486 matches
-
nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1476780548.html [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
și roșie, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. A doua zi ne schimbam locurile. Guvidul mușca frumos. Când marea este agitată are poftă de mâncare. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă (furtună de fund), totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta a
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor_stan_virgil_1388298654.html [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
liniștea fântânii că ne sorbeam genunile din ape ne-ncepute și-mi vine ca să cred pân-oi închide ochii că fata-n seara-aceea cu-adevărat a vrut să mă sărute. SPRE LEGĂTORUL DE DRUMURI Pe rând copacii au învățat de la mesteacăn legănările albe-n scriptură de nins. „Care e numele tău?” m-a-ntrebat pe tărâmu-i, surprins că firul mi-e roșu pe fus. „Sunt unul pe care numai cântecul alb l-a învins, prin codrul tău de cărări nepătruns... Vezi, soarele încă mai
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
iubito-mi plângi,ce oare Nu știu să-ți fac,ferice ca să fii? Te strâng în brațe,te sărut cu-ardoare Și te întreb,la mine dacă ții ... Tu,suspinând,îmi spui că ești ferice De-a ști că-n legănări de dor trăim. Profund mișcat de ce-mi declari sfioasă, Te-nvăț cum timpul să îl prețuim. Ci ceas de ceas și clipă după clipă, Voiesc intens,mereu a zăbovi Și-n sufletu-mi, lumina se-nfiripă Căci doar pe
IUBIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1409943556.html [Corola-blog/BlogPost/379536_a_380865]
-
Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea lumii ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite de sensuri răspicate
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1451557827.html [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
Liniștitor, bate toaca sus la mânăstire E ora sfântă, e ceasul dimineții de slăvire Apoi cântec si tril în valea însorită de mister Împletit armonios cu imnul îngeresc din cer. Codrii seculari din Bucovina până în Banat Laude-Ți aduc prin legănări, neîncetat Ramuri tinere zâmbesc și binecuvântă Tainic, în revărsatul zorilor, Lumina multă. Se trezesc și oamenii să vadă răsăritul Dar oricât de cotropitor le-ar fi privitul Nu pot trece acolo unde Tu ai pus hotar Vrednicește-ne Doamne cu
BATE TOACA SUS LA MÂNASTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 859 din 08 mai 2013 by http://confluente.ro/Bate_toaca_sus_la_manastire_elena_armenescu_1367998125.html [Corola-blog/BlogPost/348028_a_349357]
-
Și cu hainele rupte. Dar vie. Mai vie decât mulți dintre noi, cei care aruncăm așa de ușor aceste simboluri ale curățeniei, ale inocenței și copilăriei. Uite, această păpușă abandonată dincolo de orice milă și responsabilitate, această creație întru leagăn și legănare, întru leagănul și legănarea creațiilor din carne și oase, nici măcar nu mai poate cere ajutor, nici nu poate întinde o mână înspre trecătorii indiferenți, grăbiți spre nicăieri! Uite, lângă această păpușă schilodită stă un câine jigărit, fără cucoană de companie
Marele necunoscut de lângă noi by http://balabanesti.net/2012/10/05/marele-necunoscut-de-langa-noi/ [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
Dar vie. Mai vie decât mulți dintre noi, cei care aruncăm așa de ușor aceste simboluri ale curățeniei, ale inocenței și copilăriei. Uite, această păpușă abandonată dincolo de orice milă și responsabilitate, această creație întru leagăn și legănare, întru leagănul și legănarea creațiilor din carne și oase, nici măcar nu mai poate cere ajutor, nici nu poate întinde o mână înspre trecătorii indiferenți, grăbiți spre nicăieri! Uite, lângă această păpușă schilodită stă un câine jigărit, fără cucoană de companie, și o păzește cu
Marele necunoscut de lângă noi by http://balabanesti.net/2012/10/05/marele-necunoscut-de-langa-noi/ [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
să nu cadă din leagăn pe timpul legănatului. M-am așezat jos pe iarbă lângă leagăn și cu o mână legănam și cu cealaltă mă jucam cu copiii. Bebelușul a început să plângă, eu îl legănam tot mai tare și prin legănare bebelușul a alunecat spre picioare până când bărbia lui a ajuns la jnurul de asigurare. Plângea tot mai tare, eu îl legănam tot mai tare. Bunica Fica auzind plânsetul copilului a venit la mine în grădină să vadă ce facem. Spre
