333 matches
-
colajul “15 ani de dileme” unul dintre textele ei: Eu cred ca Irina Nicolau trăia pe stradă. Aproape că un aurolac, amușina locurile și oamenii. Intra în curți, ca la țară, dar nu ca să cumpere lapte, ouă, oale de lut, lavițe și îi, ci ca să afle povești. Apoi le teșea cu mîna ei, ieșeau poveștile ei. Aș fi putut alege oricare dintre aceste povești ale ei, publicate în Dilemă, dar am ales-o pe ăsta, în care Irina vorbește despre tatuajele
Dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82892_a_84217]
-
Pentru papornița ei de lacrimi. În depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
culcare. A desfăcut fermoarul și a intrat în cort. El s-a trezit și a început să mormăie. Focul se stinsese și era o noapte fără lună. Întunericul era acum nepătruns. Am intrat în colibă și m-am trântit pe laviță, dar n-am putut să dorm. Zgomotele nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe care neliniștea o împiedica să se prefacă în somn. Când o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
El ieșea la haită numai c-o secure, Să pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja, Oile, talanga, lavițe cerești. Patriarhul cârja și-a uitat-o-n iarbă, Cercetându-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne, se mai vede, uite-un călător , Vine plin de grabă, ia pieptiș
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Nicu își îmbrățișează încă o dată pământurile și ochii lui aleargă de la un hat la altul, ca și când ar vrea să le aștearnă pe toate în cap, dragele de ele! ca pe niște velințe, ca pe niște scoarțe înflorate, puse colo pe laviță, una peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și uriașe. Cât de tare rumenește lumina care parcă joacă
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
și, uneori, animalelor, de care oamenii profitau și spre a se încălzi. Clădirile-anexă (hambare, grajduri etc.) sînt caracteristice inițial doar reședințelor boierești. Din majoritatea caselor țărănești, mobilierul lipsea. Oamenii dormeau pe paie sau pe blănuri. Se mînca, stîndu-se pe jos. Lavițele, lăzile, mesele, scaunele se răspîndesc din mediile superioare ale societății spre cele de jos și din Transilvania spre regiunile extracarpatice, dar foarte, foarte lent. Mîncarea era compusă din cereale (mult grîu, mei, orz, foarte puțină linte sau secară, iar porumb
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
ce-i drept, doar în detalii, un ochi neexersat nici atît. În răstimpul unor conviețuiri mai lungi se pot descoperi caracteristici mai pronunțate". E, de asemenea, veridic surprinsă atmosferă din saloane, cu boierii îmbrăcați oriental ("îmbrăcămintea turcească domină pretutindeni"), cu lavițe netapisate acoperite cu pînză grosolană de-a lungul pere D-na Viorica Niscov, pe lîngă excelentă traducere, a înzestrat ediția cu o prefață și note, amîndouă învățate și bogate în înțelesuri. Richard Kunisch, București și Stambul. Schițe din Ungaria, România
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
peste noi... Să am o putere, Mihaly, aș zbura spre tine ca o păsăruică și ți-aș veghea somnul și viața ta. Am visat azi noapte că eram împreună la casa noastră, tu stăteai pe pat și eu pe-o laviță și deodată s-a auzit un zgomot puternic și ce crezi că era, Mihaly, luna era, făcuse explozie și cădea spre pământ o ploaie de praf galben, ce frumos era, Mihaly, tu ai început să fugi după mine prin grădină
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
intens" (T.S. Eliot). Sau cu o pasională aură a amintirii: "Cîte pisici, cîte pisici pe lume! / Inumerabile... În izba noastră/ Mirosea a mazăre și,-anume / Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe lavița de lemn cu iz de mintă, / Torcea, în murmur lung, pisoiul drag / Și mă privea cu ochii galbeni țintă. Eram un prunc atunci; cînta bunica / Un cîntec vechi și molcom, ce mă tem / că n-am să-l mai aud
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Putnoki Adalbert, 76 ani l Codrean Silvius, 79 ani l Romon Natașa, 39 ani l Ivanovici Teofil, 80 ani l Ivan Ioan, 78 ani l Uliță Sofia, 84 ani l Schmiedmeiszter Ana, 85 ani l Nicoraș Gheorghe, 73 ani l Lavița Vasile, 59 ani l Șipoș Simeon, 43 ani l Genik Sidonia, 82 ani l Chiseliță Gheorghe, 68 ani l Roșu Dorin, 68 ani l Filip Ana, 85 ani l Șiclovan Maria, 74 ani l Misoc Mihai, 65 ani l Preda
Agenda2006-08-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284778_a_286107]
-
Arad) bătătura și construcția bicelulară, o autentică piesă a arhitecturii populare bănățene, veche de 260 de ani, este cea mai frumoasă dintre colecțiile Muzeului Satului. Astfel ni se înfățișează încăperea, „soba a bună”, cum îi spun bănățenii, cu patul, masa, lavița, scaunele, lada de zestre, războiul de țesut, ștergarele de la ferestre, cazanul de aramă, covata de „pită” din tindă și cuptorul de încălzit. Cea mai interesantă este însă „cuina” sau bucătăria, cu vatra de gătit, un horn deschis, confecționat din bucăți
