256 matches
-
de după primul război mondial, dintre ai cărui șase vecini trei aveau revendicări teritoriale" (p. 78). Chiar și în cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, recenzentul recunoaște că problema la care aceasta se referă este una reală. În România a existat un antisemitism "larvar" care a îmbrăcat formele unui "antisemitism de stat" între 1938 și 1944, iar Mircea Eliade și Emil Cioran au aderat într-adevăr la mișcarea legionară. Dar, crede Mircea Iorgulescu, cercetătorul acestor chestiuni nu trebuie să cadă victimă "tiraniei temei". El
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
particulare, doamna de Branszky - o wagneriană și o adeptă a "teologiei" lui Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a ieși, cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
treilea citat din Călinescu, marxist de voie sau de nevoie: "Cu cât scriitorul de azi e mai solicitat să trateze contradicțiile (adică conflictele) neantagonice în sânul societății noastre, el va avea grijă ca fiecare erou-teză să-și reprezinte, oricât de larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar și în democrațiile stabile și libertariene. Prozatorul, plecat aproape de căderea regimului din România comunistă, pe care se străduise
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
o afacere:/ cine și cît a adus?"// Altul tocmai scrie lîngă o ceașcă de cafea:/ "Cuvintele sînt însîngerate: cotrobăie zilnic prin/ miasma odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame,// Ucid orașul cu fiecare rînd/ îl desfigurez întețindu-i febra oglinzilor/ lîngă care stați precum vita la iesle
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
mediului totalitar, care a coincis cu începutul activității lor. Nu doar simțindu-se altă făptura - situație pe deplin clarificatoare -, ci și, îndeobște plonjînd în atmosferă de aventură cvasiimpersonală a visului, Simona Popescu reflectă o insatisfacție difuza față de prezent, un proiect larvar al viitorului. Fiecare vis, afirmă Adler, tinde să creeze ambianța cea mai favorabilă unui scop îndepărtat". Sau cum spune, atît de penetrant, poeta aci comentată: "Visul e o clipă de aducere aminte din trecut și din viitor". Simona Popescu - Volubilis
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
de sine în volumul Fără vîrstă, dar înfățișează derivații ale notei sale fundamentale, nu o dată cu caracter contrapunctic. El oscilează între creștinism și pagînism, cu acea fertila strădanie de a găsi puntea ce le leagă (în cazul ultimului reliefîndu-i o spiritualitate larvara, panică, în concrescenta cu acuitatea simțurilor purificatoare), pe care o întîlnim și la mari înaintași precum Blaga sau Pillat, ultimul constituind în speță o paradigmă și prin deschiderea să de "turist liric" (categorie reprezentată în spațiul francez de Valéry Larbaud
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Grigurcu Amintirile din țară cantoanelor îi servesc lui Arghezi drept suculent material ilustrativ, în cheie anecdotica. Cu satisfacția de a comenta o ramură a umanității ce i se pare neeuropeană și chiar antieuropeană, Arghezi înregistrează o stare precomunistă, un totalitarism larvar, zăcînd într-o pornire a destructurării sociale, în idealizarea dialectica, într-un misticism nediferențiat: "La Berna se putea citi pe biletele de închiriat odăi mobilate în trei limbi federale că aNu pentru rusia. Rușii erau excluși din inimă Europei încă
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
în goliciunea pură a malignității lui, oamenii, cînd au avut de-a face cu Diavolul, au întîlnit de fapt metamorfoza lui în ființe omenești. Urmarea a că în loc de Dracul cu majusculă avem de-a face cu surogate mai placide, forme larvare posedate de spirite malefice. De aici tot cortegiul de exorcizări și practici apotropaice servind la alungarea Nefîrtatului, pe care Duquesne nu ezită a le descrie. A doua trăsătură e că, înainte de orice, Diavolul înseamnă inteligență fără suflet, adică perspicacitate infailibilă
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
umane din Occident. Ca și Omul Tehnologic, a cărui versiune "soft" este, Omul multiculturalist occidental se uită în jur și vede o lume de umbre. Imagini plate, echivalente care nu opun rezistență una alteia și nici Subiectului cunoscător. Acestei lumi larvare (de la lat.larva, strigoi care urmărește pe cei vii), Omul multiculturalist îi aplică o grilă identitara. Fiecare ființă umană este "închisă" într-o identitate de grup. Că o bancnotă pe fruntea lăutarului, i se "lipește" o identitate colectivă, tu ești