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1454774975.html [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam în abis până ne- am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung unul altuia cu un sărut pătimit și mână în mână am coborât pe scara realității. - Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi, îmi spuneai ! Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1492099464.html [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
excursiile de studiu, o farsă colegială sau străfulgerările unei idile. Norocul nu se întrezărește decât târziu, vine greu, tras de mânecă de merite și de eforturi, parcă debusolat și el... Astfel, capitolul “La mine în pat” are ceva și din legănarea doinei din fluier, de la munte, și din tusea clamoroasă a trompetei din “Aida” lui G. Verdi, la întoarcerea triumfală a lui Radames, ori din sacralitatea unei zile importante din calendar. Nanismului funciar al vremii înfățișate în roman îi contrapunctează măreția
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
altora/ câte un/ sărut” (Târziu în cuvinte, 98). (Cf. și Dor de Eminescu, ibidem, 61). Nu vom găsi în aceste texte sensibile și curate nici exuberanță, nici dramă, nici avânturi, nici prăbușiri. Ci numai o planare lină, sau o dulce legănare, pe ritmuri, rime și enunțuri caracterizate de autenticitatea, de trăirea sinceră a unei convenții asumate. Ioan Vasiu acceptă, dezinvolt, ca relația sa cu lumea să fie mediată de această ideologie sui-generis, nobilă în sine (e vorba de poezie, să nu
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_un_cuvand_des_eugen_dorcescu_1393686276.html [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la legănîndu-se (prea lung și prea molatic) și am introdus căderea - cad legănat - fără să pierd balansul. Și, brusc, mi-a venit ideea de a transfigura legănarea. Acum puteam să găsesc o altă modalitate, construită cu gerunziul, a căderii și să spun un lucru de departe mai important și mai paradoxal: frunzele cad îndeplinind un ritual, cădelnițînd - tămîind / străvechiul gorgan. Tremurul, odată încetat, mișcarea frunzelor devine mai
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_corneliu_traian_atanasiu.html [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
profundă. Are în ea ceva sacru. N-ar mai fi de adăugat decît că tehnica construcției poemului este aceea a unei ghicitori. Lucrul evocat - frunzele - nu este numit. Evocarea se face doar prin numirea cîtorva trăsături proprii frunzelor: tremurul, căderea, legănarea. Referință Bibliografică: Haiku, Corneliu Traian Atanasiu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 331, Anul I, 27 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_corneliu_traian_atanasiu.html [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
în carne și în oase, cum își cere dreptul la hodină și tăcere!... Chitit lângă mătușa cea mare și abia văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură, mă uit în urmă și aud cum țâncul pământului rămâne singur, fără legănare și strigându-ne să ne întoarcem mereu!... Mai încolo, în față, se aude satul, se văd lămpile începând să licărească a noapte și eternitate!... Stai să vezi! Aproape de poartă, aud vița de vie trosnind în soba de afară. O zăresc
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) by http://balabanesti.net/2012/11/22/tancul-pamantului-si-hectarul-cu-papusoi-iiiiv/ [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
Acasa > Strofe > Valori > ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului În poala nopții mă întind calină Și mă cufund în ea ca-ntr-un hamac Însingurată,-n legănarea lină Mă soarbe purpuriul unui mac, Întârziat în vara ta pribeagă Și-aprins la focul sufletului vis Cuprinde-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în mine pruncii lui, ingrații, Ca flăcări ale gândului nebun
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Imi_acosteaza_n_inima_pira_curelciuc_bombonica_1364229183.html [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
ce doare când iubim. În comparație cu celelalte, una din partenere i s-a părut a fi scorțoasă, simțind o anume provocare. Avea ceva ce ieșea din context, ceva ce ar fi vrut să descopere ori, pentru asta nu îi era suficientă legănarea dansului: - Cum te cheamă? - M-ai mai întrebat odată și ți-am spus. Ar trebui să știi. - Sincer îmi pare rău, nu-mi amintesc. - La ce bun să-ți mai spun, oricum ai să uiți din nou. - Mai spune-mi
