177 matches
-
După intervenția chirurgicală, în primele zile, se acționează pe plan recuperator, prin mobilizarea pasivă a degetelor, metatarsienelor și a gleznei, se efectuează masaj pe musculatura gambei sub formă de frământare a mușchilor triceps sural și gambier (fig. 33). HALLUX VARUS (latinism) - Diformitate digitală ce constă în deschiderea mai mult sau mai puțin accentuată a unghiului extern format între axul longitudinal al halucelui și axul longitudinal al primului metatarsian (fig. 34). HANDICAP (engl., fr. handicap) - Dezavantaj social pentru un individ ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
îndeplinind funcții de frânare, oprire, mijlocind selectivitatea în distribuirea și gradarea impulsurilor nervoase pozitive. După Larousse (2006), inhibiția este diminuarea sau suspendarea activității unui sistem sub acțiunea simultană a unui element nervos aflat în relație cu acest sistem. IN LOCO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în locul” (se referă la o acțiune locală). IN LOCO DOLENTI (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în locul/zona dureros/dureroasă”. IN SITU (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „pe
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este diminuarea sau suspendarea activității unui sistem sub acțiunea simultană a unui element nervos aflat în relație cu acest sistem. IN LOCO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în locul” (se referă la o acțiune locală). IN LOCO DOLENTI (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în locul/zona dureros/dureroasă”. IN SITU (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „pe loc” (prin extensie, „în poziție normală”). INSTABILITATE PSIHOMOTOARE (engl. restlessness) - Sindrom caracterizat printr-un dezechilibru de personalitate, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aflat în relație cu acest sistem. IN LOCO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în locul” (se referă la o acțiune locală). IN LOCO DOLENTI (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în locul/zona dureros/dureroasă”. IN SITU (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „pe loc” (prin extensie, „în poziție normală”). INSTABILITATE PSIHOMOTOARE (engl. restlessness) - Sindrom caracterizat printr-un dezechilibru de personalitate, ca urmare a unui deficit de inhibiție, fapt ce conduce la dificultăți de adaptare școlară
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de diferențiere a componentelor posturo-motoare, în funcție de elementele afectiv-emoționale și conștiința propriului corp. Probele prin intermediul cărora este pusă în evidență motricitatea au ca reper trei grupe de tehnici: tehnici neuropsihologice, psihologice și de studiu al elementelor motoare ale scrisului. IN VITRO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în afara organismului” (în eprubetă sau în alt mediu artificial similar). IN VIVO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „viu/în viață”, interiorul organismului viu. IRITABILITATE (< fr. irritabilité, cf. lat. irritabilitas) - Însușire
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
au ca reper trei grupe de tehnici: tehnici neuropsihologice, psihologice și de studiu al elementelor motoare ale scrisului. IN VITRO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „în afara organismului” (în eprubetă sau în alt mediu artificial similar). IN VIVO (latinism) - Expresie de origine latină cu sensul de „viu/în viață”, interiorul organismului viu. IRITABILITATE (< fr. irritabilité, cf. lat. irritabilitas) - Însușire a materiei vii de a reacționa la stimuli. Manifestare psihică ce se caracterizează prin imposibilitatea de menținere a calmului și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mult redusă, mai ales din cauza lipsei curburii lombare, ceea ce conduce la pierderea capacității de a amortiza șocurile. După V. Marcu (1983), corectarea este direcționată spre dobândirea curburilor fiziologice, odată cu dezvoltarea elasticității musculare și a mobilității articulare (fig. 100). SPINA BIFIDA (latinism) - Malformație congenitală a canalului vertebral, localizată mai ales în regiunea sacrală și caracterizată prin lipsa sudurii arcurilor vertebrale posterioare ale uneia sau mai multor vertebre. Această fisură favorizează hernierea unei porțiuni din măduva spinării. Se manifestă prin incontinență urinară și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
asupra subiectului. Anumite justificări obiective dobândesc valențe pozitive sau negative corespunzătoare sau nu necesităților specifice de hrană, cunoaștere, contemplare artistică, mișcare etc. Valența se modifică în funcție de dinamica satisfacerii trebuințelor, deci reprezintă starea tonusului afectiv bazat pe o întemeiere obiectiv-subiectivă. VALGUS (latinism) - Devierea unui membru sau segment de membru în afara axului longitudinal normal al corpului; de exemplu, genu valgum, diformitate a genunchiului, constând în devierea gambei în afară față de axa femurului. VALIDARE (de la valida < fr. valider, lat. validare) - Operație de stabilire a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
