3,620 matches
-
de scrisori într-o altă lume dragă medieviștilor și ,annaliștilor": cea a școlilor. Femeia își descrie iubitul ca fiind învățatul cel mai strălucit din Franța, în fața căruia se înclină munții; mai mult, îi recunoaște două talente asociate rar: ,crescut în leagănul filosofiei", acesta a devenit ,amicul poeților". La rândul său, bărbatul o laudă ca fiind ,unica discipolă a filosofiei între toate tinerele femei ale timpului nostru". Corespondență celor doi, adevărata ,dezbatere amoroasă" reprezentând, indiscutabil, si un dialog savant asupra iubirii, se
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
Elogiu... Felicitări pentru el! mă gândeam că încercările mele fortzate de a scrie câteva rânduri aici, de ceva vreme, se vor concretiza firesc...azi când “elogiul” tău mi-aminteste de un colind mai vechi: Îmi plâng copacii cu scâncet de leagăn Cânt vesel, cânt trist Si-al lor bocet searbăd Mă scoate din vis, cănd trist Privesc spre seara-n care te-am cunoscut; Colinda-mi iubito iarnă din care am renăscut... Presara-mi jăratic pe pleoape închise Când vesele, cănd
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
asemenea liste cu variantele de soluții posibile la dispoziția oamenilor politici. Dar poate că în esență să, ce nu aparține ‚mitului fatalist’ al relației om-natură, “Ecologia Industrială” este mai mult decât o simplă știință. Căci, prin principiul ei fundamental : „Din leagăn până la mormânt” („From the cradle to the grave”), adică din „baptisteriul” produselor industriilor (care nu mai sunt ‚produse industriale’ în sens clasic), și până la momentul lor „sepultural” -depozitul ambiental, groapă ecologică, incineratorul, sau buclele de reciclare totală din parcurile industriale
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
te rogi/ erau arse/ fumuri toarse" (Existență în somn prin miriști orbitoare). O "filosofie" a decrepitudinii universale ne duce gîndul și la un Bacovia speculativ, locvace, care-și discursivizează densele nuclee sumbre: Cînd noaptea rănile se deschid și curg/ În leagănul pruncilor grotesc/ Și stelele fluieră a pagubă spre demiurg/ Atunci cărțile prin întuneric se dușmănesc// Și o să dorești să lingușești cu porumbei piețele/ Să te învețe un singur adevăr din istoria amurgului măcar/ Iar toamnelor sterpe ucide-le/ Cînd o să
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
everybody/ A business relationship." Veți mai putea citi o poezie simplă și nu neapărat exotică din creația actuala a celor ce din descendentă triburilor navajo, sau ce a mai rămas din formele acestea insulare de cultură, respectiv câteva cântece de leagăn deosebit de frumoase, poezie portugheză, poezie americană postmodernă, o traducere bună din Howl de Ginsberg, manifestul nonconformismului și artei psihedelice atât de preluat și de comentat (până la oboseală) și de către postmodernii și post-postmodernii noștri, dar cele mai bune bucăți de text
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
adverse". Așadar "multiplicitatea pluralistă" a culturii nu exclude spiritul critic, ci, dimpotrivă, îl activează, raportîndu-se la acesta ca la o condiție sine qua non a existenței sale. Revenin astfel la natura democratică (tipic americană!) a așa-zisului postmodernism, al cărui leagăn e America și care n-ar putea fi înțeles fără vectorul unei conștiințe critice de nimic stînjenite. (va urma) Virgil Nemoianu - Tradiție și libertate, Ed. Curtea veche, 2001, 536 pag., f.p.
