit și dovezi, puține dovezi, dar fără de dubiu: fusese o naștere puțin băgată în seamă și o moarte plină de râvnă și larmă. Doar că n-a crezut vocii și nici luminii, o, nebunie fără de seamăn! Căci mai văzuse tineri murind și născându-se din nou, doar că acestea se petrecuseră demult și păreau o poveste. Acum crescuse o pădure peste molozul prejudecăților
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
piatră dar tu întinzi mâna aștepți o schimbare trădarea se dă în spectacol în zilele mele aștepți ca prietenii săi să iasă ca șerpii când ai nevoie de ei să meargă în urma ta și să iasă din gurile lor o larmă care să acopere gălăgia gândurilor tale tu mergi spre metrou ei încă de la romană știu că te vor trăda că vor face un semn lupilor și apoi se vor ridica la cer atunci tu singur n-ai să mai poți
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
Anghel Prolog Pentru ea - ce trecuse prin Lethe văzându-i murind, reînviind pe cei dragi - strămutarea aceasta a fost o desprindere... acele maluri neștiute - spre care a navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază... încadrată, eu îi
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
n-o mai recunoști apoi rămîne un singur cuvînt scris școlărește cu creta pe pîntecul său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să fii chiar Celălalt. Semn
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
mai găsește Turnul Inocenților în paradis havuzul/ încerc și-ncurc acela e un Turn pe care se cațără/ Maimuțele fierbinți/ Sînt regi care și-au pus amantele în ramă/ Sînt regi cuminți/ De pași e marmura scuipată și de-o larmă de pași/ care se-aud cu timpul măriți/ în paradis amantele în ramă se scarpină de aur/ Aș vrea să-mi scrii din nou aș vrea să-mi scrii pe/ Marmură/ Se mai găsește Turnul Inocenților în paradis?" (Marmură). Pentru ca
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
George Banu Peste pădurea din Dumbrava Sibiului se lăsase întunericul; liniștea deplină a nopții era tulburată doar de larma unui mic grup de participanți la festival, reuniți după un spectacol. Atmosferă efervescentă, râsete și agitație, o surescitare stârnită parcă de tăcerea adâncă din jur. La un moment dat, apare lângă noi o trăsură și, potrivit obiceiului, oaspeții sunt întrebați
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
reprimată, iar folosirea legală a fondurilor publice, garantată". Semnat Napoleon. în jur, marii mareșali ai Franței: Lyautey... Vauban... Turenne... Foch... De Lattre de Tassigny... E vineri, zece octombrie 2003, așadar. Muzeul alăturat al eliberării și deportărilor îl străbat asurzit de larma turiștilor. Disting aproape câteva glasuri germane care ironizează în mod evident în limba clasică a poetului ofițer Schiller, Franța războinică, orgolioasa, La France guérričre... Și nu fără motiv. Franța, care, de la Napoleon încoace, a pierdut toate războaiele, în ciuda trufiei, - și
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
rând însoțitor. Spre uimirea mea, Domnia Sa le-a publicat. Asta a fost tot. Ba nu. Mai e ceva: Nu credeam să-nvăț a muri vrodată". (M. R.) o scamă pe fluviu cât vezi cu ochii stângace animale sufletești în derivă larma lor adoră idei zmălțuite în foc și ce trecere ce secere se aprinde chivotul cu incunabule ca un meteorit într-un suflet topit privirea ta o acuarelă de codobatură-n zbor dar pe cine lauzi la miez de noapte odată cu
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
dumnezeu alăturări de neconciliat? să te lași mistuit în liniște, aflînd. cu neputință de împărtășit. limba fiind diagnosticul aflării în salt, într-adevăr atunci cînd o stare atinge lizierele geamătului preschimbarea e aproape să fii nud de gînd, ce-i larma răsfrîntă-n lume. unde teama de moarte e cel mai fin afrodisiac. unde-n propria țară și-au exilat inima. unde doar mamele își țin pruncul în stînga, cît mai aproape de ea.
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
Și-ar răspândi în tine Trecutul lor parfum. Ca iedera pe ziduri, încet m-ai năpădi Cu gândurile tale, Până când n-am mai ști Care din noi e vie Și care-i numai vis. Pas ăn doi Ne furișăm Din larma lumii, Pe pluta noastră De tăcere, Unde tăișul, Discordanța Se schimbă-n ape De mătase, Și-atunci în jur, Adie Raiul; Iar când pășim Parcă sub talpă N-ar fi pământ, Ci numai aripi; Mă ții de mână Și abisul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
mascaților, desfășurată inițial în fața mulțimii adunate în centrul satului, se transferă pe la casele gospodarilor. Îmbrăcați în costume de o inegalabila fantezie, întruchipând cele mai bizare creaturi mitologice, mașcații, însoțiți de muzicanți și numeroși curioși, incep a umple ulițele satelor, stârnind larma și făcând fel de fel de ghidușii. Mijloacele de expresie, ingeniozitatea soluțiilor plastice folosite de creatorii vestimentației ceremoniale, originalitatea compozițiilor adoptate de ei au cunoscut de-a lungul anilor o evoluție spectaculoasă. Specific majorității localităților bucovinene este reunirea tuturor personajelor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
-ți sorb sufletul cît roua-n Clipa ei ne mai îndură Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă moale-n carne
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
pistoale automate improvizate din țevi și din bare metalice șterpelite de pe un alt șantier din apropiere. După aspectul feței apoplectic și după răcnete, hipopotama în fustă colorată și înfoiată, și în târlici, pare să fi fost trezită din somn de larma mitraliorilor. Sau poate - de ce nu am presupune, de vreme ce gura lumii-i slobodă? - din cine știe ce altfel de răsfăț. Oricum, culoarea roșie din obraji, combinată cu părul morcoviu, se potrivește cu fondul galben și cu florile mari, vișinii, de pe bluza care mai
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
care se împotrivesc călătoriilor în grup pleoape de metal se vor deschide mîine dimineață despre munca forțată știu cel mai bine artiștii nu cei de la muzeele teroarei cititorii se vor oferi să aducă norii în locurile acelorași interdicții ce este larma celor închiși într-un spațiu din ce în ce mai îngust la tîrgul de carte mașinăria care a trecut peste zei ne așteaptă numai amanții citesc .
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
Dumitru Chioaru Piața Aurarilor Înalte ziduri cu flori în ferestre escaladate de-o scară de piatră adăposteau larma negustorilor de giuvaeruri în Piața Aurarilor mătăsuri catifele și atlazuri se vălureau sub adieri de vînt cununi de mireasă armuri cavalerești măști viu colorate se-nfiorau pe stîlpii proaspăt vopsiți în fiecare zi de tîrg cărți învelite-n piele scoase
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]