100 matches
-
candelei, lui vodă i se părură nespus de dragi. Cum a intrat, venind din odaia de dormit fără să-l simtă nimeni, tot așa ar putea pleca aiurea, știa bine că paza Curții domnești era inexistentă. Ce puteau face doisprezece lefegii turci? Da, putea pleca oriunde, era bogat, avea bani la Zecca Veneției și la Brașov. Dar asta ce însemna? Răzbunarea cumplită a turcilor i-ar fi omorât pe toți cei de aci, pe toți cei de la Mogoșoaia, pe Bălașa și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nou” și iar călare prin târgul adormit: „...la Sfântul Gheorghe cel Nou...” Îl zări pe Ștefan în picioare privindu-l cu milă. — Pe boieri i-au silit să plece și să meargă în alai înaintea imbrohorului împărătesc. Suntem păziți de lefegiii lui Mustafa Aga; trebuie să sosească mama și Matei cu ceilalți. — Aș vrea să mă îmbraci frumos, ca la sărbătoare. Pleoapa dreaptă a lui Ștefan începu să tremure ușor. O să mă îmbrac singur, culcă-te aici în patul meu, pari
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bogății, nici prin comportarea mea de altădată, nici prin cunoștințe, pe scurt, prin nimic nu merit încrederea dumneavoastră, care mă onorează și e mai presus de speranțele mele; și dacă nu vă pot fi de folos decât ca sclav sau lefegiu... nu mă supăr, dar mă întristez. — Lukian Timofeici, asta-i o prostie! — Doar ca sclav! Ca și acum, ca în cazul de față! Întâlnindu-vă și urmărindu-vă cu inima și cu gândul, îmi spuneam: nu sunt demn de relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a mea, Învățător - ce-am ajuns noi, măi fată, să facem... - Dă, zice mama. Cum sunt vremurile, așa-i și omul - parcă așa cumva scria cronicarul... - Și când te gândești că ne ziceam apostoli ai neamului! Și ce-am ajuns: lefegii... Măcar de ne-ar da lefuri mai mari pentru slujba... slujbă de slujnicari! De slugi care slujesc, făcând sluj - că chiar Îmi vine să mă Întreb: și dacă nu ne-ar plăti nici cât suntem plătiți, ca Învățători - n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
autentificat, cu Înalta Încuviințare a procleților de la sanepid. Putem mînca În voie, putem În voie să ne ospătăm cu resturile cinei de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cum îi mura - trece în trap săltat, bătrânul se apleacă într-o reverență adâncă plină de respect, ducând dreapta la inimă, și privește drept spre vodă, urmărindu-l până dispare din vederea noastră. Pe urmele lui vodă călăresc mai mulți lefegii frumos aliniați. „De unde o fi venind vodă?” - mă întreb, în timp ce fac același gest de întâmpinare ca și călugărul. Deși întrebarea mi-am pus-o doar în gând, bătrânul răspunde ca și cum ar fi auzit-o: Vodă vine din Copou, fiule. Are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și uruit de trăsură. Îmi îndrept privirea într-acolo și bag de seamă că norodul de pe uliță face aceleași temenele ca și la trecerea lui vodă. Trece doamna lui vodă, însoțită de copii. Vezi? Este condusă de o suită de lefegii... Doamna este numai un zâmbet și face semne de salut cu mâna numai inele și brățări... Când totul s-a liniștit, bătrânul îmi face semn să mă apropii și îmi spune aproape în șoaptă: Bine că doamna era însoțită și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
luăm durerile lumii drept țintă sau pavăză. Mai bine adu-ți aminte de Poarta Cazacilor de la Curtea gospod, așezată la intrarea dinspre Ulița Rusească, cam spre răsăritul Curții domnești. De ce se cheamă Poarta Cazacilor? Pentru că în slujba voievozilor sunt și lefegii cazaci, iar lângă acea poartă își au cazarma. Simplu, nu? Ia adu-ți aminte de zapisul întocmit la 20 februarie 1734 (7242) și ai să vezi... Da, da. E vorba de zapisul în care se explică: „Adecă eu, Vasile cazac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vina pe greaua moștenire a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, bașbuzuc, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale. Și bineînțeles nu în ultimul rând geamparalele și cântecele iubite ale președintelui nostru