personalitate, valorile sunt multiple și foarte variate. Se disting valori-bunuri și valori-idealuri, valori ale lucrurilor și persoanelor, valori fundamentale și valori derivate. După conținut, valorile sunt: filozofice, politice, științifice, morale, estetice, tehnico-instrumentale, economice, biologice etc. (Popescu-Neveanu, 1978). VARUS EQUIN CONGENITAL (latinism) - Devierea unui membru sau a unui segment de membru în interiorul axului longitudinal normal; de exemplu, genu varus, o diformitate a genunchiului, constă în devierea gambei în interior față de axa femurului. VÂRSTĂ MINTALĂ (engl. mental age) - Noțiune introdusă în literatura de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Tolstoi, publicate în „Gazeta Transilvaniei” și adunate în volumul Povestiri alese. Alegerea textelor este subordonată, în majoritatea cazurilor, unor tendințe moralizatoare. Uneori P.-P. se depărtează prea mult de original, ocolind sondajele psihologice (nuvela Patru zile de Garșin), abuzând de latinisme (Biografii romane de A. W. Grube). A mai publicat două poezii patriotice (3/15 mai și E păcat) și câteva localizări (Satul cu comorile, Geloșii, Pomul de Crăciun). SCRIERI: Ciprian Porumbescu, compozitor român, f.l., [1883]; Satul cu comorile, Brașov, 1884
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
student ardelean a ținut o importantă cuvântare arătând că românii trebuie să lupte cu puteri unite spre a scăpa de influența panslavismului care caută să ne înghită"1844. Același orator a amintit "de idealul lui Ovidiu (...) de a răspândi cultura latinismului pe malurile Pontului Euxin"1845, încheindu-și discursul cu afirmația că "românii de aici [din Dobrogea, n.n.] trebuie să fie conștienți de misiunea lor, pentru ca într-o zi, plini de aceleași sentimente, cei de la Tisa și cei de la Mare, cei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu nume latinești —, Își Începea Istoria românilor, publicată În 1853, de la fondarea Romei (753 Înainte de Cristos), adoptând și sistemul cronologic corespunzător. Istoria românilor se Înfățișa ca o continuare a istoriei romane. Românii erau romani, nici mai mult, nici mai puțin. Latinismul a fost alimentat și de afirmarea ideologiei naționale În secolul al XIX-lea. Până În „era națiunilor“, românii n-au simțit nevoia să se delimiteze net de slavii Înconjurători. Erau ortodocși ca și aceștia, iar religia și cultura corespunzătoare contau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1860, lingvistul și istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) publica un articol cu titlul provocator: Perit-au dacii? Răspunsul lui era simplu și logic: dacii nu aveau cum să dispară. Descoperirile arheologice au adus apoi și probe materiale În acest sens. Latinismul, cel puțin În formele lui extreme, a fost abandonat, și s-a ajuns la un consens privind originea, nu pur romană, ci daco-romană a poporului român. Românilor a Început să nu le mai fie rușine de daci. Le-au descoperit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
engleză sau franceză); tradiția ar fi trebuit inventată! În principiu, românește se scrie „cum se aude“, ceea ce nu a scutit Însă fiecare generație de români de cel puțin o reformă ortografică. Instabilitatea scrisului a Însoțit instabilitatea generală a societății românești. Latinismul pur a pierdut partida (nu Însă Înainte de a fi marcat puternic limba română). Dicționarul lui Laurian a fost repede contestat și chiar ridiculizat. Unele cuvinte slave sau orientale au ieșit din uz, Însă majoritatea celor esențiale s-au menținut. Se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Închei această lungă paranteză cu două observații. În primul rând, știm că intelectualii ardeleni din secolele XVIII-XIX, atunci când Îi identificau pe români cu un popor „Învingător”, o făceau referindu-se la strămoșii acestora, romanii Împăratului Traian (vezi cunoscutele excese de „latinism” istoric și lingvistic practicate de reprezentanții Școlii Ardelene). Interesant este faptul că, tot În căutare de modele prestigioase, atunci când aceiași cărturari Îi percepeau pe români ca pe un popor „Învins”, Îi identificau pe aceștia nu cu dacii, ci cu evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de epoca evocată). Prozatorul dovedește pricepere în dezvoltarea firului narativ. Nivelul expresiei conține cele mai multe elemente deficitare 56. Acest nivel se caracterizează lexical, în primul rând, prin evitarea elementului popular. Neologismul este des utilizat, adeseori sub forma calcului; apar, pe alocuri, latinisme și grecisme ieșite din uz, cu certă funcție de caracterizare a epocii. Cele două romane istorice ale sale formează în literatura artistică a epocii o notă singulară, în sensul că autorul reușește evocarea altfel decât majoritatea prozatorilor, care se îndreaptă (conform
