50 matches
-
devenind în scurt timp, membrii marcanți ai inteligenței orașelor. De fapt, creștinismul devine singura garanție a civilizației împotriva barbarilor: el salvează Imperiul roman, filozofia și etica cetății grecești de la distrugere. Pentru aristocrația orașelor, episcopul elenofon este de preferat soldatului barbar latinofon; el devine misionarul unei culturi cu care se identifică. Un prim exemplu, în acest sens, este Eusebiu - Episcopul Cezareei, care-și va pune condiul în slujba Împăratului Constantin cel Mare cu atâta entuziasm încât contrasta în mod evident cu atitudinea
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902659.html [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
tesalieni de la seniorii lor hispanici, si trecând mai apoi în patrimoniul heraldic al celorlaltor Valahii. În altă ordine de idei unii istorici încearcă să stabilească o legătură între heladica militară a românilor antici și cea medievală a provincilor istorice românești latinofone. Astfel, emblemă (simbolul, blazonul, totemul etc.) Legiunii a XIII-a Gemina, staționată în provincia română Dacia, era leul, emblemă (simbolul, blazonul, totemul etc.) Legiunii a V-a Macedonica, staționată în provincia română Dacia, erau boul și acvila (în reprezentarea ei
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
180-192), iar la poalele Grădiștei a apărut o monedă de la Gordian (238-244). Continuitatea dacilor liberi de locuire a unui spațiu neintegrat în Imperiul roman într-o formă organizată, însă puternic influențat de romanitate (astfel încât poate fi apreciat drept un teritoriu latinofon), este pe deplin argumentată de aspectul cultural Chilia-Militari, dezvoltat din faza târzie a „La Tèneului” geto-dacic pe care s-a grefat, prin diverse aspecte, o romanizare intensă. Așezări de tip Militari-Chilia din secolele II î.Hr. - IV î.Hr., au fost descoperite
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
est imposibil de determinat cu precizie, dar istoricii presupun că includea cea mai mare parte a actualei Românii. Cronicarii bizantini Teofan Spovednicul și Teofilact din Simocatta atestează că în sec. VI, populația romanică era prezentă în imperiu. Astfel, continuitatea populației latinofone din bazinul Dunării de Jos este atestată, chiar dacă nu i se poate defini o arie de răspândire precisă și fixă înainte de sec. XI. Imposibil de asemenea de determinat procentul populației romanice printre celelalte în diferitele teritorii, dar Theodor Capidan, Constantin
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
minoritate, aromânii au căutat mai înainte de orice să poată rămâne în localitățile și zonele pe care le locuiau, încercând să-și concilieze vecinii și autoritățile. Cei dintre ei care, în 1913, după al doilea război balcanic, s-au declarat membri latinofoni ai "Ελληνικη εθνικη κοινονια" (națiunii grecești) au fost acceptați ca cetățeni de drept în Grecia (în care, ulterior, a apărut teza că originea lor ar fi de căutat printre populația greco-macedoneană romanizată de-a lungul Căii Egnatia). Cei care, în
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
precis zone în care au ființat după "retragerea aureliană" Diocesis Daciae (provinciile Moesia Superior, Praevalitana (parte din Illyricum/Dalmația), Dardania, Dacia Mediterranea, Dacia Ripensis), adică Serbia și vestul Bulgariei, precum și Diocesis Thraciae, în care dioceză cele mai importante pentru populația latinofonă și apoi românofonă au fost provinciile Moesia Inferior, Thracia și Scythia (Dobrogea de astăzi împreună cu teritoriul Cadrilaterului). Se argumentează că în aceste regiuni s-au păstrat mai bine toponimia, hidronimia și oronimia atât din substrat, cât și cea romanică, precum și
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
insulele Sicilia, Sardinia, Corsica și Baleare. În cei 94 de ani de existență a regatului vandalo-alan, cele două populații, puțin numeroase (sub 80.000) și ținând de creștinismul în varianta eretica a arianismului, nu a reușit să integreze numeroasa populație latinofonă, care ținea de creștinismul oficial roman și care era supusă unor discriminări și persecuții motivate confesional. Cele mai recente descoperiri arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. Relația cu populația vecină berberă, din
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
apărut prima dată în Imperiul Român de Răsărit și s-a răspândit în lumea germanica și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Român de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate romanofona (latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens restrîns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate romanofona (latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens restrîns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri de cult în anumite perioade poate fi explicată și prin persecutarea creștinilor latinofoni de către slavii păgâni și apoi de către păgânii avari, pecenegi, cumani și tătari. Moesia inferioară a fost vizitată de apostolul Andrei, fratele Sfântului Petru, ca și de discipolii direcți ai acestora, cu mult înainte de Războaiele dacice. Se cunoaște nu numai relatarea