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
fanfară ("Paza Dunării" - marș triumfal (1878), "Bravii noștri" - marș militar (1884), "Drepți! Marș pentru defilare" - op. 312 ș.a.), dar și de cameră ("Arii moldo-valahe" - op. 8, "Patetica" - vals de salon, op. 93, "Hora Târgoviștei" - dans românesc, op. 82, "Cântec de leagăn" - op. 101, "Vals romantic" - op. 109 etc.), corală și vocală. A colaborat de asemenea la "Lyra Română" - foaie muzicală și literară ce apărea în București prin anii 1879-1880 și care se bucura și de colaborarea lui Al. Vlahuță, Teodor Burada
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
Templul San Augustin, Casa de la Marquesa și Mânăstirea Santa Clara. Simbolul internațional al orașului îl constituie apeductul, construcție monumentală a marchizului de la Villa, prin care se aducea apă între 1726 și 1738. În 1810 Queretaro a fost centrul conspirației și leagănul independenței Mexicului. Tot aici, după triumful Republicii în 1867, s-a pus capăt celui de-al doilea Imperiu Mexican, prin împușcarea împăratului Maximilian de Austria. În prezent, centrul istoric al orașului, declarat patrimoniu al umanității, pune la dispoziție călătorului 460
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
estetic dat de trepidanta rumoare vitală a poetului, prea sensibil ca să nu se întărească, tatonând curajul, prea lucid ca să nu aibă mereu dinainte dimensiunea utopiei. Aș evoca cele șase cărți ale ciclului La Lilieci. Satul lui, pământul unic, matricea și leagănul vieții, dar și loc al întoarcerii definitive, ai căror oameni se întrupează în câmpurile și drumurile, parcurse de ei prin el, poetul. Ca și cum, imperturbabil, el trece mai departe, văzându-și de ale lui. Parcă ar vrea să se învețe cu
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
-mbată cu mine, mă digeră încet/ Și mă însămânțează cu larve de moarte.../ Astfel, fără voia mea devin coconul neființei,/ Devin cuibul tăcerii căci Moartea e mută.../ Mi-e atât de frig de mine/ Mi-e atât de frig de leagănul Morții din mine.../ Mă scârbește gândul că mi-au fost devorate armoniile și muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă și mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci fețele Morții./ Respir și îmbătrânesc aerul din jur cu neființa mea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
nexul miraculos al genezei civilizației europene" la "farsa" romanescă a lui Umberto Eco; de la "frica în antichitatea greco-romană" la rebeliunea romantică, ultima un produs al titanicului "efort creator al omului" modern (p. 174), care a aflat în Roma antică "străvechiul leagăn al romantismului poeților damnați" (p. 181); de la unidirecționala odiseică Ithacă la aceea zilnică, perpetuă și a noastră, a tuturor, prin intermediul unui singur gest: "călătoria"; de la... Cred că trei sunt nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
bag de seamă că: limba asta română, chiar dacă e schimonosită de un popor tembel, poate spune lucruri cu miez, că, într-adevăr, arta unui actor se compune din ce face pe scenă și ce face înafara ei, că nu degeaba leagănul suprarealismului, cred eu, este pe undeva pe lângă Dorohoi. Pentru că în dosul talentului, inteligenței, culturii, intransigenței... strălucește, purificator, Delirul controlat de care are parte numai un mare artist. Mă bătea mai de mult gîndul ăsta și acum, la moment aniversar, pot
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
înspăimântă la fel de tare pe cât îl excită." îi mărturisește Louisei că amorul lor nu poate avea viitor. "De ce? Pentru că, fără încetare, am în fața ochilor antiteza. N-am văzut niciodată un copil fără să mă gândesc că va ajunge un bătrân, nici un leagăn fără să mă gândesc la un mormânt". Lucid și pesimist, Flaubert încearcă să scape, fuge în pe acea vreme "obligatoria" călătorie în Orient, dar abia prin scrierea Doamnei Bovary reușește să se elibereze. Louise e furibundă. Gustave "i-a furat
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
a acoperit pământul din clipa morții lui Christos, precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este o ceremonie colectivă impresionantă, încărcată de o emoție stranie, pe care eu am ascultat-o pentru prima oară în leagăn, când aveam doar două luni. Apoi am luat parte la ea de nenumărate ori; până acum câțiva ani, mulți prieteni cu care am împărtășit-o au fost la fel de tulburați ca și mine. În 1980, când am fost ultima oară în
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
încape îndoială: „fii/ atentă”, în versurile doi și trei. După masele de stihuri ale cărții traversate, constat însă că poemul cu pricina este unic în creația meivănesciană! Nicăieri altundeva nu mai întâlnesc această structură de berceuse (cât de vast e leagănul elefantului!), versul de numai opt-nouă silabe și chiar șăgălnicia unui soi de refren bazat pe formula voit stângace „orișicâtuși de puțin”. În ansamblul ei, fără a fi trufașă, poezia meivănescului nu ține să placă - este ultima preocupare a autorului în
