35 matches
-
interogații mai cuprinzătoare. (Din textul apărut în volumul: „LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ", Editura „Eminescu", București, 1995 — paginile: 268-269). C. Abăluță: O imaginație rebela. Horia Gane posedă o imaginație rebela ce plăsmuiește în răspăr lucrurile lumii și le leagă între ele prin legănătoare brațe de pârghie, în genul mobilurilor lui Calder. De aceea, sensurile rămân suspendate între două imagini, existențialul că un foc de frunze își insinuează fumul alb și mirosul prin toate interstițiile poemului dându-i un aer visător, de mărturisire făcută
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Portret_de_poet_horia_gane.html [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
și descoperire să rezulte un peisaj liric lăuntric omologabil ca mediu poetic, dar și ca sursă de interogații mai cuprinzătoare. (Laurențiu Ulici) Horia Gane posedă o imaginație rebela ce plăsmuiește în răspăr lucrurile lumii și le leagă între ele prin legănătoare brațe de pârghie, în genul mobilurilor lui Calder. De aceea, sensurile rămân suspendate între două imagini, existențialul că un foc de frunze își insinuează fumul alb și mirosul prin toate interstițiile poemului dându-i un aer visător, de mărturisire făcută
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Portret_de_poet_horia_gane.html [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Doamne! Sunt fericit că m-am născut Să pot iubi, să mă bucur de lumină Pe planeta noastă albastră - Pământ Cu frumuseți în armonie angelină. Vara mă culci pe ape legănătoare Sub stele m-aprinzi de drag, ades. Mi-așterni covor verde la picioare Peste tot aud cântec, la munte, la șes. Cînd mă trezesc în zori, razele soarelui Dacă mi-e frig mă-nvăluie-n căldură Când e prea cald, faldurile vântului
GÂND DE COPIL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1496259126.html [Corola-blog/BlogPost/379493_a_380822]
-
poalele pădurii până la gârla din vale, pe care o traversam cu piciorul prin vad, atunci când timpul era bun și ploua puțin. Când în schimb timpul era ploios și apele se umflau, mergeam de-a lungul văii până la puntea de scânduri legănătoare, care fusese construită de săteni peste gârlă și treceam pe acolo, privind cu teamă vârtejul amețitor, tulbure și înspumat al apei care se zvârcolea sălbatic dedesupt. Fiind copii ai acelor locuri le iubeam și eram fascinați de lumea noastră. Ne
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465236503.html [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
învinețit în tăvița cu smalțul ciobit și se îndreptă spre salon. Culoarul spitalului, cu pereții zugrăviți într-un galben murdar, îmbâcsit de praful adunat de-a lungul anilor, părea că se micșorează aplecându-se ușor peste ea, într-o mișcare legănătoare. Se apropia, se depărta... și atunci Paula întinse încet o mână nesigură, căutând să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste zgomotele metalice ale instrumentarului utilizat și reașezat apoi
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
să fie cântece, a ofrandelor desfătării cu necântece zbierate, zguduitoare sau veștejite. Și-atunci, din șoapte profetice urcând lent la cer, căzând înapoi ca grindina de safire albastre, la ureche, face de o vreme, în lumea melomanilor cumsecade, o cursă legănătoare în brațele visului, cântecul lui Naidin. L-a auzit și l-a ascultat într-o zi maestrul Benone Sinulescu și imediat și-a dat seama că a descoperit o voce ca o mână lină și mângâietoare care să împingă oamenii
NAIDIN SAFIRELE ALBASTRE ALE CÂNTECELOR SALE, DESCOPERITE DE BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1434557469.html [Corola-blog/BlogPost/352854_a_354183]
-
era doar mai vârstnică decât Will, deschidere de boboc crescut în umbră și acoperit de plin soare, năvalnică feminitate descoperitoare de izurile rozelor, de falice izuri, proaspătă mamă în multiplu de trei, lăuzie încoronată de scâncete și prime cuvinte, singură legănătoare. Mi-am imaginat-o așteptare, dorință ascunsă, aprigă frământătoare de așternut gol, iertare, supunere și sacrificiu de soață de meșter Manole, dăruire spre zidire trainică și iubire... însoțitoare din plin de iubire statornică până-n ultima clipă a vieții. Și i-