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
din apropiere de orașul Laçi din Albania de astăzi către Serdica (astăzi Sofia, în Bulgaria) și apoi urmează Munții Balcani către Dobrogea, cuprinzând litoralul cu cetățile Callatis, Tomis, Histria, Argamum și Aegyssos. Totuși linia nu reflectă realitatea, existând numeroase minorități latinofone (aromâni ș.a.) ocupând spații importante în Grecia, Albania, FYROM (Macedonia) și Bulgaria. Amplasarea liniei se bazează pe descoperirile arheologice : majoritatea inscripțiilor descoperite la nord de linie erau scrise în latină, iar majoritatea inscripțiilor din sud erau în greacă. Această linie
Linia Jireček () [Corola-website/Science/303664_a_304993]
-
ungurilor, specifică cu claritate că în armata bizantină au fost concentrați un număr mare de vlahi, ziși “coloni din Italia”, numiți de autor și ausoni . Etnia vlahilor, volohilor, blachilor desemna, după cum toți istoricii au ajuns de acord, o populație latinofonă și, sub acest aspect, echivalentă cu ausonii, cu protoromânii și românii. Nu este întâmplător că pe același teritoriu, același spațiu geografic și istoric, în care forțele politice dominatoare s-au schimbat de mai multe ori în timpul mileniului migrațiilor, să întâlnim
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
formării poporului și a limbii române în sau și în Panonia, ar putea fi susținută numai dacă se admite că Panonia a fost o subarie a Romaniei Orientale, în care populația romanizată a tracilor, missilor, ilirilor, geților și dacilor deveniți latinofoni s-a putut mișca în voie în acest spațiu, ca spațiul lor istoric, până la trecerea slavilor la sudul Dunării,la anul 602, dar și după această dată, deoarece nu este firesc să privim venirea slavilor ca pe un eveniment catastrofic
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
amintește de Roma și de romani, când toți ceilalți cu care romanicii nord-dunăreni au venit în contact, i-au denumit vlahi-volohi, voloni, blacus, olah, ulak, iar țările locuite de dânșii Vlahia-Valahia, Balac, Balachia, deosebiți însă de walche care sunt celții latinofoni, este definitorie pentru mentalul protoromânesc și românesc . Este instructiv să urmărim stadiile, în sensul de forme de civilizație care s-au succedat pe teritoriul fostului regat al lui Burebista, devenit apoi, prin integrare în sistemul politic roman, parte a Romaniei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în puterea și victoria binelui. În plan politic, discontinuitatea barbarilor, după distrugerea ringului avarilor, până la venirea ungurilor, pecenegilor și cumanilor, timp de mai bine de 100 de ani, se observă o regrupare a obștilor sătești, pe care le numim celule latinofone, și a Romaniilor populare spre țări, ca forme incipiente de organizare. Perioada de discontinuitate barbară, combinată cu agresivitatea statului de imitație al bulgarilor, suprapuși slavilor și populației romanizate de la sudul Dunării, va da un imbold organizării politice a românilor. Asumarea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fost supusă permanent deposedărilor, deplasărilor, schimbarea locurilor deținute anterior sub loviturile primite de la migratorii barbari. Fie că se căutau locuri fertile, fie că din cauza pericolelor de tot felul, când salvarea vieții e mai scumpă decât posesiunea, ereditatea și proprietatea, celulele latinofone (daco-romane, protoromânești și românești), constituite în obști gentilico-sătești și teritoriale, dețin în comun un teritoriu, inclusiv teren arabil, pe care comunitatea de rude îl exploatează, fără să-l poată apăra. Terenul arabil, obținut în urma defrișărilor sau existent în mod natural
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a grecilor arată că aceștia n-au avut vocație imperială, fiind divizați în orașe- state, care s-au luptat între ele pentru supremație. În perioada de supraviețuire a imperiului, în secolul al VII-lea, avem mărturii despre existența unei populații latinofone în regiunile nord-dunărene, care au fost alimentate cu elemente romanizate, datorită expedițiilor avaro- slave asupra capitalei, Constantinopolul. Astfel, în lunile iunie-iulie 617, avarii apar sub zidurile Constantinopolului, urmărind să-l captureze pe împăratul Herakleios, lucru care nu le- a prea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cetate, horodiște, holm, altele înconjurate cu un șanț simplu - fossatum -, intrate târziu în atenția cancelariilor domnești, au patina vremii, un aer vetust care le conferă autenticitate și tradiție. Elementul de vechime pentru comunitățile gentilice de pe teritoriul românesc, alcătuite în celule latinofone ale românovlahilor, identice cu obștea sătească, îl constituie tocmai apelativul sat, care vine din latinescul fossatum, trecut prin forma veche a primelor texte religioase maramureșene - fsat -, dând forma folosită și astăzi, sat. Fsat-ul era, după cum îl arată și numele, o
