86 matches
-
în domeniul etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive întemeiate să se considere așa ceva. Iată cîteva titluri de articole: "învățăturile mele către fiul oricui", "Două babe, o pisică și ghemul istoriei", " Instantaneu cu veceu, lavabou și covată", "Gînduri despre muncă. Cu și fără respect", "Dumnezeu a inventat odihna și sărbătoarea. Ca să facă și el ceva, Dracul a inventat vacanța", "Necinstea și apatia strică omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a dezvoltat
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Focul era însoțit de clipocitul valurilor, ușor, sub briză, ca o adiere sonoră. De dimineața până seara, soarele înconjura prima "mea" casă. Era o baie de lumină care începea cu spălatul pe ochi. Nu pe față, "pe ochi". N-aveam lavabou ci o chiuvetă de bucătărie cu apă rece. Mama mă suia pe scaun, îmi dădea săpunul și, după ce mă spălam pe mâini trebuia să mă săpunesc pe obraji, pe frunte, cu ochii închiși. Era un ritual știut de ea din
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întreținută, Între un scrin rustic și un cuier cu picior, trona un fotoliu Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trec prin subsolul clădirii respective sau pînă la 5 m de clădire în caz contrar; - obiecte sanitare și armături de calitatea I, inclusiv accesoriile necesare, cadă de baie de 1.500 mm sau 1.700 mm înzidite (sau cu mască), lavabou de 550-600 mm, WC, etajeră, oglindă, cîrlige de cuier, portprosop și porthîrtie la camera de baie, spălător cu uscător și baterie la bucătărie (sau chiuvetă la apartamentul cu 1 cameră), albie de spălat rufe, cadă de muiat, chiuvetă și cazan
DECRET nr. 447 din 31 decembrie 1976 (*republicat*) privind stabilirea preţurilor limită ale locuinţelor care se construiesc din fondurile statului şi preţurile de contractare ale locuinţelor proprietate personală care se execută cu sprijinul statului în credite şi execuţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106488_a_107817]
-
fi fizică, violența este una psihologică. Reacția mamei este aproape animalică, îl bate pe acest mic proxenet care încearcă să-și mențină controlul psihologic asupra fiului ei. Instinctiv, iar gestul dovedește încă o dată intuiția regizorului, mama își așază fiul pe lavaboul dintr-o toaletă, îi dă jos tricoul și-l spală, așa cum o leoaică procedează cu puiul său pentru a-l reda olfactiv universului matern. Refuzul copilului de a-i spune ce făcea în mașină augumentat în gestul de respingere, de
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
cu aceeași grabă urcă la primul etaj, deschise o ușă și apucându-l de-o mână pe Broanteș, îl târî după ea. Ce noroc pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 154 îN SALA DE MESE A SIGNOREI Rămași singuri, Metodiu și Iovănuț începură, după datină, să se spele. Rând pe rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale cădeau de pe trupurile lor în apa tot mai tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rochia, și rămase aproape goală în oglindă. Se privi și se roși și ea de goliciunea ei; se iubea ca Narcis pe sine când descoperi totuși cât de frumoasă este. Visa ca o nebună cu ochii deschiși că era în lavabourile cine știe cărui teatru din cine știe ce oraș occidental... Se văzu pe scenă la Iași, juca Violeta din Traviata, își căută o rochie albă din cufăr, ca cea de atunci, și se îmbrăcă cu ea... Atunci glasul ei fermecase sala, în final Directorul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Întîmplările din acea noapte petrecută În vila Aldaya, singurul pretext care Îmi dă prin minte pentru a-mi justifica purtarea e că, la cei optsprezece ani ai mei, În lipsă de subtilitate și de o mai mare experiență, un vechi lavabou poate funcționa ca un paradis. Mi-au fost suficiente două minute ca s-o conving pe Bea să luăm pledurile din salon și să ne Închidem În acea Încăpere măruntă, cu singura companie a două lumînări și a cîtorva aplice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