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și, mai apoi, al tranzitoriei curvăsăreli, ajuns în cele din urmă la Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o înduram, lună de lună, an de an, ca și cum atinsesem pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici de neglijat. Multe dintre aceste cuvinte au intrat în mod firesc în limbajul curent datorită relațiilor politice și administrative curente în acele vremuri și au dispărut în bună măsură, la fel de firesc, atunci cînd aceste relații au încetat și ele. Lefegiii au plecat, bacșișul a rămas... Dincolo de aceste detalii și precizări care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au fost îngropat în gropnița Bisericii Sf. Nicolae-Domnesc din Iași... apoi, i-au luat oasele la Sf. Mănăstire Bursuci. Iaca, măi Fanachi, aista o fost răzeșul Constantin Silișteanu, crescător de cai; Constantin al lui Teodor din Silișteni... întâi herghelegiu, apoi lefegiu, pe urmă și Ceauș la Steagul Spătăresc... Nu putem, măi Fanachi... nu putem să nu-i amintesc, macar pe câțiva din răzășimea... fala noastră, a Fălciului. Nu putem să-i las uitării... pentru ca, aceia de după noi să-i știe!... Și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste întrega adunare se lăsă o tăcere de piatră funerară proaspăt vernisată cu popă. Nimeni, dar absolut nimeni dinntre cei prezenți nu corespundea interogației. Nici unul dintre noi nu poseda, încă, calitatea europeană de acționar milionar. Eram, indiscutabil, niște pârliți de lefegii sau, și mai grav, pensionari retardați prin impozite și taxe, câțiva dintre miile de visători care dau anunțuri de închiriere imobiliară pe dolari, înghesuindu-și familia în cea mai igrasioasă cămăruță; eram ipochimenii pentru care singura bursă de valori se
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la cititul destinului pe talpa tălpii, o zguduitoare revelație care nu m-a costat decât o votcă și două țigări plus promisiunea întărită notarial că mă voi lăsa de scris. Domnule, mi-a spus respectivul, ca orice alt nenorocit de lefegiu condamnat la chenzine trebuie să înveți să alergi, să alergi fericit de la o stradă la alta, de la o tarabă la alta, de la un magazin la altul nu neapărat pentru a scoate chilul și litra sub etalonul meridianului Grenwich ci mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care, conform denumirii, are ochelari. Îl doriți? Da, dar numai dacă are dioptrii de plus doi și jumate! 3. Dă ce, ne întreabă un domn veteran al tranziției, dă ce mai repede îmi aranjez pălăria la dungă decât bugetul de lefegiu imun la înmulțire, imun la împărțire ?! Dă ce? Dă ce, continuă petentul , Oricât strâng robinetul La wați, la pusu-n oală, La orice cheltuială Am chix la...socoteală ? Stimate domnule domn, ne pare rău dar nu noi suntem cei aleși și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
petrecut chiar așa, dar, ca în orice legendă, și aici ar putea să fie un grăunte de adevăr. De altfel, întocmirea Cetățuii ca o fortăreață l-a salvat pe Dimitrie Cantemir, care s-a refugiat aici atunci când s-au răsculat lefegiii săi. Ion Neculce cronicarul descrie întâmplarea în „Letopisețul Țării Moldovei”. Era în preajma fatidicului an 1711... „Socotit-au Dumitrașco-vodă (Cantemir) să-ș pornească doamna de la Cetățuie pre Oituz cu Iordache Rusăt vornicul,... iar vodă cu boierii... să purceadă în gios spre Huși
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de îndemnul pe care anticul poet Horațiu i-l adresa lui Leuconoe, de a trăi din plin bucuria clipei (Carpe diem), Leonid Boicu a compus la repezeală o „neașteptată, dar admirabilă delă”, având ca pretext tocmai vizita acelui „podghiaz de lefegii moldo-valahi, cari au tăbărât în Țara Nemțască, mare pagubă pricinuind cămării dumisale dascălului Miron ot Boroaia”. Episodul, invocat cu pioasă aducere aminte și de profesorul Gh. Platon, un alt component al „podghiazului” și beneficiar al strălucitului prilej prin care detașamentul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poarte arme. Așa că agia Macedoniei i-a chemat pe geți, besi și bastarni să asigure ordinea și paza țării. Deligo - mat o, în tăblița 20 ne spune ce au avut de îndurat trupele de geți, besi și bastarni care erau lefegii la agia Macedoniei cînd Lisimah s-a întors acasă după moartea lui Alexandru