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1488061913.html [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
care ne îndeamnă mai degrabă să le confundăm. Întreaga structură a bucății este organizată în formele unei simetrii perfecte... În imaginea iubitei, care i se prezintă la un moment dat, el nu încetează să întrezărească pe femeia ale cărei mângâieri legănătoare prefigurau, în copilăria lui, toate armoniile odihnitoare ale naturii, toate vrăjile cu care firea adoarme chinuitoarea conștiință de sine a omului. Iubita se topește în imaginea mamei, se asimilează cu ea, încât adresându-i-se, el îi cere ceea ce numai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
curente dar lăsând loc și elegiei, senzitivul Emil Brumaru adoptă masca unui dionisiac fantast. Melancolia, câtă este, atribuită bunăoară Ospitalierului, se estompează printre zâmbete. De detectivul Arthur, de Julien Ospitalierul, el e aproape și departe; formează cu ei un triptic legănător balansând între exterior și interior. Detectivismul presupune operații secrete, enigme de descifrat; poetul le multiplică, plasându-le în labirintic și oniric. Rugăciunea detectivului Arthur (în fapt o declarație de independență) exprimă pe de o parte personalismul, pe de alta viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în micro-eseul Necesitatea poeziei (datat 1985): "Poetul contribuie la bunăstarea patriei sale prin ceea ce scrie. Așa cum un arbore are nevoie de sol pentru a se prinde cu rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici clești Nici negre umbre Nici temeri Un fir de urmă Nu vor lăsa Unde-a fost zbucium, e mulcomire Unde-a fost frângere, e legare Unde-a fost bubă, e sânge nou Unde zăvoare strângeau e oceanul vast Oceanul legănător și plinătatea de tine Intactă, ca un ou de fildeș 1316. Dacă tot ne-am aplecat asupra faptului că literatura și arta sunt rezultatul unui raționament, mă întreb care să fie cel pe care subconștientul îl utilizează în ansamblul activităților
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
națională, este reprezentat și de Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Russo etc. - Romantismul eminescian reprezintă etapa de plenitudine a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea). - Romantismul posteminescian coexistă cu realismul, sămănătorismul, simbolismul (sfârșitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și singurul intertext marcat grafic cu ghilimete, ""...să dăm mână cu mână..."") niște evidențe politice - istoria fiind și ea, cum știm, vasală, în cel mai înalt grad, a politicului. Încetul cu încetul, versurile, pentru întâia oară având lungimea tipic ivănesciană, legănătoare și deceleratoare a lecturii, își spun povestea care ne duce ușurel cu vorba de la unirea de la 1859 (care nu e nici un moment, la drept vorbind, în discuție) la unirea castă a mâinilor cu iubita, această din urmă unire având singură
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu grijă păturile, una de o parte și alta de cealaltă parte, pentru ca atunci când ni se va face somn, să fim culcate fără a deranja pe nimeni. Îmi amintesc plăcerea de a călători în acel hamac imobil și totuși legănător: era atât de mare, încât oboseala era simulată la câteva minute după plecarea trenului. Mâncarea, statul la geam sau fuga pe coridorul trenului erau total neinteresante față de posibilitatea de a urmări de acolo de sus, cu nasul lipit de geam
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
țesătura meduzelor, să se așeze cu straturile lor succesive și mai ales cu istoriile „agățate de ele”. Devreme, am Învățat și mi-am pus la punct o minimă „tehnică” de a „le surprinde”, visele și „carosele lor palide, fluturânde și legănătoare”, redeșteptând „eroii” care le susțineau, acele „istorii” În care nu puține dintre legile de fier ale materiei și cauzalității erau pur și simplu date peste cap! Acei „eroi”, mulți dintre ei ivindu-se „alandala”, aleatoriu, după cauze și reguli misterioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră nebunie, dacă vrem să Înțelegem câte ceva. Viclenia față de „tărâmul celălalt”, ca o tipsie uriașă, legănătoare și legănândă - cum Își Închipuiau vechii Greci „tipsia Terrei” - ce ne atrage, În care fugim nu rareori și În momente neașteptate, „nepregătite” și care nu ne mulțumește aproape niciodată pentru simplul motiv că nu știm cu precizie ce căutăm acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