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
toată lenjeria de corp pentru un an întreg. Baia dura doar trei minute, cu apă călduță și un rus care-i zorea cu cravașa. Luau păduchii unii de la alții, iar noaptea deveneau insuportabili. Dormeau câte 10 pe un fel de laviță, toți pe-o parte. Se răsuceau, după câteva ore de somn, doar la comandă. Le crescuseră bărbile, iar într-o zi, preotul i-a spus: „Măi Tavi, tu semeni cu Hristos”. Se obișnuiseră și cu moartea. Unul dintre camarazii de
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de aceeași statură ca și Aron, dar mult mai brunetă, cea mai neagră, așa era considerată până când au venit adevărații negri în România. În realitate, Catinca era mulatră și nu știa să vorbească în limba rromilor. În casă aveau două lavițe din scândură groasă, fiecare își avea lavița (patul) lui. Mai râdeau flăcăii pe seama Anghelinei: Adu troaca, măi, Catine! Troaca fiind o covată ceva mai mare, că pe atunci nu erau căzi ca acum pentru făcut baie, covata era din lemn
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mult mai brunetă, cea mai neagră, așa era considerată până când au venit adevărații negri în România. În realitate, Catinca era mulatră și nu știa să vorbească în limba rromilor. În casă aveau două lavițe din scândură groasă, fiecare își avea lavița (patul) lui. Mai râdeau flăcăii pe seama Anghelinei: Adu troaca, măi, Catine! Troaca fiind o covată ceva mai mare, că pe atunci nu erau căzi ca acum pentru făcut baie, covata era din lemn de răchită sau de plop. Când a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ploaia. Într-o zi, Ana, ieșind din camera ei, îi spuse: Tată, uite, aici, am niște desene. Să vezi și tu dacă sunt bune. Să le studiem! Erau zeci și zeci, muncă multă, migăloasă. Îi zâmbeau de pe hârtie scaune, dulapuri, lavițe, colțare, mese, policioare, toate măiestrit lucrate, fasonate... Mai erau sticle și borcane, mai mari, mai mici, nimic de forma obișnuită a unei sticle sau a unui borcan. Totul era artă, artă și naivitate caldă, adevărată, îmbietoare. Mai erau etichetele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mă fac că nu știu. Apoi, alături, mi-a așezat pe un suport luneta. Am o bucurie ascunsă, de nimeni știută. Călătoresc cu ajutorul ei prin lumea stelelor. O lume tăcută, frumoasă, nebănuită, misterioasă. Badea Ion mi-a făcut și o laviță pe care mă așez, din când în când, ca să mă odihnesc. Sub ea stă Toni, cum ar veni, avem "paturi suprapuse". Ziua, când sunt la masa de scris, Toni stă lipit de piciorul meu. De aici de sus, prin lucarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
este locul unde se naște și unde se moare. Aici se desfășoară unele momente importante ale manifestarilor ritual ceremoniale: botezuri și cumătrii, nunta, depunerea și privegherea mortului, șezători, clăci. Interiorul casei avea odinioară toate elementele interiorului tradițional românesc: vatra, patul, lavițele, lada de zestre, blidarul pentru oale și străchini, scaune cu spătar sau scăunele mici la care se servea masa. Culmea, așezată dintr-un perete în altul, servea la așezarea hainelor. Mobilierul simplu la început, a devenit cu timpul o colecție
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
sfinția ta vreodată un acatist pentru iertarea păcatelor mele cele multe. Haidem, că-ndată-ajungem. (ies amândoi.) Cortina se ridică Tabloul 2 Interior împărțit în două. În stânga un colț de odaie, cu o masă țărănească, cu trei picioare, două scăunele și o laviță pe care stă Sisoe. Ține mâinile pe creștetul unei babe îngenunchiate și pare a se ruga. În dreapta dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care stă Sisoe. Ține mâinile pe creștetul unei babe îngenunchiate și pare a se ruga. În dreapta dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
anii '30 sunt rememorați ca un timp paradisiac, un loc în care Noodles se va tot întoarce mereu în visul său de opiu. Scena finală rămîne pe retină, în fumeria din cartierul chinezesc, Noodles stă întins pe un fel de laviță, a inhalat fumul din pipa de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică, de o tristețe profundă se destinde. Omul nu mai e acolo, ci probabil într-un viitor
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
ale literaturii neaoșe e, de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul de la mal? Te uiți și nu-i vezi, nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina de sub picioare și se zgâiește la tine abisu’. Da’ se poate? Te uiți în ochii lor ca-n pălăria fără fund a sperietorii de ciori? „Ptiu, numa’ tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două fotografii de-ale lui Cocoș, din față și din profil. Una în haină militară. Niște femei. Bărbați cu pălării de fetru și cizme lungi cu puști de vînătoare pe umăr și Cocoș într-o parte rînjind iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]