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și, în parte, filosofice, S. desfășoară, de-a lungul întregii sale vieți, o intensă și variată activitate publicistică. Membru al Junimii din 1874, caută să îi promoveze principiile, contribuind la pătrunderea și consolidarea acestora în Ardeal. Conștient de pericolul exagerărilor latinismului, militează pentru o cultură unitară, întemeiată pe elemente ale vieții populare. Pune un accent deosebit pe respectarea tradițiilor și a obiceiurilor naționale, pentru a căror cunoaștere a cutreierat, cu vie curiozitate, toate provinciile românești, reflectând apoi în studii și articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
precum și în „Romänische Revue”. În 1890 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Prieten cu At. M. Marienescu, M. a cules folclor literar și a elaborat studii privind folclorul românesc. Dar activitatea sa este, în mare măsură, influențată de latinism, el susținând că poporul român a conservat intactă mitologia greco-romană (Martirii, un cult al zeului Marte). De aceea, încearcă să afle corespondentele unor sărbători, datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
maniera poetică a primilor ani de după 1848, romantică și pesimistă. Definindu-și versurile drept expresie a unui „suflet adesea bolnav”, B. știe, la câțiva ani după ce le-a compus, să le observe și slăbiciunile, erorile de versificație, limba încărcată de latinisme, ideile „incorecte”. Mai originală și mai izbutită, sub aspectul formei, proza lui cuprinde câteva narațiuni istorice și fragmente de însemnări de călătorie, unde se arată un observator penetrant. Preocupat să extragă din multitudinea de impresii o concluzie, mai întotdeauna cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
istorie alcătuit de el s-a predat vreo cincisprezece ani în Transilvania și Banat. Poeziile lui M., răspândite în periodice, au, majoritatea, subiecte istorice, glorificând pe strămoși, militând pentru emancipare națională. Sunt scrise însă într-o limbă greoaie, înțesată de latinisme. Câteva încercări în proză, fade evocări istorice, și piesa de inspirație folclorică Pețitorii (1905) - semnată A. L. Ipan - sunt tot atâtea eșecuri literare. Folclorul a constituit pentru M. în primul rând un domeniu ce îi oferea argumente pentru susținerea crezului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Române, este ales secretar general, apoi președinte al Societății Academice Române (1870-1872, 1873-1876). Din însărcinarea forului academic a redactat împreună cu I. C. Massim Dicționarul limbei române (I-II, 1871-1876) și un Glosariu (1871). După contestarea lucrării de către mulți cărturari, pentru același latinism extrem, se retrage din activitatea publică. L. a avut puține preocupări legate în vreun fel de literatură. A ținut expuneri erudite despre literatura dramatică la greci, pe care le-a publicat, împreună cu alte câteva articole despre literatura latină, în „Instrucțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
sistematică a unor monumente de limbă. Unele studii vor fi reluate în Principia de limbă și de scriptură (1864). Cunoașterea și studierea istoriei a conferit o caracteristică aparte celor mai multe dintre afirmațiile filologice ale lui C., aflate, în general, sub semnul latinismului. El este de părere că la originea limbii noastre se află nu latina clasică, ci latina vulgară, și că, din punct de vedere etnic, românii sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani. După el, limba română s-a format între secolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
de Hasdeu dacic, trecut și la slavii de sud, întrucât nu găsea la albanezi o formă pe care să o ia de bază, iar pe slavi îi considera veniți la sud de Dunăre mult mai târziu decât romanii. Militând contra latinismului pur în constituirea limbii române, el urmărea să descopere elemente autohtone prin care să contracareze slavismele, maghiarismele și turcismele care, aduse teoretic și eșalonate după secolul al optulea, se insinuau ca inerente perioadei de început a limbii române. Truda etimologică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în situația de a se pronunța totuși asupra istoriei limbii, el s-a arătat a fi total detașat de principiul bazei fiziologice și psihologice a profesorului său, bază care ar fi preluat latina, căci vorbește despre „compromiterea oarecum definitivă a latinismului” încă la începuturile Academiei Române și de constituirea limbii române „în epoca simbiozei slavoromanice, care a început în a doua jumătate a secolului al VI-lea și în secolul următor”, plătind astfel și el tributul cuvenit orientării neogramatice. I. Iordan nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o oarecare apropiere de realitatea istorică, apropiere datorată luării în considerație a simțământului comun al românilor conform căruia ei simt în structura lor psiho-fizică și spirituală o puternică componentă autohtonă. În condițiile în care filologia românească era amenințată de dominația latinismului purist, care încerca să impună o limbă artificială stigmatizând tot ce nu are origine latină în limba română, Hasdeu s-a impus la nivel național prin enunțarea capacității sale de a demonstra că dacii nu au pierit și nu au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]