notat imediat îi apărea sub nivelul celui din vis. Linia melodică din Bolero de Ravel, obsedată, reia, evident, o frază din starea pre-componistică. O muzică interioară premerge la Nerval acordurile bemolizate din El Desdichado ("Nefericitul"); reputatul poem e un autoportret legănător sub semnul "soarelui negru al Melancoliei...". Alteori, mai pregnantă e revelația, aceasta echivalentă în textele biblice cu epiphaino: cu a arăta. Pretextul romanului rebrenian Adam și Eva ("cartea iluziilor eterne") s-a ivit la Iași într-o zi de septembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tur cu mașina, să‑i vedem. Unde‑i cartierul lor general? - În Jackson Park. Dar există o colonie mare Într‑o alee de pe Fifty‑fourth street. Dar până la urmă nu ne‑am mai dus să vedem așezările papagalilor, tuburile acelea legănătoare, stratificate, În care se cuibăreau. Pentru că data următoare când l‑am mai Întâlnit, Ravelstein m‑a anunțat că el și Nikki pleacă la Paris. - Dar ce v‑a venit? Evident pusesem o Întrebare stupidă și jignitoare, iar Ravelstein era dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
referea undeva la caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui, peste ele se lasă un nor ușor care se schimbă întruna, căci în odăița plutitoare de lemn s-
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască rară/ Degetele libelule ce se zbat/ Prin peisaj de ambră și de ceară.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă, Crini de foc
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme”... Cele două versuri din strofa finală au, în schimb, tăietură argheziană, cu un contrapunct decisiv, definitiv: „Am strigat după-ajutor./ A venit. Era tîrziu.”. Scenariul poetic al morții, văzută ca o călătorie legănătoare „ca-n vis”, se încarcă, progresiv, de dramatismul și tragismul experienței directe, ne-mediate cultural, netransfigurate oniric. Valurile devin tot mai „înalte”, corabia pare tot mai „străină”, călătoria e de neîndurat: „începuse să ne salte/ mult mai sus decît se
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
un laborator. Mirosul e acela al eterului și emană din persoana domnului Edward W.A. Pointsman, membru al Colegiului Regal al Medicilor În momentul în care cîinele dispare după rămășițele surpate ale unui perete, chiar în clipa în care vîrful legănător al cozii se face nevăzut, doctorul calcă în gîtlejul alb, căscat, al unui vas de toaletă, pe care, atent doar la prada sa, nu l-a observat. Doctorul se apleacă neajutorat, trăgînd afară vasul din molozul înconjurător, blestemîndu-i pe toți
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
Papai, ținîndu-se, cred, de nas. O cam luasem razna, în orice caz, în ultima vreme, în privința asta. Când se spunea ceva la televizor despre flota românească, acei băieți minunați care duc pavilionul țării pe cele mai îndepărtate meridiane, după imaginea legănătoare a unui bompres care taie valurile și-a unei ancore care se lasă, mă așteptam ca secvența să se întrerupă brusc și să apară în prim plan, intervievat despre tone de minereu și cu gândul la cei dragi de acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea decât vuietul mării, stins, ritmic, legănător și am readormit și m-am visat din nou în cătun. Atrăgeam în mlaștină femeile după ce mă culcam cu ele, dar la un moment dat pescarii s-au întrebat de ce dispăreau văduvele care plecau cu mine și, pentru că tăceam, s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceea lascivă care mă făcea să mă simt fericit. Aproape ațipisem, când marea a început să aibă valuri. Sunau adânc și, ascultîndu-le, am uitat cu timpul și de gară și de trenuri. Nu mai existau decât marea și sunetul acela legănător, ritmic, fără început și fără sfârșit. Mai târziu, mi s-a făcut frig. M-am sculat și m-am apropiat de mare. Era acum rece ca gheața, ceea ce mi s-a părut cu totul de neînțeles. Chiar vântul suna altfel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]