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471203251.html [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
cărarea. Nu s-a făcut inima scut, să îmbrățișeze pământul îndrăgostit de cer până la unitate. Ai lăsat calea deschisă, urmărind vântul cum se strecoară printre degete răsfirate. Și mă curtează zilele cu aurora chemării. Și mă întreb dacă le zărești legănarea. Am învățat să torc tăcerea drum prin deșert, să ascult pulsul lăuntric al aștrilor. Am găsit calea deschisă pentru dezlegări din robia inimii. Am găsit-o ochind cu un vis întinsul căutării. Și poate că nu știi încă. Am obiceiul
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1485691416.html [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
roșie pipota, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. A doua zi ne schimbam locurile. Guvidul mușca frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă[2], totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta a fost și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401449506.html [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
flaut cântând, Din clipă, buzele-i mușcă ca dintr-un măr... Soarele-n amiază visează săngerând Și pe banca ce stau eu alerg spre trecut... Mă ninge arama!..Umbrele, tot, crescând, Roata mea,-n scocul lumii, o-nvârtesc știut... O legănare-nceată, un fandango-vânt, Iar cade-n liniște bruma de rugină, Parc-aș pluti,-n aer, departe de pământ Într-o poezie cu iz de sulfină... Mai lasă-mi o clipă de dulce plăcere, Vreme, să beau un strop de nemurire
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1467197564.html [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
-i spre fapte prin gesturi ieși din trup de umbră fragedă nedreaptă râzi soarelui în dimineți sărate apuci cu degetele firul de argint uiți să mai minți îți amintești să fii unicul eu prins de un leagăn în mișcare în legănarea sfântă e dreptate și-atunci te regăsești și cânți secunda zborului spre crestele de munți înzăpezite veșnic te primesc cu gheața cât o palmă de povești acolo poți să plângi apoi să râzi în hora gândurilor regăsite în povești ești
ÎN SCOICĂ-I VINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/In_scoica_i_vina_anne_marie_bejliu_1389945241.html [Corola-blog/BlogPost/365963_a_367292]
-
ca pe o rugă în munți, lumina căutând, primăvara, când aerul e proaspăt ca laptele crud iar în inimi coborâse însuși Iisus, călcând desculț prin tinerețea noastră de-a pururi prin lacrima verde a bărbatului cu sprâncenele înrourate și prin legănarea de doină în măduva fecioarelor odihnindu-se în ierburile-nalte... O lansare de carte cum nu a mai fost încă, o nuntă împărătească, în care POEZIA a venit înveșmântată în voaluri tremurătoare de sfioasă și neprihănită mireasă. George Voica, Membru
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Seara_de_legenda.html [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii la o somnolență plăcută. Mie îmi sună în urechi cel mai potrivit cuvânt al ghidului,,odihna''. După ce rucksacul și încă o boccea au fost transportate în intima cameră, urma dușul și odihna mult visată. Dar, vocea plăcută pe
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1467535740.html [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
se înălțau Carpații Răsăriteni cu înălțimele Gutăi, Rodnei, Bistriței. Încă din perioada primei tinereți mi-am dorit să urc pe o plută care timp de câteva zile se înalță și coboară, se sucește pe la coturi și oprește după ore de legănare pe valuri, la marginea unui sat unde ne puteam odihni. Cu toate că în zilele noastre, plutăritul e interzis căci nu mai e rentabil o plimbare pe unica plută a lui moș Neagu, e ca și cum am face o săritură înapoi spre vremea
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1467535740.html [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
Plutăritul'' pe mici distanțe a rămas doar în povești sau un sport vremelnic. După ce ghidul luă legătura cu niște foști plutași, în una din primele zile am pornit-o la vale, adică spre Gura Barnarului de unde s-a început plăcuta legănare pe apele Bistriței. Am parcurs cam 40 de kilometrii. Privirile ne fugeau ba pe apele strălucitoare ale Bistriței, ba spre nestăvilitele întinsuri care ne înconjurau. Liniștea era din când în când 2 întreruptă de cântecele pasărilor ori ale colegilor de pe
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1467535740.html [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]