327 matches
-
de recunoscut după mers; adică după mersul ideilor și după ținuta științifică a discursului critic. Semnul distinctiv e unul formal: un anumit comportament intelectual, un anumit stil al ideilor și al argumentației, presărat cu asertări, decelări, inferențe, aprehendări și sintagme latiniste. La debutul său, în volumul Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (Ed. Paralela 45, 2005), craioveanul Cătălin Ghiță se resimte benefic de o astfel de influență. Semnele sunt foarte discrete, relevabile numai cunoscătorilor, de pildă, după cum introduce în
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
sau caine, atunci trebuie totuși să continuăm să scriem rîu și pămînt. Numai așa latinitatea noastră ar fi pe deplin confirmată. Ideea d-nei Caragiu, după care vocală i nu este decît rodul închiderii aceleiași vocale a care îi obsedează pe latiniști, n-are nici o relevanță în context, chiar dacă ar fi istoricește corectă. Dincolo de a din a, pasionații reformei nu trec decît o singură dată: cînd vor să scriem șunt în loc de sînt. Aici argumentul apropierii de latinitate pică din prima la examen
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
nu trec decît o singură dată: cînd vor să scriem șunt în loc de sînt. Aici argumentul apropierii de latinitate pică din prima la examen: șunt nu vine din persoană I a indicativului latin. E un cultism, adică o forma propusă de latiniștii secolului al XIX-lea. Indicativul moștenit este s (cu vocală de sprijin, is), iar sînt vine din sînt, persoana a treia plural a verbului. (Origine mult mai probabilă decît sintunt propusă ulterior de Al. Rosetti.) Cum se poate observa, toata
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
în anonimat, apoi, a geniului e o postură livrescă ("Firescul meu este livrescul")". Credem a vedea în duhul facețios al Divinului și expresia unei naturi balcanice (în fond, el e congener cu personajele din Bietul Ioanide, fanarioți trecuți prin Școala latinistă, lucru confirmat de limba pe care o vorbesc, după cum notează I. Negoițescu), caracterizate prin sociabilitate, prin aspirația de-a comunica, prin volubilitate, prin disponibilitatea față de toate temele "arzătoare" sau numai "la ordinea zilei". Altfel spus, o extrovertire doritoare de-a
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
latinizant-istorică a Școalei Ardelene) ci o atitudine de scriitor, literat, dornic de a fi citit și înțeles de contemporani (chiar dacă uneori cădeau în excesele vorbirii ardelenești). Am putea spune, în termenii de astăzi, că aceștia ar fi fost "populiști", în timp ce latiniștii puriști manifestau un istoricism "elitist". Aceste două tendințe se continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
dintre prenume, Vasile sau Ilie; în plus, anumite proverbe și expresii populare, examinate cîndva de Tagliavini, ar mai sugera incerta genericitate contextuală a unor nume ca Vlad, Matei etc. Cu două sute de ani în urmă, în Transilvania din vremea Școlii latiniste, românul-tip pare să se fi chemat Oprea: nume ales fie din interior, fie de membrii altor comunități lingvistice. În Dicționarul onomastic românesc al lui N.A. Constantinescu, Oprea apare ca un nume laic specific românesc (folosit de obicei ca masculin
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
titlul Recviem, sugestiv pentru tema suferințelor poporului rus în perioada dictaturii staliniste. Poemul fără erou, cea mai lungă lucrare a Annei Ahmatova nu a fost publicat decât în 1976. Cercul de prieteni ai familiei cuprinde biologi de marcă, filosofi, filologi latiniști de excepție, muzicieni și melomani de finețe, eleniști și experți în ebraică, psihologi. Aceștia vizitează cuplul Mandelștam, polemizează, lor li se adaugă episodicele „cadre demascate“, spioni ai regimului autoinvitați, care îl flatează pe poet în speranța că acesta ar putea
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
variabile în timp și i-au atribuit conotații simbolice. Literă (preluată din alfabetul grecesc) a alfabetului chirilic folosit timp de secole în cultura română veche, k a fost înlocuit cu c în trecerea la alfabetul latin, substituirea reprezentînd o opțiune latinistă și mai ales o manifestare a voinței de apropiere de ortografiile limbilor romanice moderne (franceză, italiană etc.). K e totuși internațional: din alfabetul grecesc a trecut (cu folosire limitată) în cel latinesc, fiind apoi utilizat diferit în variantele de alfabete
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
discursul de la Cluj ce i-a fost imputat ca o gravă "deviere" de la "linia" partidului său, "proza națională" sau, mai pitoresc zis, o "mixtură de Marx și Stelian Popescu". La rîndul lor, ardelenii beneficiază de o educație habsburgică în spirit latinist și catolic. într-un cuvînt, pe sol românesc, "capetele cele mai prestigioase politice sau literare au fost capete conservatoare. Liberalii și progresiștii, desțărații și revoluționarii s-au recrutat dintre munteni și de predilecție dintre meteci". Așadar nu se cuvin exagerate