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
ochi petale./ Ai fi poate o cruce/ Pe care hodină și’ar găsi Hristos./ Ai fi o umbră în noaptea lor,/ Pe care dimineața îi găsește îmbrățișați...// Ce’ar fi să mori toamna/ Odată cu merii. Vânzătorii?/ Ți s’ar face leagăn în carnea lor/ Și pe creanga lor ar scrie:/ Aici hodinești Tu, robul lui Dumnezeu./ Sau foc din lemnul lor/ Va aduce’n amintire pe cel ce ai fost...// Dar dacă te uiți pur și simplu/ Și vezi cum mor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
țne, că ar trebui doar sugerat. Și vocea Mariei Callas... Îmi amintesc că, într-un fel, și ea s-a închis în apartamentul ei parizian, primea puțnă lume și practica, dacă se poate spune, "oblomovismul". Și scena ludic-erotică, Oblomov-Olga, în leagăne, tatonîndu-se, aliniindu-și ritmurile, și pașii Agafiei Matveevna - Virginia Mirea, care își lasă papucii la ușa noii odăi a lui Ilia Ilici, spațul din cel de-al doilea act, pe care o aranjează zilnic, îi pune în ordine mormanele de
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
așteptam mai multe nuanțe și în jocul tinerei Luiza Cocora - Olga Sergheevna Ilinskaia. Prea tehnic, rece, prea exterior într-un fel, prea puțnă emoțe și căldură în ochii și în gesturile unei tinere îndrăgostite. Cu o singură excepțe, scena din leagăne. Poate lucrurile se vor mai aranja. Oblomovul lui Tocilescu își privește moartea. Este, în final, spectatorul a ceea ce se întîmplă după disparița lui. În timp ce-și pregătește patul-sicriu și retragerea, decorul, obiectele sînt încărcate în coșuri mari. Scena se
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
a fi un palimpsest?!) sunt mult prea evidente și nu-i folosesc la nimic. Mult mai în largul lui este Augustin Cupșa când scapă de obsesia intertextualității și scrie cum crede el de cuviință (finalul din Jurnalul unui cântec de leagăn este remarcabil: "și mă culcam cu plămânii/ cu tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și reușite și eșecuri, șezând
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
Și-ar arde pașaportul. Avea zece ani cînd a plecat Regele, mult mai mulți cînd s-a-ntors să ne vadă. Mama le-a citit dar în acest an nu e vorba de ea. Poezia este o Doamnă care ne cunoaște din leagăn pînă pe patul de suferință însă noi nu vorbim demni și iluștri decît despre bărbații din literatura familiei noastre.
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din oaza protectoare a neîntreruptei nașteri n-ai cum să ieși. LUNĂ PLINĂ Să nu scăpăm compasul din mâini, (ne-ndeamnă unii, alții ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este, poate), pe când visăm pe-acoperișuri, în brazdele
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
știe să v-apese... Când dai de-o parte crusta de lespezi și le-arăți Foiesc de biruințe și vetre și cetăți, Cuvintele-necate în sânge și-ntrerupte Care-au știut prin noaptea istoriei să lupte... Le-auzi cum se răsfață în leagăn dulce seara? Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! 1982 RĂZBUNARE Te-ai strecurat ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
ce se anină Cu disperare de lumină... Și lacrimile ce îngheață Ca somnul visului pe față... Și patimile iluzorii Pe care le sărută zorii... Și ochii dragi ce nu mai văd Nicio cărare îndărăt... 1985 STRIGOII Transilvanie, pământ de cer, Leagănul meu de vii și de morți, În care mă nasc și-n care pier, Cine cobește cu glasul de fier Că ți se trage cămașa la sorți? Ce duhuri duhnind a mormânt, Cu plumbul și ura în pleoape, Mai bâjbâie
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
pușcările politice decât de moartea poetului Nicolae Labiș. Poem Locuiesc în gândurile mele ca într-o suburbie; ca o sămânță într-un mac roșu. Scriu versuri pentru nemuritori..... Refuz Nebunia mea pendulează pe un vers, ca și cum aș fi într-un leagăn și poemele s-ar ruga de mine să le scriu și eu să le zic: Plecați, curvelor de poeme, în brațele altora și duceți, împreună cu refuzul meu, acest senin și acest întuneric ce mă obsedează. Și duceți cu voi refuzul
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
-n schimbul apei calde singurătate. în rest, avem de toate. aprodul purice sînt zile cînd trece pe aici deratizarea după ea vine plictiseala nu mai bîzîie în cameră o muscă și nici țînțarul nu le mai cîntă un cîntec de leagăn. dar înainte să se dea stingerea un purice trezit din amețeală sare sprinten peste cearșafuri ștefan tîmplarul e primul care-l vede și-l strigă: purice! de parcă ar fi ștefan celălalt, voievodul, strigîndu-l pe aprod. îmi pare bine de cunoștință
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]