om ești.” Își potrivi „laurii lui Vergiliu” puțin deasupra frunții, după dorința mamei. Și - minune! Ceva misterios pluti peste fruntea lui înaltă și senină. Da, acum era perfect. Acum avea și el o aură de poet. Își sprijini mâinile de lavaboul din cristal pe care îl folosise cândva și Luminăția Sa, Poetul. Prin transparența lui putea să vadă toate detaliile mozaicului de sub tălpile lui. Dar poetul latin nu se gândea la bunicul său, nu-l preocupa nici măcar modelul pardoselei. Privea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar și pentru că, după diferite experimente În Brazilia, Îmi dădusem seama că-i foarte greu de Înțeles. Scurgerea e prea rapidă ca s-o poți urmări, și probabil că direcția ei depinde de forța și de Înclinația jetului, de forma lavaboului sau a căzii. Și apoi, dacă ar fi adevărat, ce s-ar petrece la ecuator? Poate că apa ar curge drept În jos, fără vârtej, sau n-ar curge deloc? Pe atunci n-am dat prea multă importanță problemei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ionescu, copist la interne, tinerel și berbant. În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare își termina armata la artilerie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
respingerea lui fusese completă. Pe de altă parte, continuitatea să nu fi fost sau să nu se refere decît la... memorie. Ar fi putut însemna și altceva? Cuprins de înfrigurare, căută o loțiune de bărbierit. Găsi o cutioară într-un lavabou de pe coridor. Cu degete tremurând ușor întinse puțină soluție pe obrajii inerți ai mortului. Barba dispăru imediat la atingerea cu prosopul. Gosseyn, stând în genunchi, văzu un chip mai bătrân decât s-ar fi așteptat: 75, poate 80 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
procent de 10 %. Rămîn 71 % de cazuri nemenționate de INSEE, în care "instalația sanitară" se reduce așadar, în cel mai bun caz, la chiuveta din bucătărie. Însă nu toate locuințele au bucătărie, iar 65 000 nu au nici chiuvetă, nici lavabou. Lipsa de confort se traduce de asemenea prin îngrămădeala din micile locuințe. În 1954 nu se calcula încă indicele de suprapopulare, sau de subpopulare. La această dată, Parisul număra 375 000 de locuințe cu o cameră, dintre care 168 000
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
respingerea lui fusese completă. Pe de altă parte, continuitatea să nu fi fost sau să nu se refere decît la... memorie. Ar fi putut însemna și altceva? Cuprins de înfrigurare, căută o loțiune de bărbierit. Găsi o cutioară într-un lavabou de pe coridor. Cu degete tremurând ușor întinse puțină soluție pe obrajii inerți ai mortului. Barba dispăru imediat la atingerea cu prosopul. Gosseyn, stând în genunchi, văzu un chip mai bătrân decât s-ar fi așteptat: 75, poate 80 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
am auzit foarte clar când Francisc ― s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul ― a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui enormă mi-a arătat săpunul. Am priceput. Trebuia să mă spăl. Mi-am adus aminte că într-unul din visele mele, în care întemeiasem o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea semnificativ. Cunoșteam semnalul. Trebuia să mă spăl pe mâini. O făceam sub privirile atente ale cerberului mut care, când terminam, se dădea politicos la o parte. După acest ritual simbolic, eu pătrundeam într-o sală pustie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am auzit foarte clar când Francisc - s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul - a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui enormă mi-a arătat săpunul. Am priceput. Trebuia să mă spăl. Mi-am adus aminte că într-unul din visele mele, în care întemeiasem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea semnificativ. Cunoșteam semnalul. Trebuia să mă spăl pe mâini. O făceam sub privirile atente ale cerberului mut care, când terminam, se dădea politicos la o parte. După acest ritual simbolic, eu pătrundeam într-o sală pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că Chantal luase În goană ce avea mai de preț și că apoi fugise. Cu Nicolas, desigur. Din rutină, Împinse ușa băii. Se Încruntă, simțea miros de ars. În cadă, găsi un teanc de hîrtii pe jumătate calcinate, apucă de pe lavabou o pensetă pentru epilat și ridică rămășițele. CÎteva foi nu arseseră, ea recunoscu scrisul lui Nicolas. ... ce vei vrea, din dragoste pentru tine, sînt În stare de orice, ți-o jur... Scrisorile scrise lui Chantal. Fersen nu va putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să mai dau înapoi, n-am găsit nici o pânză terminată și nici un desen, pe șevalet un tablou neînceput, o tabacheră de argint probabil, goală, un pat de fier, destul de confortabil, o masă lucrată tot din fier forjat, două scaune, un lavabou, chiar și un reșou pe care se poate încălzi o cafea, ferestrele mari dau spre nord, un spațiu ideal pentru un pictor, pentru un loc ca acesta, în inima Parisului, L’Île Saint-Louis, într-o altă existență mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]