Macedon în anul 323 î.e.n. și împărțirea imperiului între diadohi. Toate rudele lui Alexandru au fost măcelărite iar geții, besii și bastarnii au fost puși sub ascuțișul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Astfel, la Moscova apărea Pentru o Iugoslavie socialistă, în Republica Populară România (RPR), Sub steagul internaționalismului, în Cehoslovacia Lupta nouă, în Bulgaria Înainte și în Albania Pentru libertate, toate acestea având "un rol important în demascarea politicii aventuriere, antipopulare, a lefegiilor de la Belgrad ai imperialiștilor" ("Clica lui Tito-Rancovici transformă Iugoslavia într-un cap de pod al agresiunii": 1951, 76; Calinin: 1950, 17-19; Piradov: 1949, 18-22). Deși Tito se considera un comunist disident, Stalin îl transformase într-un proscris. Se pare că
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
grijorat de iminentă fondare a unui stat evreiesc �n Dacia� ? i se referea la Ia? i că la Municipium Judaeorum. Jean Jaur�s, Briand, Viviani, Cl�menceau ? i Millerand erau prea apropia? i de evrei pentru gustul lui Cuza; �i numea Jidovi? i (lefegiii evreilor). Socialismul era dup? p? rerea lui Cuza o inven? ie evreiasc?. Interpret? rile date de el religiei evreilor s�nt pline de blasfemii ? i minciuni. �i nega pe Heine, pe Borne ? i pe al? i poe? i sau intelectuali evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sună cam a? a: �Iorga ? i?a luat partea de la casieria b? ncii Blank ? i vrea acum, �mpreun? cu c�inii lui �Jidovi? i� , s? ne lipseasc? de partea noastr? �. Acesta era motivul petru care era el �ap? r? torul ? i lefegiul evreilor! � Tema aceasta va fi adesea adus? pe tapet �n ultimii ani ai vie? îi lui Iorga. Efectele cumulate ? i exasperante ale acestui fapt asupra oricui (? i mai ales asupra lui Iorga!) nu pot fi trecute cu vederea. Devenea imperativ pentru Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
r? bdarea, f? r? �ns? a propune recurgerea la persecu? îi. Cu toate acestea, prin 1937, atitudinile �n func? ie de toane� ale editorialelor lui Iorga au devenit discutabile. Pozi? ia lui nu era deloc u? oar?. �Sus? în? torul� ? i �lefegiul evreilor� era insultat aproape zilnic, amintindu? i?se de leg? turile sale cu Aristide Blank, plus consideră? iile cotidiene asupra �slujirii Rom�niei� pe o scen? supus? unor schimb? ri rapide. Iorga se opunea ferm (? i f? r? succes) violen
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
el era îngrijorat de iminenta fondare a unui stat evreiesc "în Dacia" și se referea la Iași ca la Municipium Judaeorum. Jean Jaurès, Briand, Viviani, Clémenceau și Millerand erau prea apropiați de evrei pentru gustul lui Cuza; îi numea Jidoviți (lefegiii evreilor). Socialismul era după părerea lui Cuza o invenție evreiască. Interpretările date de el religiei evreilor sînt pline de blasfemii și minciuni. Îi nega pe Heine, pe Borne și pe alți poeți sau intelectuali evrei cu argumente asemănătoare celor folosite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că este imaginea adevărului 25. Mesajul suna cam așa: "Iorga și-a luat partea de la casieria băncii Blank și vrea acum, împreună cu cîinii lui "Jidoviți" , să ne lipsească de partea noastră". Acesta era motivul petru care era el "apărătorul și lefegiul evreilor!" Tema aceasta va fi adesea adusă pe tapet în ultimii ani ai vieții lui Iorga. Efectele cumulate și exasperante ale acestui fapt asupra oricui (și mai ales asupra lui Iorga!) nu pot fi trecute cu vederea. Devenea imperativ pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de către mulți drept "năimit evreilor", Iorga și-a pierdut răbdarea, fără însă a propune recurgerea la persecuții. Cu toate acestea, prin 1937, atitudinile "în funcție de toane" ale editorialelor lui Iorga au devenit discutabile. Poziția lui nu era deloc ușoară. "Susținătorul" și "lefegiul evreilor" era insultat aproape zilnic, amintindu-i-se de legăturile sale cu Aristide Blank, plus considerațiile cotidiene asupra "slujirii României" pe o scenă supusă unor schimbări rapide. Iorga se opunea ferm (și fără succes) violenței, o soluție gen Holocaust depășindu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]