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în limba gotă. Perioada secolulor următoare (V-VII) a însemnat, pe lângă multiple modificări politice, caracterizate de discontinuitatea barbarilor la dominația politică asupra spațiului nord-dună rean, și un aport de populație adusă din provinciile sud-dunărene, ceea ce reprezentă o infuzie de elemente latinofone care au fortificat latinitatea nord-dunăreană. Ruperea legăturilor între nordul și sudul Dunării prin pătrunderea, după anul 602 d.Hr., a slavilor și apoi a bulgarilor în sudul Dunării care pun bazele unui Kaganat la anul 681, recunoscut de Imperiul Bizantin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
granița prezentă dintre Serbia și Macedonia) și se termina pe țărmul Mării Adriatice (Albania vremurilor noastre). Valul migrator care s-a revărsat peste Balcani a forțat retragerea Imperiului roman din regiune. Așa cum s-a remarcat, lipsită de ocrotire statală, populația latinofonă nu doar din Balcani, ci din întreaga Europă, s-a auto organizat în romanii populare pentru a rezista năvălitorilor. S-a refugiat în zone inaccesibile invadatorilor ori plătindu-le bir. Furtuna slavă, care s-a abătut asupra Balcanilor, a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spre italiană și franceză). Factorul slav a avut ca rezultat dispersarea romanității orientale și, implicit, apariția unor dialecte distincte: daco româna, aromâna, megleno româna și istro româna. Din cauza absenței unor refugii naturale generoase, așa cum se găseau în nordul Dunării, comunitățile latinofone din sud au fost nevoite să se retragă în zone extrem de izolate (Munții Pindului, mlaștinile de pe coasta adriatică). Și nu a fost doar cazul nostru, ci și al triburilor traco ilire. De pildă, dalmații s-au refugiat pe insulele Mării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
politic. Așa a apărut puternica împărăție vlaho bulgară, ocârmuită de familia aromână a Asăneștilor, care s-a împoncișat bizantinilor. b. Conviețuirea slavo latină Conviețuirea în Evul Mediu a populațiilor slavizate și a celor romanizate a constituit o realitate incontestabilă. Elementul latinofon a supraviețuit în Balcani și după retragerea, iar, mai târziu, dispariția Imperiului roman chiar dacă s-a petrecut într-o simbioză cu factorul slav. Așadar, furtuna slavă nu a avut puterea să stingă făclia romanității la sud de Dunăre. Miracolul s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
jucat renunțarea la alfabetul chirilic și introducerea grafiei latine pe vremea lui Al. I Cuza. A fost vorba de o reformă necesară având în vedere că alfabetul chirilic nu conținea semne pentru anumite sunete specifice limbii române. c. Supraviețuirea elementului latinofon Din punct de vedere geografic, romaniile și sclaviniile medievale se întrepătrundeau pretutindeni. Primele acopereau munții și codrii, iar cele din urmă, văile și depresiunile. În schimb, câmpiile se pare că au fost lăsate de izbeliște în fața nomazilor, aflați în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Delimitarea ariilor de influență romană, respectiv greacă, a fost foarte importantă în evoluția proceselor etno lingvistice din Balcani. Slavizarea a fost mai facilă în arealul elenofon, cu populații trăind în spații deschise, ușor de cucerit (văi, depresiuni). În schimb, comunitățile latinofone s-au conservat mai bine în nord, unde modul de viață era legat de refugiul prin munți și codri greu de străpuns. Nu întâmplător, țaratul bulgar, condus de o elită turcofonă, dar care s-a impus peste o populație slavă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nevoită să-și rezume activitățile la păstorit și comerț. În mod special, au excelat aromânii, care au probat un simț dezvoltat al afacerilor. Imposibilitatea practicării agriculturii, care reprezenta baza economică a oricărei societăți, a influențat decisiv destinul nefericit al comunităților latinofone. Elementul romanizat s-a menținut astfel într-o stare de izolare geografică, fapt cu multiple repercusiuni în plan economic și socio politic. Asimilarea latinofonilor a început dinspre vest, unde sârbo croații i-au forțat să le accepte limba și obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]