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
se poate mândri pe bună dreptate. Redactori la revistă au fost, în anii ’70, ’80, Virgil Nistor, Aurel Sorobetea, Mircea Ghițulescu, Constantin Cubleșan, generații diferite, peocupări diverse, temperamente și crezuri estetice complementare, armonizate în funcție de cerințele revistei. Ultimul angajat a fost latinistul Vasile Sav. Cei care am dorit să o relansăm, înnoită, revista, după ’89, apoi după 2000, redactori vechi sau noi, am mizat de această dată nu pe poezie, aflată într-o retragere generală, pe exercițiul critic și pe eseistică, pe
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
-l împiedică pe profesor să publice nu știu ce ediție cu versiunea latină a unor poezii de Eminescu. Sau poate tăierea limbii a fost propusă de un alt nebun, un anume Mihail Ilovici, poet căruia Rîpeanu i-a respins un manuscris. Profesorul latinist l-a atacat, cred, pe Ion Dodu Bălan, care l-a prigonit împiedicîndu-l să plece la nu știu ce congres, deși profesorul a fost distins la un concurs de compuneri în latinește, ținut în Franța. Un poet, pe nume Gh. Chivu, vorbind
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
care o propunea el era prezentată cu atâta stângăcie încât se discredita prin ea însăși". Se bucură de prețuire lingviștii Ovid Densusianu, Tache Papahagi, Aurel Candrea, istoricul de artă G. Oprescu și, deși nu i-a fost profesor, N. I. Herescu, latinistul reputat, "ultimul urmaș al boierului Năsturel Herescu, învățat și scriitor din vremea lui Mateiu Basarab și latinist ca și el", evocat cu căldură și pentru marea lui demnitate din timpul exilului parizian. Un spațiu ceva mai larg îi acordă Alexandru
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
de prețuire lingviștii Ovid Densusianu, Tache Papahagi, Aurel Candrea, istoricul de artă G. Oprescu și, deși nu i-a fost profesor, N. I. Herescu, latinistul reputat, "ultimul urmaș al boierului Năsturel Herescu, învățat și scriitor din vremea lui Mateiu Basarab și latinist ca și el", evocat cu căldură și pentru marea lui demnitate din timpul exilului parizian. Un spațiu ceva mai larg îi acordă Alexandru Ciorănescu lui Alexandru Rosetti, "personalitate proeminentă în cultură și lingvistică". A întreținut cu el relații îndelungate: "Era
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
sînt "putrefiați de cultură", dar se rezumă la antichități. Ultimul citește cu deliciu Virgiliu. Primul cercetează străvechi ilustrații pornografice și o rețetă "ad excitandem" în latină. Copiii lui Hagienuș văd în cărțile tatălui doar potențiala valoare materială. Sînt neliniștiți că latinistul le-ar putea înstrăina, "dezmoștenindu-i". Sultana, anticăreasă de mobilă, leagă luxos volume vechi, cu conținut indiferent, doar pentru a decora biblioteci. Ioanide are și lecturi mai recente, de pildă Freud pe care îl califică, referindu-se la Complexul Oedip, drept
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
Nu și în influența asupra lumii culturale românești. Dezavantajul canonicului de la Blaj a fost faptul că a activat în condițiile politice limitate ale românilor din Transilvania de dinainte de Unire și că filologia ardeleană era receptată dincolo de Carpați prin prisma exagerărilor latiniste, combătute virulent de Titu Maiorescu. Dar Timotei Cipariu a trudit ca un benedictin la tezaurizarea patrimoniului cultural românesc de până la el (psaltiri, tetraevangheliare, pravile, ceasloave, liturghiere, mineie etc.), adunat cu mult zel în excepționala bibliotecă personală și selectat în 1858
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
pentru specialiști, demonstrând ceea ce Nicolae Manolescu numea - în alt context - "tristețea erudiției", adică perimarea și definitiva istoricizare. Timotei Cipariu a contribuit la impunerea temporară a principiului etimologic în scrierea limbii române, până ce nu a biruit, în revanșă, principiul fonetic. Purismul latinist în vocabular și etimologismul în scriere au fost forme de retardare a limbii române, forme de rezistență la o modernizare absolut necesară și firească, dar temporar obturată. De cealaltă parte se află opera foarte diversă a literatului iluminist, preocupat de
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
sufletului românesc și simbolul aspirațiilor neamului nostru" (p. 7). A intervenit decisiv în titularizarea, la Facultatea de Litere și Filosofie, a unor candidați tineri, fără merite deosebite la început de carieră, dar care se vor dovedi capabili și devotați cercetării: latinistul Vasile Bogrea și bizantinologul N. Bănescu. Îi va sprijini, pentru titularizarea la catedra clujeană de istorie, pe foștii săi studenți de la București Al. Lapedatu și C. Marinescu. Ca fost discipol, Ioachim Crăciun îi solicită și el, încrezător, înființarea unei conferințe