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
pe un destin, emblema pigmentată a fluturelui omniprezent, Maria plutește deasupra banalității meschine a vieții ei de muncitoare și trăiește într-un București oniric. Se avântă în feeria spectacolelor, identificându-se până la delir cu personajele lor sau explorează înfiorată lumea larvară a cavourilor. Dar ce altceva reprezintă "mămica", decât componenta feminină a autorului însuși obsedat - după cum s-a văzut și în prozele lui precedente - de dualitatea lui androgină? Imaginația scriitorului este pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
lui Neagoe Basarab "umilința", "plîngerea", "frica - de pierdere, de părăsire, de moarte", adăugînd: "iar frica unei conștiințe care s-a izolat de lume, spre a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere existențială
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
seama? Îi fu rușine de bucuria ce-o străbătuse în țipetul involuntar, cu care îi întîmpinase venirea; nici nu se mai gîndise la ce putea spune Mandrea; se bucurase fără nici un calcul. Gîndul ascuns în ea atîta timp sub formă larvară, îmbrobodit în fel de fel de aparențe și pretexte, de interese literare și pasiuni lexicale, care o umpluse pînă acum de o senzație de beatitudine, de îndată ce se preciză sub aspectul lui adevărat, îi deveni intolerabil. Se mințise fără să știe
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
identitate reflexă"? În orice caz, ne asigură Al. Cistelecan, o fuziune între stratul programatic și cel al profunzimilor are loc în poezia pillatiană tîrzie, în faza sa "clasică". "Idealul formal" al sonetului apare transmutat într-un "orizont substanțial", descoperind impulsul larvar al imaginarului acvatic de-a produce el însuși forma. "Sculpturalizînd" substanța fluidității, sonetul o asociază cu tema marină dată acum pe față și nu doar ilustrată subtextual. Impusă inițial din exterior, în temeiul unor norme imaginative diverse, livresc constelate, ori
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
în public te spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci", cum zice Caragiale, sunt preferați cuiva ai cărui pori emană civilitate, politețe, competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui "Remarque Institute", îmi scria de curând o scrisoare plină de cuvinte de-o extremă căldură la adresa tânărului diplomat și intelectual român, pe care l-a avut ca invitat la unul din Forum
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
scrierii, este cu mult depășită prin proiectarea ei ca bâlci manierist. Scrierea este transformată într-o cronică a monstruozităților, valabilă independent de citirea orientată după grila ideologică. Și mai interesant este faptul că exact bizareria intrinsecă, inșii robotizați de instinctele larvare, lumea plăcerilor și a violenței sunt ingredientele care provoacă admirația sau suscită interesul scriitorului. Petru Dumitriu e în căutarea întâmplărilor camuflate și spectaculoase, a cazurilor anormale, iubește excentricitatea, fie ea pozitivă sau negativă. Lumea aristocrației românești este extravagantă în sens
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
sfârșitul acestui an, riscă să o arunce în derizoriu. Pe urmele maeștrilor săi (Spengler și Toynbee), Neagu Djuvara constată că în istoria omenirii toate marile civilizații au parcurs exact aceleași faze de evoluție politică, de la apariția până dispariția lor: faza larvară (când triburi sau neamuri intră în contact - cel mai adesea violent - "cu alte grupuri, culturi, pe care le copleșesc, creând un nou amestec"); faza de formare (când în pofida conflictelor intestine se structurează un model social, un stil comun în gândire
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
ce se declara un mecreant, sau Paul Zarifopol, "necredincios" ce mergea "foarte departe cu înțelegerea fenomenului religios", (mai sunt amintiți T. Maiorescu și Jules Renard), lipsindu-le doar "puțin ca să ajungă pînă la capăt". Căci există vocații religioase în stare larvară. Rudimente ce n-au avut șansa de-a se conștientiza, contînd însă ca o "forță" sufletească de prim ordin. Se află în cauză acei oameni care, fără a face caz de credință, se comportă în viață, "mai ales în momente
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Stoianobici era pasionat de literatură. Iată un fragment din una dintre ultimele poezii scrise de el "Fluturi arși", recent postată pe site-ul cenaclului "Amprente literare": Câteodată îmi vine să pier Căci știu oameni cu inimi de fier În seifuri, larvar vegetând... Fluturi arși vor pluti mâine-n vânt...