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
și faptul că, aflând că Dositej părăsește Anglia, bogatul comerciant de porțelanuri, John Levy, s-a oferit să-i fie el însuși profesor de engleză și să-i asigure masa de prânz și cina. Iar Sir William Fordis, un cunoscut latinist și faimos chirurg al vremii, a poruncit ca „toate cheltuielile pentru cărți, haine și banii de buzunar să fie trecute în contul său“. Cum a cucerit el atât de lesne inimile chiar și ale unor englezi reci? Simplu. Conduita-i
Agenda2003-47-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281730_a_283059]
-
nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne putem gîndi la o similitudine între faza aurorală a unei limbi și faza ei finală, somptuoasa-i agonie. Heliade și latiniștii, cu ai lor monștri lexicali suav-terifici, ce stîrneau hazul ori indignarea contemporanilor, însă pe care-i percepem azi cu o blîndă comprehensiune și în care vedem nu o dată prefigurările neologistice ale limbii literare ulterioare, s-ar putea cu bucurie regăsi
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
parcul Herăstrău, Șerban Cioculescu care la fiecare întîlnire îl numea pe Blaga "mistagogul de la Cluj", Mihai și Mariana Sora, Constantin (aici Costăchel) Toiu, grupul de tineri catolici care se întîlneau la biserică Saint Vincent de Paul (în care se relevă latinistul Hîncu), Pericle Martinescu, Pavel Chihaia și încă destui alții. Un loc special ocupă, în însemnările din jurnal, gruparea numită a uraniștilor (homosexualii) "printre care Negoitescu (incontestabil, personajul principal al jurnalului, datorită prieteniei sale calde cu autorul), Stere Popescu, Mihai Rădulescu
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
și 60 de ani. Între exemplele oferite de Raluca Alexandrescu, două sunt de-a binelea șocante: leagănul civilizației mondiale (să sperăm că numai europene!) s-ar situa în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar limba latină s-ar trage din româna noastră! Nici latiniștii cei mai fanatici din secolul XIX, cu excepția lui Petru Maior, n-au mers atât de departe. Ideea nu de la ei provine, ci de la tracologii de dată mai nouă, unii din SUA, organizatori de congrese în patria mumă, pentru care protocronismul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
Dicționariul limbei române, tom II, fasc. 7, 1874), în care odalisca era o "muiere în serviciul surorilor, fiielor și muierilor sultanului; și muiere destinată la plăcerile sultanului".(Pentru a nu cădea în efectul pitoresc ieftin al reproducerii unui sistem ortografic latinist, care maschează de multe ori calitățile reale ale textului, am actualizat ortografia; dincolo de ea, rămîne însă o anume expresivitate involuntară a registrului popular-arhaic folosit de autori). Dicționarele noastre, care și-au impus de mai multă vreme principiul de a nu
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
mai ales față de avangardă) un reflex al dorinței lor de a fi continuatorii unei tradiții, dar ai unei tradiții culte, nu arhaice, rurale, folclorice (delimitându-se, astfel, de "maestrul" lor, L. Blaga), ai unei tradiții cărturărești care ar îngloba curentul latinist, Școala Ardeleană, pașoptismul, Junimea etc. În perioada aceasta cețoasă și romantică a începuturilor, contribuția beletristică cea mai importantă a "cerchiștilor" a reprezentat-o producția baladescă, o influență hotărâtoare exercitând-o asupra lor atât Goethe, cu care-i familiarizase Blaga, cât
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
în special nemți și austrieci -, însă avea preocupări avansate în materie de psihologie și o viziune spiritualistă, deși nereligioasă, asupra existenței. De asemenea, anii în care însemnările românești sunt redactate într-o limbă etimologizantă, cu nimic deosebită de cea a latiniștilor ardeleni, pun într-o altă lumină reforma lingvistică pe criterii fonetice, pe care, în ciuda opiniei dominante, a patronat-o, la Academie și în spațiul intelectual. Imaginea unui Maiorescu conformist, care urmează cu abilitate curentul principal, e falsă: avem de-a
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
Pe un cal mort. Mort politic și moral, dar foarte penal, cum se vede mai bine acum! Textul la care mă opresc reia într-o formă concentrată materia cărților deja scrise de Dv. pe subiectul „Uniației și al rolului modelului latinist al Școlii Ardelene în occidentalizarea românilor”. Constat însă că acum priviți și mai apăsat acest rol ca fiind în opoziție și superior aceluia operând în a doua jumătate a secolului al XIX în Principatele Unite și apoi în Regat în
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]