Jurnalistul Dorian Stoianovici a murit by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/42186_a_43511]
-
ieșirea din "adormire" a tot felul de agenți ai Securității, mobilizarea la baionetă a specialiștilor în diversiuni au arătat în ce măsură societatea românescă refuză să iasă din prizonieratul comunismului. Vadim Tudor și acoliții săi nu sunt decât formele patologice ale existenței larvare în care se complac mult prea mulți români. Cifra lor e în descreștere, după cum arată și recentele alegeri europarlamentare, dar asta nu înseamnă că microbii de tip "România Mare" au dispărut sau vor dispărea cu totul din societatea noastră. Pentru
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
o senzație de curgere a materiei în inutilizabil, abandonul total al celorlalți oameni nu mai are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
forței enorme a imaginilor de televiziune cu violuri, infidelități conjugale, bătăi între tați și fii, cotonogeli între amanți, dansuri lascive și valuri de sânge proiectate direct în ochii insului instalat comod în fotoliu și bându-și, sedat de fetidul existenței larvare, doza de bere sau jumătatea de votcă răsuflată. Ce șanse are Vadim în fața spectacolului "total" oferit de tragedia iubirii dintre elev și profesoară, încheiată cu o defenestrare mai tare decât la Hollywood? Nici una. Absolut nici una. Încercările așa-zise de "modernizare
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
Ion Cristian, își joacă întreaga existență exact pe aceste coordonate: libertatea, destinul omului, ratarea și moartea. ŤMoartea psihicăť îl înfioară mai mult, infinit mai mult, decât cea biologică, fiind cu toții înconjurați, într-un secol expert în dezumanizări, de atâtea forme larvare, de atâtea decese în planul conștiinței, al gândirii, al demnității" (Ibidem, p. 239). Am citat mai multe fraze care plasează unde trebuie cartea lui Augustin Buzura, în categoria marelui roman politic și existențial de care aveam nevoie, pentru că Monica Lovinescu
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
neantului, de care și fiica este tentată, pentru că reprezintă curmarea suferinței și a nonsensului. În fața unui televizor aprins permanent, mama privește în gol o serie de imagini care nu-i spun nimic. Viața însă, irumpe chiar și în formele ei larvare sau sordide, se transformă într-o cutie de rezonanță pentru cele mai banale evenimente, chiar acolo unde Julie și-ar dori liniștea deplină a unui cavou. Tînărul care asistase la accident, Antoine, îi aduce lănțișorul pe care și-l însușise
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
și demagogii care sfătuiau femeile de la țară să aducă pe lume cât mai mulți copii! Știau prea bine că Într-o bună zi( acești oameni simpli și curați la suflet) le vor deveni sclavi supuși, iar ei vor prospera Împreună cu larvarele lor odrasle. De-aș fi avut măcar un lagăr, aș fi putut plăti cu aceeași monedă! Cred cu tărie, până În ultima clipă, că toate socotelile trebuiesc făcute aici, În această existență. De-aș putea!? Plecarea spre neant ar fi Însoțită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Prea-mărite”... Cum? Acel născut În același mod ca și mine, care are un metabolism cu cele două funcții, asimilația și dezasimilația, setate În structura cea mai infimă a celulei (ADN și ARN), asemănătoare tuturor, care va sfârși Într-o formă larvară ca și mine... să primească asemenea apelative? Este o regulă a lor, nu a mea. Fugiți de aici cu aceste inepții! Am o singură fericire: aceea de a fi scăpat de Îndobitocirea totală a spiritului. O, Mare Creator! Lasă-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]